Fuga de război a fost cea mai înțeleaptă decizie din viața mea



La 17 km de Chișinău, o căsuță modestă a devenit căminul unei familii cu 9 copii zglobii din Ucraina.  Prigoniți de război, soții familiei Mihailov s-au bucurat nespus să găsească un acoperiș deasupra capului in Moldova, mai ales că familia urma să crească.

1 1

Profesia: MAMĂ pentru 9 copii

„ Am fost deprinși să muncim și să nu depindem de nimeni. De aceea la început a fost foarte greu – nu aveam banii noștri să ne cumpărăm ceva și trăiam doar din donații.  Oamenii ne întrebau cu ce să ne ajute, dar nouă ne era rușine să le vorbim de lipsurile noastre”. Cu aceste cuvinte a început discuția cu Aliona,  care s-a prezentat ca „refugiată din Ucraina, de profesie MAMĂ pentru 9 copii

La începutul lunii martie Aliona și Anatolii, căsătoriți în 2009, planificau să treacă în casă nouă, în satul Iaski, pe malul Nistrului, regiunea Odesa. Era o necesitate – aveau deja 8 copii, iar în curând urma să se nască și al 9-lea. Prisaca de care avea grijă soțul le aducea un venit mic dar stabil ceea ce le-a permis să ducă până acum o viața decentă - pe lângă cheltuielile zilnice în 13 ani de zile au reușit să-și construiască o căsuță, în care urmau să se mute la începutul lui martie.

Însă, în ziua de 24 februarie, trilurile păsărilor, care vesteau venirea primăverii, au fost întrerupte de șuieratul bombelor și urletele sirenelor – a început războiul. Rusia le-a invadat țara. Nu voiau să creadă în ruptul capului că visele lor au fost spulberate. 

 

Intuiția de mamă niciodată nu doarme

La început nu se gândeau să plece deoarece trebuiau să treacă în casa lor, iar  în câteva săptămâni, să meargă la maternitatea din Odesa pentru a-l aduce pe lume pe Anatolii, „ deocamdată al 9-lea copil”. Așa obișnuia să spună soțul Alionei, Anatolii. Dar, pe 28 februarie, din frică pentru securitatea copiilor au decis să plece: „Intuiția de mamă îmi spunea că micuțul Anatolii nu se va naște în Ucraina. Am pornit spre Moldova cu convingerea că doar acolo copiii mei vor fi în siguranță.”

Fiind în maternitatea din Chișinău, atunci când a aflat că ocupanții ruși au bombardat maternitatea din Mariupol, a înțeles că a făcut alegerea corectă: „Faptul că am fugit în Moldova din calea războiului a fost cea mai înțeleaptă decizie din viața mea”.

 Anatolii s-a născut la Chișinău, în Moldova

 

Anatolii, un băiețel perfect sănătos, a venit pe lume la Chișinău, pe 19 martie. Imediat ce a ieșit din maternitate toată familia s-a mutat temporar într-o casă oferită gratis de oamenii din satul Sireți, raionul Strășeni.

In casa familiei Mihailov e ca într-o tabără de vară. Pe lângă 9 copii din familia Mihailov, Lia (11 ani), Mark (10), Anastasia (9), Dmitrii (7), Simion (6), Galina (4), Ecaterina (3), Tatiana (2) și Anatol (3 luni) – în grija Alionei mai sunt 3 copii a surorii sale.

Toată lumea era ocupată - unii desenau, alții se străduiam să stoarcă  sunete dintr-un pian vechi pentru a acompania  o vioară răgușită, iar 2 băieței munceau de zor la un Lego: „Aceasta e căsuța în care ne vom muta curând. Îl așteptăm pe tata ca să decidem împreună în privința gardului. Noi am decis să-l  facem mai înalt ca să nu ne deranjeze vecinii pe viitor”. După ce auzi așa cuvinte, rămâi mut - războiul și-a pus amprenta și în jocurile copiilor.

În mai, familia Mihailov a împlinit 3 luni de când s-a refugiat în Moldova. În limba ucraineană această lună se numește „травень”, semnificația ei fiind perfect descrisă prin proverbul: „ прийде май, за себе кожен дбай”, ceea ce înseamnă că odată cu venirea lunii mai fiecare trebuie să aibă grijă de viitorul său și să înceapă pregătirile pentru iarna următoare.

Rugăciunile de mamă au fost auzite

Soțul a decis să se întoarcă în Ucraina – trebuia să aibă grijă de prisacă - unica lor sursă de venit. Dar ajutorul cel mare a venit de unde nu se așteptau: „Când am fost contactați de operatorii Caritas Cehia, care ne-au spus că putem beneficia de suport financiar în valoare de 2.200 de lei aveam impresia că rugăciunile mele au fost auzite.”

S-au înregistrat și la scurt timp și-au ridicat banii de la poștă. Este o sumă importantă pentru ei dacă ținem cont că fiecare membru al familiei, indiferent de vârstă, beneficiază de acest ajutor. În aceeași zi le-a cumpărat copiilor lucrurile care le lipseau. Acum Aliona nu își mai face griji – „salariul meu de MAMĂ (așa numește ea ajutorul financiar oferit de Caritas Cehia) îmi va permite să le ofer copiilor tot de ce au nevoie. Mulțumesc Caritas Cehia.” 

În drum spre familia Mihailov, am decis să luăm un tort pentru copii, însă am înțeles rapid că va fi puțin un tort pentru grădinița de copii adăpostită în casuța din Sireți așa că am mai luat încă două. Am cântat în cor „La mulți ani” pentru Simion, era omagiat în acea zi.

Copiii au început să uite că au fugit de război și că acum sunt departe de casă. Sunt bucuroși și își trăiesc copilăria acum în liniște, în Moldova. Noi am plecat cu gândul desprins din discuția cu Aliona: „...oameni mor în război, oameni se nasc în război, și la propriu și la figurat. Important e ca primii să știe că jertfa lor nu a fost năprasnică”.


telegram