Știri sociale

Dezinformarea este văzută tot mai frecvent ca o preocupare de securitate națională în multe state, dar interesul se observă și în alte direcții. De ex., fondatorul Wikipedia vrea să lanseze o platformă, numită Wikitribune, care să ajute la contracararea fake news-urilor, care abundă societățile de astăzi. Există cel puțin cinci niveluri de dezinformare, cel puțin 10 tehnici ale dezinformării de influență online și cel puțin șapte pași de verificare a informației.

Particularitățile dezinformării în mediul online și rolul noilor tehnologii în campaniile de dezinformare, tendințe actuale ale campaniilor de dezinformare pe rețelele de socializare, au fost temele sesiunilor XI și XII ale programului de instruire privind gândirea critică, alfabetizarea media, analiza, rezistența la dezinformare și reflectarea informațiilor de interes public într-un mod imparțial, desfășurate joi, 25 mai. Formatorul sesiunilor a fost Aurelia Peru, doctor habilitat în științe politice, cercetător ştiinţific coordonator.

Potrivit Aureliei Peru, printre tehnicile de înfluență online/pe rețelele sociale se numără: hackingul, iar persoana implicată în activități de hacking este cunoscută sub numele de hacker. Alte tehnici, ar fi: contrafacerea și scurgerea de informații; dovezile de tip „ satul lui Potiomkin”; boții; trolling-ul; propaganda prin umor; tehnica ad hominem; tehnica „galopului lui Gish”; tehnica transferului; etichetarea; și fotografiile.

Doctorul habilitat în științe politice a mai menționat că verificarea informațiilor poate porni de la analiza reputației instituției/persoanei care răspândește o informație; de la dovezile care le prezintă, dacă includ fapte sau opinii, dacă sunt actuale sau vechi; dacă există și alte surse care vorbește despre acceași informație; de la analiza intenției autorului – de a vinde, informa sau distra; de la analiza emoțiilor, care pot fi de furie, prejudecăți proprii; dar și de la punerea tuturor elementelor pe cântar.

„Ca și în cazul sesiunilor de până acum, temele de astăzi au fost la fel valoroase. Tendințele se schimbă, iar noi avem nevoie să fim informați despre aceste schimbări, care au loc și care ne afectează. Dacă nu le vom ști putem ajunge să fim dezinformați”, este de părere Andrei Bargan, participant al programului de instruire.

„Știam că există dezinformare, dar nu am știam că dezinformarea poate avea câteva niveluri. Am aflat cu această ocazie despre câte știam eu. Mi-am aprofundat cu siguranță cunoștințele despre dezinformare, despre noile tehnici, în special despre cele prezente în mediul online, pe care le întâlnim zi de zi, dar nu știam că sunt tehnici de dezinformare”, a spus Lilia Stratin, la fel participantă a programului de instruire.

„Astăzi, mai mult ca niciodată, avem nevoie să știm cum suntem dezinformați, deși la prima vedere am putea crede că este ceva normal, iar dacă am sta și analiza puțin, dacă am avea puțină gândire critică, am ști cum să ne ferim să nu fim manipulați”, a menționat Ina Duca, o altă participantă a sesiunii de instruire.

În cadrul următoarelor sesiuni se va discuta despre despre experiența și bunele practici la nivel internațional în combaterea dezinformării. Participanții vor fi instruiți și la capitolul rolul jurnaliștilor în combaterea dezinformării etc.

Proiectul „Sprijinirea gândirii critice și rezistența la dezinformare în Republica Moldova”, implementat de către IDIS „Viitorul” în perioada ianuarie 2023 – octombrie 2024, este susținut financiar de către Ambasada Finlandei la București.

--------------------

IDIS „Viitorul” este un think tank independent, înființat în 1993 care combină cercetarea socială, politică și economică cu componente solide de advocacy. Instituția realizează cercetări aplicate de monitorizare pe mai multe domenii: economie, politica socială, politicile UE, dezvoltarea regională, dar și riscurile de securitate și de politică externă.Urmărește-ne pe Facebook - https://www.facebook.com/IDISViitorul ;
Abonează-te la canalul nostru de Telegram - https://t.me/idis93 ;
Vizionează-ne pe canalul nostru de Youtube - //www.youtube.com/@idisviitorul8539 style=text-decoration: underline; color: #0d4da1;>https://www.youtube.com/@idisviitorul8539 .

În octombrie 2021, Moldova a ratificat Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie (Convenția de la Istanbul). Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) are ca scop combaterea violenței.

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (cunoscută și sub denumirea de Convenția de la Istanbul) este pe bună dreptate cel mai cuprinzător document internațional (dintre cele obligatorii din punct de vedere juridic) pe această problemă. Convenția a fost creată cu participarea experților și a organizațiilor internaționale pentru drepturile omului de mai bine de doi ani și a fost deschisă spre semnare în 2011 la Istanbul. În 2014, după ce zece țări l-au ratificat, acordul a intrat în vigoare. Turcia a devenit prima țară care a ratificat Convenția la 14 martie 2012.

Scopul global al Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice este garantarea dreptului fundamental al omului la o viață fără violență. Pentru a face acest lucru, țările-părți la Convenție trebuie să acționeze în cadrul a patru sarcini principale: 1) prevenirea violenței; 2) protecția (statele trebuie să asigure siguranța victimelor violenței); 3) urmărirea penală (statele trebuie să asigure răspunderea pentru violență și pedepsirea adecvată a făptuitorilor); 4) o politică cuprinzătoare (statele trebuie să asigure acțiunile coordonate ale tuturor participanților la procesul de combatere a violenței, inclusiv poliția, tribunalele, serviciile sociale, instituțiile medicale, organizațiile neguvernamentale pentru afacerile femeilor și, de asemenea, să influențeze viziunea asupra lumii a oamenilor, făcând apel la toți membrii societății, în special bărbații și băieții, să-și schimbe pozițiile).

Convenția specifică că țările ar trebui să exercite diligența cuvenită în prevenirea violenței, protejarea victimelor și tragerea la răspundere a făptuitorilor (articolul 5).

Convenția stabilește o serie de infracțiuni care se califică drept violență împotriva femeilor. Statele care ratifică Convenția trebuie să incrimineze orice manifestare de violență. Convenția prevede că hărțuirea sexuală (hărțuirea) trebuie să facă obiectul „pedepsei penale sau de altă natură” (articolul 40). Convenția include și un articol privind infracțiunile comise în numele așa-numitei „onoare” (articolul 42).

Violența împotriva femeilor este considerată în Convenție ca o încălcare a drepturilor omului și ca o formă de discriminare. Aceasta înseamnă că, dacă statele nu răspund în mod corespunzător la aceasta, atunci ele sunt considerate responsabile pentru o astfel de violență. Convenția incriminează mutilarea genitală feminină, căsătoria forțată, urmărirea, avortul forțat și sterilizarea forțată. Aceasta înseamnă că, pentru prima dată, statele s-au angajat să introducă răspunderea pentru aceste infracțiuni grave în sistemele lor juridice.

Convenția face apel la implicarea tuturor instituțiilor și serviciilor relevante ale statului în lupta împotriva violenței împotriva femeilor și a violenței domestice pentru a se asigura că această activitate se desfășoară într-o manieră coordonată. Aceasta înseamnă că instituțiile statului și ONG-urile nu ar trebui să acționeze singure, ci să lucreze pe baza acordurilor de cooperare.

Convenția prevede că țările vor lua toate măsurile necesare pentru a introduce schimbări în modelele sociale și culturale de comportament ale femeilor și bărbaților în scopul eradicării prejudecăților, obiceiurilor, tradițiilor și oricărei alte practici care se bazează pe ideea de inferioritate a femeilor. sau idei stereotipe despre rolul femeilor și bărbaților. Țările vor lua măsurile legislative și de altă natură necesare pentru a preveni toate formele de violență de către orice persoană fizică sau juridică. Există obligația ca cultura, obiceiurile, religia, tradițiile și așa-numitele „motive de onoare” să nu fie văzute ca o justificare pentru niciun act de violență.

Părțile la Convenție vor lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că victimele au acces la servicii care să le ajute să se recupereze în urma actelor de violență. Țările vor lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura că sunt înființate un număr suficient de adăposturi ușor accesibile pentru a oferi cazare în siguranță victimelor și că sunt create linii telefonice naționale gratuite de 24 de ore din 24 pentru a oferi consiliere solicitanților, în mod confidențial sau în mod corespunzător respectarea anonimatului lor, în legătură cu toate formele de violență acoperite de domeniul de aplicare al prezentei convenții.

Părțile la Convenție vor asigura victimelor dreptul la asistență judiciară și la asistență juridică gratuită, în condițiile prevăzute de dreptul lor intern.

Convenția mandatează un organism de experți independent, Grupul de experți pentru combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie (GREVIO), să monitorizeze punerea în aplicare a Convenției. Experții sunt aleși de statele participante. Grupul este format în prezent din cincisprezece persoane.

Proiectul este derulat de Institutul Național al Femeii din Moldova „Egalitate”, cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București.

Trăim într-o eră în care tehnologia creează conexiuni puternice, amplificând nevoia de responsabilitate și integritate în organizațiile asociative din care facem parte, mai ales când acestea au o misiune importantă de a consolida și dezvolta un sector cu aportul partenerilor de dezvoltare. Precedentele ne obligă să ne îmbunătățim în continuu abordarea și să ne consolidăm responsabilitățile. Am abordat acest subiect în cadrul unui podcast Mai Departe, iar opiniile formulate corect, chiar dacă critice, au fost apreciate drept “denigrare”.

Cultura corporativă în organizațiile asociative, în special în Republica Moldova, se confruntă cu provocări legate de proceduri, transparență și comportament adecvat. Știu asta de când ofeream suport asociațiilor obștești mulți ani în urmă fiind încă student la drept. Acesta trebuie să fie un efort constant pentru că asociațiile obștești se dezvoltă și apar multe alte organizații, cu noi obiective și probleme de rezolvat. Desigur, apar și contradicții, iar perspectivele pot să fie diferite de la caz la caz. Totuși, este esențial să nu lăsăm astfel de divergențe personale să submineze respectarea procedurilor statutare.

Recent, cancel culture și-a arătat forma și într-un astfel de context. Simpla solicitare din partea noastră de transparență în proceduri și necesitatea existenței unor procese verbale, în loc de corectarea neajunsurilor, a fost întâmpinată cu proiecții și acuzații false, cu scopul de a anula o voce critică. Anularea unei persoane sau a unei opinii, mai degrabă decât a aborda criticile într-un mod constructiv, subminează integritatea întregii organizații.

Abuzul procedurilor nu este doar neproductiv, ci și periculos. Procedurile sunt în vigoare pentru a proteja comunitatea și pentru a asigura un comportament adecvat. Ele constituie pilonii responsabilității și transparenței, și, deși pot părea nesemnificative într-o agendă aglomerată, procesele verbale sunt instrumente vitale pentru documentarea și contabilizarea deciziilor.

În cadrul oricărei organizații cu o misiune de dezvoltare a unui anumit sector, influența personală nu ar trebui să submineze integritatea proceselor. Când acest lucru se întâmplă, se riscă amplificarea unei probleme ce ar putea fi rezolvată intern, într-o criză mai mare.

E imperativ să fie respecte procedurile în astfel de situații. În cazul unui conflict sau al unei probleme, aceasta trebuie discutată și rezolvată conform regulilor și procedurilor stabilite în statut sau în actele constitutive ale organizației. Rezolvarea nu constă în cenzură, excludere sau discreditare a celor care provoacă discuții dificile. Integritatea, transparența și respectul pentru procesele stabilite sunt esențiale pentru funcționarea oricărei comunități. Acestea sunt valorile care ne protejează de abuzuri, care ne oferă un cadru de lucru și care ne permit să inovăm și să ne dezvoltăm.

Libertatea de exprimare nu este întotdeauna ușoară. Înseamnă să-ți asumi riscul de a fi în dezacord cu majoritatea care deține puterea, de a pune întrebări incomode și de a semnala problemele existente. Indiferent de cât de dificil poate fi, este esențial să avem curajul de a vorbi și de a ne asuma responsabilitatea pentru cuvintele noastre, să înțelegem că abuzurile de orice fel nu aduc beneficii nimănui.

Majoritatea dintre noi aspiră la comunități în care există o distincție clară între “denigrare” și critică constructivă. Un mediu propice inovației, colaborării și progresului este acela în care se respectă această distincție. Pe de altă parte, un mediu în care domnește teama și autocenzura, unde vocile celor care au curajul să se exprime sunt reduse la tăcere, nu favorizează evoluția.

În speranța că această experiență va conduce la schimbări, este imperativ să avem o înțelegere mai bună a diferenței dintre “denigrare” și critică constructivă. Această experiență ar trebui să inspire curajul de a vorbi, de a critica în mod constructiv și de a acționa în conformitate cu principiile noastre, chiar și atunci când ne confruntăm cu opoziție sau autoritate. Acest lucru este esențial pentru a asigura transparența, integritatea și responsabilitatea în toate organizațiile, indiferent de domeniul lor de activitate.

Despre Academia Rockit

AO Academia Rockit este o organizație dedicată creării de impact prin susținerea inovatorilor digitali. Comunitatea noastră se extinde la aproximativ 3500 de persoane, dintre care 70% fac parte din diaspora.

Din 2014, Academia organizează una dintre cele mai recunoscute conferințe cu rădăcini moldovenești, Rockit Conference. Organizația are, de asemenea, proiecte precum Kometa, un canal de video storytelling, comunitatea de creatori independenți de conținut Influence.md și podcastul Mai Departe