Mi-am recăpătat pofta de viața la 71 de ani, spune Varvara Cecoi

Fenomenul migrației a afectat aproape fiecare familie din Republica Moldova. Pleacă în special tinerii, iar persoanele în vârstă nu se îndură să lase totul în urmă și aleg să rămână acasă. Anii trec, puterile îi lasă. Iar ei devin singuri și neajutorați. Varvara Cecoi are 71 de ani și locuiește în Cărbuna. Este una din persoanele care a beneficiat de serviciile Centrului medico-social din Cărbuna.  

Ce spune Varvara despre centrele medico-sociale și în ce fel au ajutat-o – aflăm din interviul ce urmează. 

• Cum e să fii bătrân în Moldova și ce nevoie resimt oamenii în etate din Cărbuna?  

Eu am 71 de ani și tare nu-mi place să mi se spune pe ocolite că sunt în etate. Mi-ar plăcea să spun că anii mei sunt doar o cifră, dar în realitatea e o vârstă care doare pentru că de multe ori bătrânii sunt priviți ca o povară.  

Noi, vârstnicii, de multe ori avem nevoie de mai mult decât de o rețetă medicală, prescrisă de un medic. Avem nevoie de un cuvânt de susținere, de grijă și conectare. Eu înțeleg că la policlinică nu există timp de așa ceva, așa că de multe ori noi nu mai reacționam în nici un fel la agravarea stării de sănătate. 

• Cum s-a schimbat viața dumneavoastră de când asistentul medico-social v-a bătut la ușă?  

Prima data eu m-am speriat, am crezut că s-a întâmplat ceva când asistentele medicale, Natalia și Raisa, au venit la mine. Dar ele veniseră să mă bucure. Mi-au spus că ne vom vedea mai des pentru că pot beneficia de serviciile cetrului medico-social.  

La început nu înțelegeam cum poate să mă ajute o asistentă medicală fără aparataj medical, fără un medic alături, fără dulapul cu medicamente pe care îl vedeam la policlinică. Dar rezultate sunt.  

Mi-am adus aminte de zicala „Bine faci – bine ajungi”. Eu am început să fac voluntariat pe vremea cand nici nu știam că există așa cuvânt – mergeam din casă în casă să strâng bani pentru operațiile oamenilor din sat. Era cam 30 de ani în urmă, cand abia obținusem independența ca stat. Pe atunci sistemul nostru medical era la pământ – nu erau medicamente, salariile erau mizere – respective totul se plătea din buzunarul pacienților. Am ajutat mulți oameni dar niciodată nu m-am gândit că va veni momentul când și eu voi avea nevoie de ajutor. 

• În ce constă ajutorul oferit de asistenta medico-socială? 

Orice vizită începe cu verificarea stării de sănătate – tensiune, temperatura corporală, administrarea medicamentelor și alte proceduri medicale. Apoi, servim un ceai și trecem la necesitățile curente. Asistentele mă întreabă cu ce aș mai putea fi ajutată prin mica mea gospodărie, menaj, cumpărături... 

Practic fetele (Natalia și Raisa) fac ceea ce ar trebui să facă copiii pentru părinții lor atunci când aceștia devin neputincioși.  

• Mi-ați spus că de multe ori „stați la taifas” cu asistentele. Face parte și acest moment din terapie? 

Eu nu știu dacă socializarea face parte din programul în care sunt beneficiară. Dar cred că fără asta vizitele nu s-ar deosebi de cele pe care le făceam la policlinică. Datorită acestor discuții, încet, încet am revenit la viață și chiar am început să ajut și eu cum pot pe cei mai triști. Cu toate că mă deplasez destul de greu și doar cu ajutorul cârjelor, am început să croșetez jucării pentru copiii. Unele au mers la copiii refugiaților din Ucraina, altele le fac cadou consătenilor. Nu am văzut pe cineva să nu zâmbească atunci când primește o jucărie. Înseamnă că misiunea mea de voluntar continuă. 

• Care vi se pare că este cea mai mare problemă a oamenilor în etate?  

Și să știți că cea mai mare problemă pentru noi vârstnicii este singurătatea care generează și alte probleme, inclusiv autoizolarea. Izolarea poate agrava starea de sănătate fizică dar mai ales cea psihică, așa cum s-a întâmplat cu mine.  

Acum nu mai sunt supărată pe viață. Mi-am recăpătat plăcerea de a trăi. Profitând de ocazie, vreau mă adresez tuturor tinerilor: Cu toții îmbătrânim, în fiecare zi a vieții noastre, și drepturile noastre nu se schimbă pe măsură ce îmbătrânim. Dragi tineri, țineți cont de asta deoarece și persoanele în vârstă pot contribui la prosperarea societății în mai multe moduri - fie că este vorba de familie, de comunitatea locală sau de societate în general. Iar voi puteți să ne ajutați să nu fim o povară pentru societate. 

Caritas Republica Cehă oferă servicii sociale și de sănătate persoanelor aflate în nevoie din Moldova, în principal persoanelor în vârstă, care sunt adesea lăsate în grija nimănui. Caritas Cehia a deschis 11 centre de îngrijire la domiciliu, datorită sprijinului financiar al Agenției Cehe de Dezvoltare și continuă să sprijine persoanele vulnerabile.