Interviuri

 Astăzi la rubrica „Interviuri” vă recomand să îi aflaţi acţiunile de voluntariat şi nu doar a Victoriei Nedelciuc, angajat al Fundaţiei Soros România, cu studii în sociologie şi o activitate impunătoare în domeniul civic.

 Care au fost primele activităţi de voluntariat pentru tine ?

 Primele activităţi de voluntariat le-am desfăşurat în perioada liceului şi au constat în organizarea de vizite regulate şi serbări tematice pentru copii aflaţi într-o casă de plasament din Satu Mare, România. Tot în perioada liceului am participat la acţiuni voluntare de curăţare a malurilor rîului Someş din aceaşi localitate.

 Ce semnifică pentru tine acest termen de  „voluntariat” ?

 Activitatea de voluntariat este manifestarea simţului civic cu scopul de a îmbunătăţi pe de-o parte societatea în care locuieşti, iar pe de altă parte de a te dezvolta şi de a-ţi descoperi noi aptitudini şi capacităţi. Volutariatul constituie o oportunitatea de dezvoltare personală şi de socializare care, deşi nu implică niciun fel de remunerare financiară, îţi oferă posibilitatea de a cîştiga capital social. Voluntaiatul este indicatorul unei societăţi sănătoase.

Povesteşte, te rog despre proiectele de la Fundaţia Soros.

 Fiind intern (în cadrul Fundaţiei Soros România, programul de Migraţie şi Dezvoltare, mă ocup de editarea şi pregatirea studiilor şi rapoartelor Fundaţiei, asist directorii de programe în activităţile lor şi lucrez la elaborarea unor articole care să reflecte situaţia migranţilor din România.

Cum te–au ajutat cunoştinţele din sociologie în domeniul voluntariatului ?

 Cunoştinţele de sociologie m-au ajutat mai mult în perioada în care am fost voluntar la Centrul de Resurse pentru Participare Publică Ce-Re dat fiind faptul că am lucrat la proiectul Photo-Voice care urmarea aplicarea unei metode specifice abordării antropologice şi unde cunoştinţele de sociologie m-au ajutat să înţeleg mai bine scopurile proiectului şi, deci, să am o activitate mai eficientă. De asemenea, datorită cursurilor din timpul facultăţii m-am implicat ca voluntar în cadrul Festivalului de Film UMA, unde am aplicat cunoştintele de management cultural obţinute pe perioada facultăţii.

Care a fost ultimul tău proiect ce are în vizor voluntaritul ?

 Ultimul meu proiect de voluntariat s-a desfăşurat la sfîrşitul anului 2010 în cadrului Institutului European pentru Democraţie Participativă „Qvorum”. Ulterior am devenit colaborator plătit al acestui ONG.

Ce părere ai despre “ lumea ong-urilor” din RM ?

Nu cunosc foarte multe despre lumea ONG-stică din Republica Moldova întrucît nu am interacţionat foarte mult cu reprezentaţtii ei. Legătura cea mai relevantă în aceasta privinţă o constituie rapoartele şi studiile publicate de unele ONG-uri din Moldova. Presa şi cercul de prieteni sunt sursa mea de informare în ceea ce priveşte sectorul neguveranmental de acasă şi prin prisma acestor canale pot spune că pare un sector activ.

Iuliana Mămăligă

El este Roman Friptuleac. Un tînăr care are în suflet respiraţia fotografiei, în ochi- strălucirea blitz-ului iar în minte cele mai ingenioase idei pentru şedinţe foto.  Roman are şi o asociaţie, mai exact Asociaţia Fotografilor Profesionişti cu care a realizat multe proiecte, inclusiv şi voluntariat.

Ce îmi  poți spune despre AFP pe care o conduci?

Ideea unei asociaţii a fotografilor mi-a venit spontan, cînd am vizitat o expoziţie de fotografie comună la Kiev. Acolo mai mulţi fotografi organizează diferite activităţi în domeniul artei fotografice.  În toamna anului 2008 deja fugeam entuziasmat pe la Ministerul Justiţiei pentru a legaliza Asociaţia Fotografilor din ţara noastră. Unii fotografi priveau pozitiv acest lucru, alţii aruncau nişte expresii de genul: “Mare lucru mai face”. Scopurile asociaţiei sunt promovarea fotografiei ca artă şi dezvoltarea interesului pentru fotografie în Republica Moldova, ajutorarea şi încurajarea membrilor în dezvoltarea aptitudinilor lor profesionale.

Ce proiecte fotografice a realizat Asociația respectivă?

În perioada 2009-2011 Asociaţia a organizat diferite expoziţii de fotografie clasificate după o anumită temă, astfel , în prima expoziţie a dominat abstractul  cu denmirea “My abstract world” de Inessa Kvo.  Macro fotografia şi frumoasele chipuri de oameni au urmat în expoziţiile “Microcosmos” de Bolucevskii Vitalie şi “Portret al inocenţei” de Irina Lesik. Iar în primavara anului curent fotografa Natalia Ciobanu şi-a prezentat 30 de opere fotografice de genul portret, în care femeia este privită ca un mister şi romanţă. Expoziţiile sînt organizate într-un mall din capitală, unde fluxul de oameni este mereu activ.

În ce acțiuni de voluntariat ai fost implicat?

Pentru organizarea de expoziţii nu percep taxe sau alte plăţi, toate acţiunile poartă un caracter de voluntariat.

Care au fost ședințele tale foto mai deosebite?

Fiecare şedinţă e interesantă unde persoana  este plină de viaţă, unde nu îşi ascunde emoţiile, este deschisă şi sociabilă şi asta desigur se reflectă  în fotografie.  Cu oamenii buni la inimă orice şedinţă este deosebită.

Cum ți se pare fenomenul voluntariatului în Republica Moldova?

Consider că orice elev, orice student ar trebui implicat în diferite activităţi de voluntariat, în astfel de activităţi persoana îşi dezvoltă abilităţi de comunicare, obţine noi cunoştinţe , devine o persoană mai responsabilă. Iar un voluntariat bine pus la punct poate chiar dezvolta comunitatea în ansamblu.

Mai jos puteţi urmări cîteva imagini  din  activitatea AFP

 Iuliana Mămăligă

Interviu cu Alexandru Goncearuc,  organizatorul  proiectului „City Quest”

Daniela: Spune-ne câteva cuvinte despre  Alexandru Goncearuc?

Alexandru: Un tânăr care a încercat mereu să se afirme prin ideile ieșite din comun, care a încercat să schimbe cuiva cu ceva viața, un optimist exagerat câteodată și un realist când este nevoie, un cetățean activ până la urmă.

Daniela:  În ce constă acest joc ”City Quest” și cui i se adresează?

Alexandru: City Quest este un joc interactiv și chiar pentru mine este cel mai bun și interesant mod de petrecere a timpului. Este defapt ceea ce le lipsește tinerilor în ziua de azi, ceea ce le poate da mult mai mult decât o sâmbătă seara în club, pentru că dezvoltă foarte bine logica, gândirea, lucrul în echipă și orientarea în spațiu mai ales. Ca joc propiu-zis, City Quest este alcătuit dintr-o multitudine de sarcini, 8-10 la număr, care fiind rezolvate dezvăluie un anumit loc din Chișinău sau chiar din afara acestuia. Sarcinile sunt formate pe baza unor povestiri, rebusuri, jocuri de cuvinte, codificări, etc. În urma descifrării acestora și identificării locației de către jucători, sarcinile se divid în două tipuri de sarcini: sarcini de joc și sarcini de căutare. De obicei predomină cele de căutare, în care jucătorii, ajunși la locul indicat, trebuie să găsească un anumit număr de coduri desenate de organizatori. Sarcinile de joc sunt cele în care organizatorii se află la locul unde ajung jucătorii și le dau acestora anumite însărcinări, și doar îndeplinindu-le corect jucătorii pot avansa la următoarea sarcină. Cam așa e pe scurt despre City Quest, însă mai sunt încă multe lucruri care nu pot fi desconsiderate, de aia vă sugerez să vizitați numaidecât site-ul www.cq.md, unde veți găsi toate infirmațiile în detalii.

Jocul este adresat tuturor persoanelor active, cărora lucrul în echipă și punerea minții în mișcare este ceea ce le place, plus cunoașterea Chișinăului nocturn dintr-o cu totul altă latură decât de obicei și obținerea unei doze enorme de adrenalină. Ca o restricție este vârsta minimă și anume jucătorii trebuie să fie numaidecât majori, cu o vârstă de minim 18 ani. În rest poate juca oricine, indiferent de vârstă, statutul social sau cu atât mai mult naționalitatea.

Daniela: Cum decurge un astfel de  joc, odată cu venirea participanților la locul stabilit?

Alexandru: Locul startului este de obicei același, parcarea de la Grand Hall. Acolo se face briefing-ul prin care se explică caracteristicile jocului care are loc și se înregistrează echipele în competiție. Jocul decurge de obicei seara și noaptea, ora startului fiind de obicei între 20:00 și 22:00, în dependență de complexitatea jocului, tipul acestuia, etc. În momentul în care se dă startul, toată lumea fuge pe la mașini și încep dezlegarea sarcinilor în ordine consecutivă, pentru a ajunge primii la final.

Daniela: Care sunt lucrurile necesare pe parcursul  unei astfel de competiții?

Alexandru: În primul rând este necesar creierul și stare de liniște deplină, asta pentru că pe tot timpul jocului, nu prea te oprești din gândit și analizat, ceea ce trebuie să fie însoțit de calmitate pentru a ajunge la o concluzie logică și reală. Sunt indispensabile lanternele, diferite hărți ale Chișinăului, telefon cu ieșire la internet sau orice device cu aceeași posibilitate, orice tip de alfabet sau codificare și nu în ultimul timp automobilul, fără de care nu poți participa. Dar totuși este o ramură a City Quest-ului, FootCityQuest, care nu implică prezența mașinii, deoarece este același City Quest doar că se desfășoară mai devreme un pic, doar pe jos sau cu ajutorul transportului public, într-o anumită zonă din Chișinău. Restul ramurilor implică prezența mașinii, fără de care participanții nu pot participa.

Daniela: Cum ai ajuns organizator și ce  anume ți-a stîrnit interesul?

Alexandru: Defapt  City Quest există deja de 4 ani în Moldova, organizat de Evghenii Poleacov, Ghenadii Grigoriev și Nichita Osipov. Eu m-am alipit proiectului, împreună cu încă un prieten de-al meu Constantin Remiș, abia în august anul acesta. City  Quest, este compus din mai multe ramuri: Light City Quest, City Quest, Action City Quest, Foot City Quest și deja ramura de care răspundem eu și Constantin: RomanianCityQuest. De ce am numit-o așa? Pentru că până acum nu a existat încă așa proiect în limba română, City Quest-ul fiind organizat exclusiv în limba rusă și asta nu pentru că nu se dorea organizarea acestuia în limba română, ci doar din cauza lipsei de inițiativă.

Am ajuns organizator prin participare, mai întâi ca jucător, ca să devin dependent de City Quest și să mergem până la organizarea versiunii române, dar participând în continuare în paralel la cel original, în limba rusă. Ideea a venit în primul rând de la faptul că este destul de complicat pentru noi, vorbitorii de limbă română, să rezolvăm sarcini în limba rusă, asta din cauza diferenței de cultură, obiceiuri, educație, etc. Pe lângă asta, a organiza un astfel de eveniment și a vedea participanții cum merg pe drumul trasat de tine și dăruindu-le astfel adrenalina din timpul jocului este ceva de nedescris.

Daniela: Crezi că este necesar ca tinerii să se implice în astfel de proiect , de ce?

Alexandru: Pentru tinerii din Moldova e foarte bun acest proiect, anume din cauza că este foarte activ și dezvoltă multilateral. Tinerii de la noi pierd nu știu de ce aceste calități, petrecând deseori timpul într-un mod inutil. Pe lângă asta, prin participare la joc ai posibilitatea de a învăța orașul foarte bine, până la cele mai mici străzi din Chișinău și chiar de a vedea zilnic starea în care se află orașul din cauza multitudinii de case abandonate, nelocuibile și nefinisate care sunt un dezavantaj foarte mare al orașului, astfel tinerii s-ar putea implica în viața orașului chiar.

Daniela: Oamenii sunt receptivi în privința acestui proiect  sau mai este mult de lucru în acest sens?

Alexandru: Dacă sincer nu este ușor să atragi lumea în acest proiect, dar totuși, dintre toți care au venit să încerce, majoritatea au revenit și rămân să joace regulat pentru că este ceva incomparabil până cand cu alte activități în Chișinău. Ca și în orice activitate, de lucru mai este, dar nu ne dăm bătuți pentru că știm că avem o sumedenie de posibilități de afirmare și atragere. Pentru că City Quest este un joc care până nu îl încerci și îl simți nu poți înțelege cu adevărat ce reprezintă.

Daniela: Ca o curiozitate, printre  persoanele   implicate, cine deține ponderea mai mare, fetele  sau baieții?

Alexandru: Băieții predomină, dar fetele nu lipsesc. Asta deoarece jocul este destul de obositor, mai ales în cazul dificultății mai mari, dar și deoarece se petrece noaptea, prin diferite locuri destul de pustii și uneori ”strășnicuțe”. Dar totuși, fetele sunt prezente și chiar în ultimul timp am observat din ce în ce mai multe fete participante.

Daniela: Cum ați schița evoluția acestui proiect  în viitor ?

Alexandru: Proiectul există deja de 4 ani și se menține încă și o să se mențină mult timp încă. Asta deoarece periodic este revigorat de diferite proiecte noi, cum este acum Romanian City Quest care lărgește grupul țintă al proiectului. De asemenea, jocul reprezintă de fiecare dată ceva diferit și nou, toate sarcinile și modul de derulare al jocului nerepentându-se niciodată. Toate astea și oamenii activi implicați în proiect o să dezvolte și o să mențină proiectul pe mult timp înainte încă.

Daniela: Sunt convinsă ca mulți cititori sunt foarte curioși să afle detalii despre următoare desfășurarea a  competiție. Vrei să  expui aceste detalii  în câteva cuvinte? 

Alexandru: Competițiile au loc cam în fiecare săptămână, de fiecare dată fiind diferite prin tematică, complexitate, zonă de joc, etc. Defapt, pentru a fi la curent cu toate jocurile și tipurile acestora trebuie doar să urmăriți site-ul proiectului City Quest: www.cq.md. Suntem mereu în așteptarea jucătorilor noi și chiar le garantăm că vor obține foarte mult pozitiv și adrenalină și încă multe alte lucruri bune datorită jocului. 

Realizat de Daniela Caraiman