Ala Mîndîcanu: Voluntariatul este realizarea perceptului biblic: „Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți”






Moto: „Viaţa obligă  omul să facă numeroase acte de voluntariat”.

323309_10150338846881907_534551906_8189214_1040496438_o

Stanislaw Jerzy Lec, scriitor polonez

 

Astăzi vă propun un interviu extraoridinar realizat cu d-na Ala Mîndîcanu, președintele Comunității Moldovenești din Quebec , fost decan al Facultății de Jurnalism, ULIM, om politic și o promotoare a spritului civic. A încurajat și încurajează voluntariatul chiar și peste hotarele RM. O adevărată personalitate ce completează seria de interviuri "Vedete Voluntare".

Doamna Ala Mîndîcanu, în activitatea Dvs. de politician, decan de facultate, membru al societăţii civile, cît de mult  aţi făcut voluntariat?

De-a lungul vieţii am tot făcut voluntariat. Dar mai întâi, o precizare: nu  putem numi voluntariat „subotnicele” de pe vremea sovieticilor sau munca la kolhoz din anii de şcoală sau studenţie. Erau nişte acţiuni obligatorii, propagandistice şi nu ne întreba nimeni dacă dorim sau nu să ieşim, minori de 12-13 ani, la curăţat sfecla de zahăr în noiembrie.  Activitatea propriu-zisă de voluntariat consider ca am început-o în 1988, când am participat la organizarea  unor echipe de îngrijire a parcurilor din Chişinău. Aveam deja familie şi copii, dar mergeam, cam 15-20 de voluntari, în fiecare sâmbăta şi făceam curăţenie prin parcuri (mai ales în parcul din Valea Morilor şi la Gradina Botanică). Tocmai lua amploare mişcarea ecologistă, conjugată cu mişcarea de eliberare naţională. Tot atunci i-am cunoscut ca voluntari activi pe cunoscuţii ecologi Ion Dediu, Andrei Dumbrăveanu, Alecu Reniţă și alţii. De la acele întruniri s-a pornit apoi mişcarea AVE Natura.  Mai târziu, în 1992, am participat, alături de zeci şi sute de femei de la Liga Creştin-Democrată a femeilor, la colectarea produselor şi hainelor pentru bărbaţii-voluntari care luptau în Transnistria. Îmi amintesc de povestirile emoţionante ale femeilor care, asemenea Ecaterinei Porubin din Criuleni, au manifestat un curaj nemaivăzut, ducând bucate pe câmpul de luptă, văzând cu ochii lor cum nimereau gloanţele în sarmalele aduse pentru ostaşii voluntari.

Tot voluntariat a fost şi munca de repartizare a ajutoarelor venite din România la apelul Leonidei Lari şi al Lidiei Istrati, pentru familiile nevoiaşe din satele basarabene. Au urmat colectări de fonduri pentru casele de copii din Chişinău, repartizarea ajutoarelor venite din SUA prin Consiliul Naţional al Femeilor, şi tot aşa…

Ultimii trei ani tot de voluntariat mă ocup. Accesaţi site-ul nostru www.moldovaquebec.ca și veţi  citi despre concertul de binefacere pentru copiii din Republica Moldova din 2010. Atunci am ajutat 15 copii din Coşniţa, precum şi câteva familii de sinistraţi rămaşi fără case după inundaţii.

Sigur că voluntariatul nu înseamnă doar colectare de fonduri. De câţiva ani organizez, tot pe bază de voluntariat, servicii consulare pentru cetăţenii noştri stabiliţi la Montreal, care nu au posibilitatea să meargă la Washington pentru a-şi perfecta actele. Consulul Nicolae Popa vine o data la trei-patru luni la Montreal, iar noi, membrii Consiliului de administraţie al CMQ, Nicolae Mărgineanu, Angela Corcodel, Andrei Carandiuc, Angela Stratulat, Dana Groza şi Marin Jora, avem grija ca membrii comunităţii sa  beneficieze de un spaţiu adecvat şi de informarea operativă despre serviciile consulare. Tot voluntarii CMQ ne-au ajutat să organizăm referendumul şi alegerile din 2010. În fiecare an voluntarii comunităţii primesc diplome  CMQ pentru această activitate şi certificate de voluntariat pe care le pot prezenta la locul de studii sau de muncă şi care sunt apreciate în societatea canadiană.

În perioada când aţi  fost decanul Facultăţii de  Jurnalism de la ULIM, cum aţi încurajat acţiunile civice în rândurile studenţilor?

Am  încercat să le formez studenţilor mei convingerea că  tinerii au sarcina să se manifeste ca cetăţeni activi şi să-şi spună cuvântul în orice problemă de interes general. Am participat ca voluntar la câteva proiecte, desfăşurate la ULIM, sarcina cărora a fost de a-i determina pe tineri să participe la alegeri, să se implice activ în viata societăţii. Am mai organizat, tot ca activitate facultativă, o serie de lecţii despre muzica anilor ‘70, despre egalitatea de gen etc.

În Canada sunteţi preşedinta unui ONG. Care sunt activităţile acestei organizaţii?

Şi la Chişinău, unde mă aflu o bună parte a anului, şi la Montreal, unde stau copiii mei, desfăşor multiple activităţi legate de diaspora, de promovarea egalităţii genurilor. Tot ce fac este pe bază de ‚bénévolat’. Asociaţia moldovenilor din Quebec va împlini în noiembrie 3 ani. Avem peste 2500 de beneficiari ai serviciilor noastre. Sperăm că în viitorul apropiat vom reuşi să promovăm câteva proiecte mai mari şi atunci  anvergura activităţilor noastre va fi mult mai largă. 

Una din sarcinile Asociaţiei Comunitatea moldovenească din Quebec (CMQ)  este susţinerea noilor veniţi. Aici voluntarii au o contribuţie enormă. Avem voluntari atât printre noii veniţi (doar câteva nume: Andrei Ciobanu, Alexandra Palii, Oleg Străjescu,  Vitalie Sanduţa, Pavel Leahu, Ana și Dragoş Vulpe, Mariana Barbăroşie, Natalia Tătărescu, Natalia Bodrug, Nicolae Arvinte, Vasile Lisnic, Natalia Baciu şi mulţi-mulţi alţii cărora le mulţumesc din suflet), cât şi printre experţii în materie de integrare, oameni de afaceri, scriitori, specialişti în finanţe care dau o mână de ajutor noilor veniţi, precum Paul Dăncescu, Andrei Carandiuc, Nicolae Mărgineanu, Ana Romanţi, Lilian Iluţă, Magda Popeanu, Daniel Tufcea, Ortansa Todor. Elena Neacşu etc. Aceştia oferă seminare lunare, uneori chiar săptămânale, caută şi oferă informaţii privind locuri de muncă disponibile, burse de studii, locuinţe de închiriat etc.

O altă activitate este cea culturală, de păstrare a limbii române, a culturii şi a tradiţiilor strămoşeşti. Voluntarii, artiştii, colegii din alte ONG-uri întotdeauna ne susţin la organizarea seratelor, a expoziţiilor, a unor cursuri pentru copii etc.

Aici voluntariatul este susţinut la nivel de stat, după cum am mai spus, iar persoanele care se implică în activităţi benevole în folosul societăţii sunt avantajate la angajarea în câmpul muncii

Aţi avut ocazia să vizitaţi multe ţări şi să interacţionaţi cu tinerii de acolo. Ce au ei şi nu au ai noştri, atunci când vorbim de  modul de a percepe viaţa?

Tinerii care vin la Montreal încep imediat să trăiască după alte reguli, cele canadiene, şi majoritatea din ei fac voluntariat cu dragă inimă. Asta îmi spune că nu oamenii sunt de vină, ci statul care fie încurajează, fie descurajează voluntariatul. Descoperim acum că spiritul de ajutor dezinteresat, de slujire sinceră a unei cauze nobile  nu a dominat minţile oamenilor sovietici, aşa cum se credea. Cei 50 de ani de propagandă comunista, egalitaristă, nu au făcut decât să-i oblige pe oameni să existe în condiţiile unui sistem de principii morale duble. Una să spună şi alta să facă. Sistemul odată dispărut, a dispărut şi „spiritul de solidaritate şi sacrificiu” pe care poporul era obligat să-l manifeste la comanda partidului comunist. Această existenţă îndelungată în minciună şi ipocrizie a dus, după destrămarea URSS, la apariţia unei societăţi în care voluntariatul sau sacrificiul pentru o cauză nobilă aproape că nu-şi mai găseşte locul. Acest lucru trist se vede cu ochiul liber în comportamentul politicienilor, al oamenilor de afaceri, al cetăţenilor de rând. În ultimii ani m-am ciocnit de mai multe ori de acest spirit rigid, egoist, chiar crud uneori. 

De la exagerarea principiului muncii în folosul societăţii în perioada sovietică s-a ajuns la negarea voluntariatului în ziua de azi. Mă tem că acum în Republica Moldova voluntariatul mai există doar acolo unde sunt proiecte finanţate de donatori din exterior, interesaţi să dezvolte acest gen de activitate umană, extrem de important pentru o societate democratică. Dacă ar dispărea  finanţarea, mă tem că ar dispărea şi voluntariatul… Sper că perioada aceasta de recul nu va ţine veşnic şi odată cu promovarea reformelor societatea va reveni la normal, oamenii se vor înţelege între ei şi se vor aduna, benevol, pentru a rezolva împreună probleme comune…

Voluntariatul este o activitate care nu are hotare. Ce cunoaşteţi despre acest fenomen, acolo, în Canada?

În Canada voluntariatul este, cum spuneam mai sus, susţinut de stat. Se oferă sute de milioane de dolari anual pentru desfăşurarea unor proiecte în interesul societăţii. Nu este vorba de salarii pentru ONG-uri, ci de asistenţa tehnică, de asigurarea de localuri pentru activitate, echipament etc. Menţionez aici proiecte pentru integrarea culturală a noilor veniţi, pentru colaborarea intergeneraţională, culturală sau interetnică, dezvoltarea comunitară etc.  Activitatea de voluntariat, participarea societăţii civile la rezolvarea unor probleme sociale, susţinerea reciprocă a cetăţenilor – toate aceste activităţi sunt fireşti într-un stat civilizat. Un cetăţean nimerit la greu este stresat, se simte neajutorat şi nefericit. Activitatea de voluntariat vine să diminueze stresul social, să-i ajute pe oameni să-şi găsească echilibrul sufletesc, să-şi îmbunătăţească performantele personale în colaborare cu alţi semeni. Astfel, societatea canadiană rezolvă cu succes multe din problemele sociale care nu-si găsesc rezolvare în societăţi mai puţin pregătite.

Montrealul este un oraş multinaţional, un conglomerat de limbi, religii şi culturi. S-ar părea că este un teren favorabil pentru conflicte interetnice şi interculturale. Dar eu observ multă atitudine binevoitoare şi toleranţă reciprocă între cetăţeni de diferite culturi. În clădirea centrului socio-comunitar, unde CMQ îşi are sediul, se află peste 20 de diferite asociaţii culturale. Cel puţin o dată pe lună acestea participă la activităţi comune,  ecologice, de binefacere, alte acţiuni în folosul societăţii. Existenţa unui sistem de voluntariat bine pus la punct este, după mine, un semn de civilizaţie, de sănătate spirituală. Căci ce este voluntariatul, dacă nu realizarea preceptului biblic „iubeşte-ti aproapele tău ca pe tine însuţi”? Cu cat mai mult voluntariat vom face, cu atât mai bogată şi mai frumoasă ne va fi viaţa!

Iuliana Mămăligă




After display content

Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.

Promo

promo

Promo

Promo