Interviuri

- Dle Cușca, serviciile sociale sunt unul dintre instrumentele pe care le are statul pentru a oferi asistență persoanelor aflate într-o stare de vulnerabilitate. Care este strategia de viitor a Ministerului Muncii și Protecției Sociale (MMPS) în materie de legislație, cadru de reglementare și bugetare, pentru dezvoltarea rețelei de servicii sociale?

- Conform legislației în vigoare, Ministerul Muncii și Protecției Sociale este autoritatea publică centrală responsabilă de elaborarea și promovarea politicilor naționale în domeniul asistenței sociale, inclusiv în contextul organizării și funcționării serviciilor sociale. Crearea, dezvoltarea și finanțarea serviciilor sociale este o competență a autorităților publice locale de nivelul doi, prin structurile teritoriale de asistență socială, și a autorităților publice locale de nivelul întâi. Reieșind din faptul că posibilitățile autorităților publice locale sunt diferite, respectiv și serviciile sociale la nivel de țară nu se dezvoltă uniform. Situația este diferită de la raion la raion, serviciile se dezvoltă în funcție de prioritățile autorităților locale și posibilitățile financiare, după caz, colaborările pe care le au cu donatorii/organizațiile neguvernamentale etc. Pentru a soluționa aceste probleme, se examinează oportunitatea reformării structurilor teritoriale de asistență socială, inclusiv prin finanțarea componentei asistență socială (prestațiilor și serviciilor sociale) de la bugetul de stat. În prezent, lucrăm la un concept al reformei menționate.

Reforma administrativ-teritorială pornește de la abordarea: cum asigurăm uniformizarea acordării asistenței sociale la nivel național. Aici, în mare parte, problema e legată de serviciile sociale și de costurile acestora, deoarece prestațiile, banii sau suportul monetar transferat cu destinație specială sunt aceleași pentru fiecare raion, însă situația ce ține de serviciile sociale diferă. Anume în acest context trebuie să fortificăm componenta de asistență socială, pentru a acoperi cu asistență toate persoanele care au nevoie, la nivel de țară.

Urmează să consultăm acest concept și cu societatea civilă, cu alte instituții, autorități, inclusiv cu autoritățile publice locale. De asemenea, ar putea fi dezvoltate niște subdiviziuni ale ministerului în teritoriu, care să implementeze legislația elaborată la nivel central sau o altă opțiune pe care o luăm în considerare ar fi centralizarea direcțiilor asistență socială la nivel național. Nu sunt aceleași posibilități financiare la nivel local și asta afectează cetățenii, însă conform Constituției, statul este obligat să asigure măsuri de protecție tuturor. Respectiv noi, cei care elaborăm la nivel central politicile, trebuie să le putem implementa prin structurile noastre la nivel local.

Astfel, în viitorul concept ar urma să fie prevăzută dezvoltarea și finanțarea serviciilor existente. La această etapă vrem să normalizăm situația la nivel de raioane, după care va urma suportul nostru pentru primării.

- Ce termen aveți pentru asta?

- Nu depinde numai de noi, ci și de Ministerul Finanțelor. Oricum, ne orientăm spre începutul anului viitor.

- Pentru a avea succes în procesul de extindere a rețelei de servicii sociale, este nevoie de o bună planificare și date exacte despre numărul de persoane care au nevoie de servicii sociale și tipurile de servicii. Planifică MMPS să realizeze evaluări ale necesităților de servicii?

- Cu suportul donatorilor, noi am făcut anterior anumite evaluări ale situației la nivel local, pentru a vedea care sunt cele mai solicitate servicii. Avem foarte bine documentată situația pe necesitățile de asistență personală la nivel local, plasament familial, asistență parentală profesionistă. Avem aceste date, am dezvoltat împreună cu partenerii și un sistem informațional pe componenta servicii sociale și acum trebuie să aprobăm conceptul și regulamentul de organizare și funcționare a acestui sistem informațional. Pe lângă acesta, am mai dezvoltat și un modul de criză.

Actualmente lucrăm la modificarea legislației cu privire la finanțarea pachetului minim de servicii sociale. Vom schimba structura, dar și sursa de finanțare. În prezent, pachetul minim este finanțat din fondul de susținere a populației, dar aceasta este o sursă nesigură și vrem să includem și bugetul de stat ca sursă de finanțare. În fondul de susținere a populației banii se acumulează din diferite surse și depindem mult de agenții economici, care transferă acești bani în funcție de cum ei activează. O sursă de venit a fondului este, spre exemplu, 50% din taxa aeroportuară. Dacă aeroportul nu funcționează sau funcționează la o capacitate mai mică, cum a fost în pandemie, respectiv veniturile sunt mai mici. Ceea ce înseamnă că noi în fond avem deficit și nu putem achita salariile și susține aceste servicii. De aceea vrem ca și bugetul de stat să contribuie, ca să evităm astfel de probleme.

De asemenea, în pachetul minim de asistență socială vrem să includem încă patru servicii care sunt prestate la domiciliu - asistența parentală profesionistă, asistenții personali, casele de copii de tip familial și asistența familială. Din cauză că ele sunt prestate în familie, îngrijitorii se află în serviciu practic 24 din 24 de ore, de aceea vrem să îi trecem de la angajare prin contract individual de muncă la contract de prestări servicii. Respectiv, fiecare prestator când va contracta acești angajați, va avea posibilitatea să încheie contract în funcție de implicarea lor, de sarcina lor. Am propus ca valoarea contractelor de prestări servicii să nu fie mai mică de valoarea unui salariu minim, dar nu mai mare de trei salarii minime. La 1 ianuarie 2023 salariul minim pe economie va fi 4000 de lei.

- Cine sunt în prezent principalii parteneri ai MMPS în dezvoltarea rețelei de servicii sociale în Republica Moldova?

- Avem foarte multe organizații, parteneri internaționali, donatori cu care colaborăm pe acest segment. Unele dintre ele lucrează direct cu autoritățile publice locale și dezvoltă servicii în teritorii. Suntem deschiși și colaborăm cu toți.

- În Republica Moldova serviciile sociale sunt prestate atât de prestatori publici, cât și de cei privați. Există o discrepanță între cererea și oferta de servicii sociale? Cum sunt luate în calcul, la planificarea bugetului pentru serviciile sociale, nevoile beneficiarilor și posibilitățile prestatorilor de servicii?

- De multe ori necesitățile pot să nu fie luate în calcul nu din cauză că nu ne dorim, dar din cauză că nu întotdeauna ne putem permite din punct de vedere financiar. Serviciile sociale sunt foarte costisitoare, în special în cazul asistenței personale, când vorbim despre un raport de unu la unu, îngrijitor-beneficiar. Serviciile de zi pot fi puțin mai ieftine, pentru că acolo, de exemplu, un personal de 5-6 angajați acoperă 50 de beneficiari. De aceea serviciile nu se dezvoltă cu pași rapizi, așa cum ne-am dori. E nevoie să avem analize și evaluări la nivel local și, în funcție de necesități, să planificăm și să prioritizăm. Or, din păcate, sunt și exemple când în unele localități au fost create servicii cu suportul donatorilor, dar ele nu au fost sustenabile în timp, deoarece nu au reieșit din nevoile oamenilor care locuiesc în teritoriul respectiv.

- Știm că acum elaborați, în cadrul unui grup de lucru, împreună cu parteneri din societatea civilă, o metodologie de calcul a costului per beneficiar al serviciilor sociale. Ce ar schimba punerea în aplicare a acestei metodologii?

- Metodologia ar permite, în primul rând, uniformizarea la nivel de țară a planificărilor. Noi avem standarde la nivel național, avem regulamente-cadru pentru mai multe servicii, dar costurile pentru același serviciu prestat în diferite localități, regiuni, raioane sunt diferite. Se întâmplă din cauză că la calcularea bugetelor se iau drept bază indicatori diferiți. După elaborarea metodologiei, vom avea o formulă în care se va ține cont de structura de cheltuieli. Dacă, de pildă, în structura de cheltuieli vom include apă și canalizare și dacă în Chișinău apa și canalizarea costă 25 de lei, iar în Briceni 10 lei, prețul va fi diferit, dar cel puțin s-a ținut cont de parametrul apă și canalizare la toți prestatorii și, respectiv, dacă tarifele diferă în funcție de localitate, prețul serviciului social ar putea să difere și el. Deci, trebuie să avem o abordare unică, o structură a cheltuielilor și în cost să includem aceiași parametri de care trebuie să ținem cont la costificare. Astfel, vom avea un cost argumentat și Ministerul Finanțelor n-o să ne mai poată spune că nu ne aprobă o sumă sau alta, întrucât totul va fi calculat conform formulei.

Actualmente nu există reglementări nici pentru standarde de personal în centrele de plasament.
În unele centre, personalul poate fi mai numeros decât beneficiarii. Respectiv, vom avea și standarde de personal, vom vedea care este coraportul dintre beneficiar și angajat, reieșind din profilul beneficiarului. Dacă vom pune în aplicare metodologia de costificare, vom avea argumente că nu avem de unde scădea cheltuielile, inclusiv față de Ministerul Finanțelor, care ne cere să optimizăm. Aceasta va facilita atât lucrul nostru, cât și al prestatorilor de servicii, care fac costificarea și, totodată, va exista o claritate asupra ce includ în cost și ce nu.

Aș vrea să menționez, de asemenea, că noi avem aprobată o nouă structură a Ministerului și a fost creată o direcție responsabilă de standardizare, de servicii sociale. Activitățile pe componenta servicii sociale le va prelua direcția respectivă. Va fi o direcție-umbrelă care acoperă toate aspectele ce vizează serviciile sociale și sper că de la începutul anului viitor ea va deveni funcțională.

- În ce măsură metodologia de costificare va ajuta autoritățile să bugeteze mai bine și va impulsiona contractarea serviciilor sociale de către autoritățile publice de la prestatori?

La contractare de asemenea e nevoie de o claritate. Pentru a contracta, se anunță o licitație publică, în cadrul căreia sunt stabilite sarcini și sunt înaintate cerințe față de cel care vrea să fie contractat pentru prestarea unui serviciu. Cel care vine cu oferta și cel care solicită servicii trebuie să aibă o bază clară cum s-a stabilit costul pentru serviciul respectiv. Altfel nu poate fi argumentat bugetul.

De exemplu, Ministerul contractează servicii de asistență telefonică – pentru telefonul copilului, pentru victimele violenței în familie și pentru persoanele cu dizabilități. La Bălți avem un centru de tip Barnahus pentru copiii victime ale infracțiunilor. Pentru toate aceste servicii în primul rând planificăm bani, reieșind din anumite calcule, care însă nu au la bază o metodologie, dar sunt făcute din ceea ce cunoaștem, estimăm. Noi propunem suma respectivă, iar Ministerul Finanțelor ne oferă cât consideră ei, după calculele lor. Și se poate întâmpla că am anunțat concursul, cel care vine cu oferta ne spune că nu se poate încadra în 1,5 milioane de lei propuse, deoarece costurile reale sunt altele, și noi nu putem argumenta Ministerului Finantelor, care a stabilit o anumită limită. Deci când vom avea o formulă, o metodologie și vom arăta că aceste, de pildă, 2 milioane de lei se compun din cheltuieli pentru poziții concrete, care nu pot fi excluse din formulă, va fi clar și argumentat pentru ambele părți, inclusiv pentru cei care acceptă bugetele.  

Vă mulțumim!

Acest articol a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia îi revine în exclusivitate Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar opinia Uniunii Europene.

Cum e să coordonezi un proiect de ajutor umanitar în Moldova? Interviu cu Cristina Rogojina de la Caritas Cehia

Cu nouă luni în urmă, activitățile Caritas Cehia se concentrau în principal pe proiecte de dezvoltare. Odată cu începerea războiului din Ucraina, Moldova a devenit o a doua casă pentru circa 95.000 de refugiați, iar organizațiile nonprofit au trebuit să se adapteze rapid la noul context. Caritas Cehia s-a alăturat efortului umanitar comun și le-a oferit oamenilor izgoniți de război adăpost, ajutor bănesc, produse de primă necesitate și suport psihologic. Am discutat cu Cristina Rogojina, manager de proiect la Caritas Cehia, despre tranziția către proiectele de ajutor umanitar și despre propria motivație de a-i ajuta pe ucrainenii care fug de război.

Cum exact îi ajută Caritas Cehia pe  refugiații ucraineni? 

De la începutul războiului, am oferit suport refugiaților adăpostiți în centrele de plasament și în gospodăriile oamenilor. În esență, noi încercăm să acoperim nevoile de bază și imediate ale persoanelor strămutate din casele lor din cauza războiului. Am dotat centrele de plasament cu echipamentele necesare și oferim sprijin în numerar refugiaților.
 
 
Grație finanțării UE, refugiații ucraineni primesc ajutor financiar, în valoare de 2.200 lei, pentru nevoile primare, plus încă 700 lei/familie pentru cheltuielile legate de sezonul rece. O altă formă de sprijin este suportul psihologic pe care îl acordăm refugiaților pentru a tămădui rănile nevăzute ale războiului.
 
Totodată, constant distribuim pachete cu produse igienice, oferim seturi cu medicamente instituțiilor medicale care deservesc refugiații, organizăm activități de coeziune a persoanelor cu populația băștinașă, iar acum dezvoltăm câteva activități de suport pentru a le asigura refugiaților un trai decent în perioada rece a anului.

Câți refugiați ați reușit să ajutați în Moldova? 

Până acum am acordat ajutor bănesc pentru mai bine de 2,600 refugiați, am oferit, prin intermediul partenerilor noștri, peste 2,700 consultații psihologice și am distribuit mai bine de 3,000 de pungi cu produse igienice de primă necesitate. 
Scopul nostru e să ajutăm circa 11,000 de refugiați până la finele lunii martie 2023. 

Prin ce diferă un proiect de ajutor umanitar față de unul obișnuit? 

Proiectele clasice au activități concrete, planificate din timp și bătute în cuie. Pe când proiectele de ajutor umanitar sunt extrem de dinamice, ele necesită multa flexibilitate și ajustare constanta a acțiunilor. Activitățile proiectului nostru se modifică mereu în dependență de fluxul de refugiați, de situația din Ucraina, de necesitățile sezoniere ale refugiaților adăpostiți la noi etc. În plus, ajutorul umanitar este un domeniu totalmente nou pentru țara noastră și pentru mine personal, însă eu îl privesc ca și o oportunitate de a învăța zilnic lucruri noi. 

Ce distinge proiectului Caritas Cehia de alte proiecte de sprijin? 

În primul rând noi am căutat să simplificăm la maxim procedurile birocratice pentru refugiați. De exemplu, pentru acordarea ajutorului în numerar am optat să colaborăm cu Poșta Moldovei care are aproximativ câte un oficiu local în orice localitate din țară. Astfel refugiații înregistrați la noi pentru ajutorul bănesc, își pot ridica banii simplu, mergând la oficiul poștal local cu actul de identitate.

În al doilea rând, ne-am dat seama că acest război este unul de durată, iar pe lângă necesitățile de bază, refugiații ucraineni vor avea nevoie de activități de coeziune și integrare socială. De aceea am inițiat o colaborare inedita cu Teatrul „M.A.D.E.” cu care vom desfășura activități educative și culturale pentru a omogeniza și interconecta comunitățile de băștinași cu cele ale refugiaților ucraineni. 

 
 
Interacțiunea cu refugiați presupune și colaborare cu autoritățile locale. Cum decurge cooperarea în acest sens?

Conlucrarea cu autoritățile locale este crucială în această acțiune umanitară comună. Autoritățile dau dovadă de empatie, deschidere și dorința de implicare, chiar dacă asta presupune muncă adițională pentru echipele lor.  De exemplu, Ministerul Sănătății, prin intermediul Centrelor de Sănătate a acceptat să distribuie refugiaților medicamentele achiziționate de către noi. La fel, autoritățile locale din raionale în care lucrăm ne-au întâmpinat cu ușile deschise și ne-au oferit tot suportul necesar în ajutorarea refugiaților cazați în aceste localități. 
 
 

Care a fost motivația personală de a gestiona proiectul de ajutor umanitar la Caritas Cehia? 

Am fost extrem de afectată emoțional când a început războiul din Ucraina. El mi-a răsturnat lumea. Nu credeam că în anul 2022, în „inima” unei Europe, se mai puteau întâmpla asemenea terori. Din prima zi în care refugiații au început să vină în Republica Moldova, îmi doream să ajut...nu știam însă cum, dar voiam să-i ajut pe toți. Acest proiect a fost soluția pe care o căutam. Prin gestionarea lui simt că ajut mult mai mulți refugiați decât aș fi făcut-o în mod individual. 

Războiul din Ucraina a adus schimbări majore în activitatea Caritas Cehia. Ce lecții putem trage din această schimbare și reorientare pe ajutorul umanitar? 

Din păcate doar în situații de criză ne reamintim cât de importantă este solidaritatea și unitatea umană. 

Războiul din Ucraina ne-a solidarizat și a scos la iveală valorile general umane care ne caracterizează pe fiecare în parte, iar Moldova a arătat o lecție de umanitate întregului glob și-a devenit cunoscută ca țară mică cu inimă mare. 

Lecția de bază pe care trebuie s-o luăm cu noi este să nu așteptăm un context de criză pentru a întinde aproapelui o mână de ajutor.

Interviu cu Tudor Rădeanu, șef al Direcției Asistență Socială Ungheni

Serviciile sociale reprezintă unul din cele mai eficiente instrumente prin care statul poate oferi asistență persoanelor aflate într-o situație de vulnerabilitate. Când aceste servicii sunt bine dezvoltate, ele contribuie la asigurarea bunăstării persoanei aflate în dificultate, și invers - lipsa unei rețele de servicii sociale bine organizate și finanțate aprofundează vulnerabilitatea persoanelor în situații dificile. Solicitările pentru servicii sociale calitative, în special în mediul rural, sunt mai mari decât pot acoperi direcțiile raionale de asistență socială și/sau prestatorii privați. Resursele umane și cele financiare alocate de stat nu întotdeauna sunt suficiente. Profesioniștii și prestatorii de servicii caută abordări noi care ar facilita aplicarea unor metode eficiente de bugetare, de evaluare a nevoilor sau de monitorizare a calității serviciilor sociale. Am discutat subiectul cu Tudor Rădeanu, șeful Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei a raionului Ungheni, care are o experiență de peste 30 de ani de activitate în domeniul asistenței sociale.

Dle Rădeanu, ce servicii sociale prestează în prezent direcția pe care o conduceți? Sunt suficiente pentru a acoperi toate nevoile?

Serviciile pe care le prestăm acum reies din necesitățile oamenilor și corespund politicilor din domeniul protecției sociale a populației. Raionul Ungheni are un spectru relativ larg de servicii create pe parcursul anilor – îngrijiri sociale la domiciliu, serviciu de plasament familial, un centru pentru familie și copil în situație de criză, serviciu de asistență comunitară, centru pentru persoane adulte la Sculeni, asistență parentală profesionistă, asistență personală pentru persoanele țintuite la pat, Echipă Mobilă pentru unele categorii de persoane cu dizabilități, Casă Comunitară pentru tinerii scoși din sistemul rezidențial, serviciu de sprijin familial, serviciu suport monetar etc. Pe scurt, avem 10-15 servicii sociale cu care acoperim un spectru solid de nevoi ale populației. Le prestăm pe baza resurselor din bugetul raional și parțial din bugetul de stat. Ele acoperă o parte din nevoile beneficiarilor din raionul Ungheni.

Ați făcut o evaluare care ar arăta care este cererea/nevoia reală pe fiecare tip de serviciu?

Este un subiect complex, la care ajungem permanent, și pe care îl abordăm și noi la nivel de structură, metodologie, politici. Republica Moldova ar trebui să aibă norme metodologice, calcule concrete și formule de identificare a nevoilor oamenilor. Sunt multe modele. Sunt țări care au adoptate aceste metodologii ca legi organice. Acolo nu poate fi creat nici un serviciu dacă el nu se bazează pe o metodologie care fixează realitățile din țară. Atunci când ai un astfel de document, vii către cei care au bani și le spui: conform metodologiei, acestea sunt nevoile, acestea sunt serviciile necesare și sunteți obligați să ne oferiți mijloace financiare. Din păcate, la noi, în Republica Moldova, serviciile sociale s-au dezvoltat cumva arhaic, fără o viziune națională asupra cum trebuie dezvoltată rețeaua serviciilor sociale – unele servicii au apărut drept urmare a pilotărilor de proiecte, prin eroismul personal al cuiva, altele - prin inițiativele Ministerului. Noi, în raionul Ungheni, am dezvoltat un set de servicii prin parteneriate cu diverși parteneri de dezvoltare și organizații necomerciale. Am reieșit din realitățile și nevoile oamenilor din raion și am adus argumente pentru a spori anual volumul resurselor financiare alocate. Respectiv, am crescut constant accesul a tot mai multe persoane, familii vulnerabile, la servicii sociale. Este de menționat că și argumentele pe care le prezintă fiecare autoritate publică raională, responsabilă de asigurarea accesului populației la servicii sociale, ar trebui să se bazeze pe criterii clare, general agreate și aplicate în toate raioanele, criterii de verificare specifice, pe diferite categorii de beneficiari etc. Aici e un gol, iar această lacună normativă aprofundează discrepanța dintre ceia ce se oferă și necesitățile reale de servicii sociale. Este vizibilă și lipsa unei metodologii naționale de stabilire a costului per beneficiar de serviciu social. În special în perioade de criză lipsa acestei metodologii afectează direct bugetele alocate pentru servicii sociale, ceea ce influențează negativ nivelul de protecție socială a persoanelor din grupurile vulnerabile.

Totuși, în lipsa unei evaluări a necesităților, ați putea spune, din experiență, care sunt cele mai mari solicitări de servicii sociale în raion?

În primul rând, este o cerere foarte mare pentru serviciul de asistență personală pentru persoanele țintuite la pat. Este un serviciu care practic a apărut aici, la Ungheni. Noi am preluat un model de asistență personală încă prin anii 2011, apoi el a fost preluat la nivel național și a fost creat serviciul de asistență personală pentru persoanele țintuite la pat. În raion avem în așteptare peste 200 de persoane țintuite la pat, inclusiv aproximativ 30 de copii, care au solicitat să beneficieze de acest serviciu. Persoanele care le îngrijesc nu au o sursă de existență, nu li se contabilizează stagiul de muncă, adică îngrijirea este lăsată pe cont propriu, iar vulnerabilitatea unei persoane care nu beneficiază de serviciul necesar se multiplică, aducând în situații de vulnerabilitate cel puțin încă o persoană... Acest serviciu este cel mai solicitat acum. Dar sunt și alte nevoi care ar trebui acoperite.

Sunt servicii pe care noi nu le avem, dar sunt foarte necesare. De exemplu, la nivel de țară, unde fluxul de adulți care pleacă peste hotare continuă să fie mare, apare necesitatea creării unei rețele de centre de zi pentru persoane în etate, fie ele și cu plată. Mulți dintre cei plecați din țară, care au lăsat în Moldova părinții bătrâni, au deja un confort financiar acolo și ar fi bucuroși ca părinții rămași aici să beneficieze de asistență și îngrijire calitativă, atitudine umană oferită prin servicii moderne, adică condiții analogice mediului casei, al familiei. Noi, moldovenii, ne-am obișnuit să ne fie rușine să fim cazați de copii într-un azil sau alt centru staționar. Foarte mulți vârstnici suferă, au nevoi multe, dar anume din această cauză, din rușine, nu acceptă să meargă în astfel de centre. Însă necesitate de astfel de servicii este și va fi, ne place sau nu. Și sper că ele vor apărea, inclusiv private. Diversificarea tipurilor de servicii sociale oferite populației este o necesitate dictată de realitățile în continuă schimbare. Pentru a ne asigura că resursele bugetate sunt eficient cheltuite și tot mai mulți din cei care au nevoie de servicii sociale pot beneficia de ele, este necesar ca evaluări periodice ale acestor necesități să fie efectuate de direcțiile raionale asistență socială, conform unei metodologii unice promovate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Ce instrumente le lipsesc direcțiilor de asistență socială pentru a putea acoperi toate necesitățile?

Depinde de multe lucruri. Situația diferă în funcție de raion - sunt servicii, capacități, finanțe, dar și abilități diferite în crearea serviciilor, în gestionarea lor. Sunt raioane care au fost mai îndrăznețe, și-au asumat riscuri și au creat servicii, altele, din păcate, mai așteaptă. Sunt raioane care au doar două-trei servicii sociale. La noi sunt mai multe. Depinde și de atitudinea conducerii politice a raioanelor. Pentru că banii, mai ales din veniturile raioanelor, se repartizează foarte bolnăvicios pentru acoperirea cheltuielilor pentru servicii sociale. La noi, în raionul Ungheni, în jur de 15% din toate veniturile bugetului sunt cheltuielile noastre, pe serviciile de asistență socială, în alte raioane această proporție este mai mică.

În domeniul asistenței sociale orice succes ai avea, oricum rămân goluri neacoperite. În primul rând, ar trebui să avem mai mulți actori care oferă servicii, iar bugetele autorităților publice trebuie să fie capabile financiar să contracteze servicii sociale de la prestatori privați, acolo unde nu pot dezvolta ele însele serviciile necesare. Pentru noi asta ar fi o descătușare. Peste hotare, și societatea civilă oferă servicii, prin contractare, și structurile de stat, și sectorul privat. Deci, acolo mai liber te simți în manevrarea politicilor la nivel de raion sau regiune. Acolo specialiștii se simt mai confortabil și își pot permite să atragă o atenție mai mare calității intervențiilor. La noi, din păcate, sectorul privat este implicat deocamdată foarte slab în domeniul respectiv, iar societatea civilă nu există concurență, mai ales la nivel local. Pentru a contracta un serviciu trebuie să faci achiziții. Dacă la nivel național sunt câteva organizații ale societății civile mai puternice, cu capacități mai bune de prestare a serviciilor sociale, atunci la nivel local practic nu există așa ceva, lipsește concurența. Dar pentru a contracta servicii trebuie să existe concurență. Contractarea oricărui serviciu social trebuie să corespundă legii cu privire la achiziții – să selectezi prestatorul cu cele mai bune capacități etc. Dar în mare parte organizațiile societății civile la nivel raional sau prestatorii privați de servicii sociale nu întotdeauna fac față concurenței. Posibil la nivel național s-ar putea.

Deci, înțeleg că nu ați îndrăznit să achiziționați până acum servicii sociale, deși avem de mai mulți ani o legislație care permite contractarea.

Înainte să încerci trebuie să ai o viziune și un plan cum vei parcurge și cum se va încheia procesul. Ar trebui să calculezi riscurile, beneficiile, indicatorii de îmbunătățire. E nevoie de lucrat la instrumente, de lucrat în profunzime. În primul rând, ar trebui cumva să revizuim acum toate normele de drept – legile organice, hotărârile de guvern, circularele ministeriale, standardele, regulamentele, ca să vedem unde se bat cap în cap, poate așa vom reuși ca birocrația noastră moldovenească să nu reducă la zero orice inițiativă și intenție bună. Putem avea o lege organică bună, dar sunt emise niște circulare care ucid din fașă toată buna intenție. Deci, ar trebui să revizuim tot spectrul de instrumente și de norme anume pe dimensiunea de contractare a serviciilor. Asta trebuie făcut, în primul rând. Ar mai fi de revizuit standardele, dar și legea organică cu privire la asistența socială. Ar mai trebui de studiat piața, adică cererea și oferta, să înțelegem care serviciu este cel mai solicitat, mai atractiv pentru prestatorii privați, ca mai multă lume să vrea să-l presteze.

De asemenea, trebuie elaborată metodologia de evaluare și de monitorizare a calității serviciilor prestate. Dacă plătesc banul, trebuie să evaluez, să monitorizez calitatea, să văd evoluția, indicatorii de îmbunătățire a gradului de satisfacție a beneficiarului de servicii, aici tot e o vulnerabilitate mare. A acorda servicii înseamnă să faci viața omului mai bună și dacă tu prestezi un serviciu zi de zi, an de an, trebuie să ai niște indicatori măsurabili. Astfel, s-ar îmbunătăți considerabil și calitatea serviciilor și ar fi implicați mai mulți profesioniști.

Până la etapa de evaluare, cum stăm cu stabilirea costurilor serviciilor sociale care ar putea fi contractate?

Există o metodologie elaborată de Ministerul Finanțelor împreună cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, dar ea nu corespunde cerințelor, costurilor reale. Fac analogie cu educația. Acolo sunt cheltuieli per copil. Aceste formule de calculare din domeniul educației ar putea fi preluate și în metodologia pentru costurile serviciilor sociale la nivel național. Trebuie făcute calcule foarte concrete cât ar costa serviciul pentru beneficiarii din diferite categorii de beneficiari. Elaborarea metodologiei costurilor serviciului social per beneficiar este prerogativa ministerelor, nu a direcțiilor asistență socială. Și noi ne-am dori să avem pentru toate serviciile o astfel de metodologie. De ce este important ca metodologia de calcul al costului per beneficiar de serviciu social să fie elaborată cât mai rapid? Aceasta ne-ar permite să achiziționăm servicii și să măsurăm mai exact care este impactul investiției banului public asupra nivelului de viață al beneficiarilor.

Dacă cele enumerate mai sus – revizuirea normelor, elaborarea de instrumente și metodologii – ar fi realizate, cât de deschise credeți că ar fi direcțiile raionale de asistență socială să le aplice și să înceapă, astfel, să contracteze servicii de la prestatorii de servicii sociale privați nonprofit?

Anume de asta depinde dezvoltarea asistenței sociale – de gradul de deschidere a comanditarului și a prestatorului. Eu niciodată nu am spus „nu” dacă, de exemplu, a venit cineva să-mi propună să pilotăm un serviciu social nou în raion. Niciodată nu am spus nu, pentru că asta înseamnă lipsă de respect față de suferința oamenilor. Dar foarte multe autorități spun: „păi, ne trebuie nouă dureri de cap, noi nu avem bani”... O parte vor fi deschiși, alții rău intenționați ne vor spune că e spălare de bani sau altceva... Din această cauză serviciile sociale se dezvoltă neuniform și prea lent.

În concluzie, este important de menționat că pentru a asigura o mai bună evidență a cheltuielilor în domeniul serviciilor sociale este necesar de a stabili reguli clare pentru formarea costului pentru fiecare serviciu prestat. Aceasta ar impulsiona interesul sectorului privat pentru dezvoltarea serviciilor sociale. Organizațiile societății civile active în acest domeniu ar putea fi partenerul-cheie al statului în dezvoltarea și extinderea rețelei de servicii sociale. Din acest considerent autoritatea centrală ar trebui să fortifice procedura de contractare a serviciilor sociale de la prestatori privați, iar pentru asta e nevoie să existe la nivel național o metodologie de calculare a costurilor acestor servicii.

Vă mulțumim!

Acest articol a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia îi revine în exclusivitate Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar opinia Uniunii Europene.