În Republica Moldova sunt întreprinderi și afaceri sociale, care pot fi exemplu pentru viitorii antreprenori și organizațiile societății civile, care vor să contribuie la dezvoltarea economică incluzivă și durabilă. În acest sens, Centrul CONTACT, în parteneriat Fundația Est-Europeană și Asociația Businessului European a dat startul turului național al întreprinderilor sociale.

Prima vizită de studiu organizată a fost pentru circa 25 de reprezentanți/te a întreprinderilor sociale, parteneri/e și centre regionale de suport în afaceri. „Această vizită contribuie la schimbul de experiență, împărtășirea planurilor de viitor precum și preluarea celor mai bune practici pentru susținerea și dezvoltarea sectorului de antreprenoriat social” spune Liliana Porumb, coordonatoarea proiectului din cadrul Centrului CONTACT.

Întreprinderea socială Credem ECO, Centrul de Instruire și Dezvoltare Personală „Anima” și Fundația Hospice Angelus gazdele turului

Întreprinderea socială Credem ECO, Centrul de Instruire și Dezvoltare Personală „Anima” și Fundația Hospice Angelus au fost primele gazde ale turului afacerilor sociale. În cadrul vizitei, a fost prezentată istoria de creare a afacerilor sociale, impactul economic și social pe care acestea le aduc comunității, dar și experiența acumulată în procesul de dezvoltare a afacerii. Vizitatorii au putut adresa întrebări, care să îi ajute în practicarea businessului social, dar și tehnicile de rezistență în situații de criză.

Natalia Carafizi, beneficiara vizitei spune că „la locul organizării întreprinderii mai bine înțelegi și vezi detaliile legate de scopul afacerii, pașii întreprinși pentru aceasta, rezultatele și neajunsurile, inclusiv și posibilități de colaborare cu alte întreprinderi sociale”.

În același context, Ludmila Prociuc, o altă beneficiară, menționează că a descoperit persoane angajate cu deficiențe, însă motivate de a se implica și responsabile. „Este important să avem răbdarea și capacitățile de comunicare, care le-ar permite să se manifeste”, adaugă Ludmila.

Mai multe informații despre implicarea întreprinderii sociale „Credem ECO”, în criza umanitară, urmăriți în acest VIDEO

Turul național al afacerilor sociale se va încheia în luna septembrie 2022. În această perioadă, beneficiarii de granturi vor vizita întreprinderile și organizațiile care prestează servicii sociale precum: Floare de Cireș, Centrul Social Antiviolență de la Ciuciuleni,  EcoVillage, EduJoc și Inițiativa Pozitivă, iar în anul 2023, experiențele acumulate în urma turului național vor fi împărtășite altor organizații și întreprinderi sociale internaționale, în cadrul unei vizite într-o țară europeană.

Acest tur este organizat în cadrul proiectului „Societatea civilă contribuie la dezvoltarea economică incluzivă și durabilă a țării” implementat de Fundația Est-Europeană în parteneriat cu Centrul CONTACT și Asociația Businessului European, cu susținerea financiară a Uniunii Europene și cofinanțarea Suediei.

O Inițiativă pentru Ocuparea Tinerilor care să promoveze angajabilitatea specialiștilor calificați pentru o dezvoltare durabilă ar putea fi lansată în Republica Moldova. Cu această propunere au venit la final participanții celor două ateliere de lucru, care au avut loc în cadrul conferinței naționale „Promovarea angajabilității tinerilor calificați pentru o dezvoltare sustenabilă”, desfășurat la Chișinău. În cadrul atelierelor au fost abordate necesitățile pieței muncii și oportunitățile de formare profesională de calitate. La discuții și dezbateri au fost prezenți peste 150 de participanți care au identificat împreună oportunități de formare, dar și perspective de angajare în funcție de nevoile pieței muncii, pentru a îmbunătăți competențele tinerilor și a le spori șansele de a obține un job.

Inițiativa Pentru Ocuparea Tinerilor va facilita colaborarea dintre instituțiile și actorii implicați în dezvoltarea învățământului tehnic profesional și calificarea tinerilor specialiști, cu scopul de a aduce plus valoare  domeniilor social, economic și cultural.

Oana Vodiță, Manager de proiect, Proiectul „Promovarea Învățământului Profesional Tehnic pentru o Economie Verde”: „Ne-am bazat pe o abordare argumentată științific, am defășurat niște interviuri, am făcut niște studii, diin care reiese că învățământul dual este un model care conduce la angajabilitate sporită a tinerilor. La noi în țară, învățământul dual este acea formă unde agenții economici sunt foarte implicați, am preferat să luăm exemple și să implicăm oameni care au experiență și pot să transmită niște mesaje pertinente și actuale.”

Liudmila Stihi, doctor în economie, conferențiar universitar, consultant GIZ pentru implementarea învățământului dual în Republica Moldova: „La atelierele de lucru au fost implicați 5 actori importanți: reprezentații asociațiilor publice centrale și locale, reprezentanții comitetelor sectoriale și societății civile, agenți economici și instituții de învățământ tehnic. Pentru noi era important să identificăm ce poate face fiecare dintre acești actori pentru ca să contribuie la formarea specialiștilor de o calificare necesară pentru piața muncii și cum să sporim productivitatea specialiștilor, astfel încât ei să își valorifice aceste competențe în cadrul entităților și să nu plece să le valorifice în altă țară.”

Rezoluția pune accent pe promovarea angajabilității tinerilor în țară, consolidarea conexiunii cu piața muncii prin formarea profesională de calitate orientată spre satisfacerea necesităților mediului de afaceri, asigurarea domeniilor prioritare ale economiei naționale cu cadre calificate pe termen scurt, mediu și lung.

Sergiu Harea, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova: „În cadrul acestor ateliere, au fost identificate principalele probleme cu care se confruntă angajații, angajatorii, dar și soluții în vederea remedierii acestor provocări, precum și inițiative pentru ocuparea tinerilor. Inițiativa Pentru Ocuparea Tinerilor va facilitata implicarea instituțiilor guvernamentale, organelor administrației publice centrale și locale, Camera de Comerț și Industrie, instituțiile de învățământ profesional tehnic în promovarea angajabilității tinerilor în Republica Moldova și crearea unei economii competitive în contextul proiectului nostru național de aderare la Uniunea Europeană și consolidarea unei coeziuni cu piața muncii.”

Lansarea Inițiativei ar putea deveni un instrument de bază pentru o viitoare cooperare dintre Republica Moldova și Republica Federală Germană, în contextul unei cooperări moldo-germane despre consolidarea învățământului dual, pentru a face față provocărilor de dezvoltare a pieței muncii la nivel național și regional. Rezoluția reprezintă și o platformă de identificare de noi oportunități pentru dezvoltarea de competențe sustenabile pentru locuri de munca „verzi”, atât în formarea inițială, cât și în cea continuă.

Sigmund Muller, director de țară GIZ Moldova: „Învățământul profesional tehnic dual are o contribuție deosebită în domeniul angajabilității. Strategiile și pachetele educaționale trebuie să fie racordate. Trebuie să instruim specialiștii astfel încât să corespundă pieței muncii. Agenția de Cooperare a Germanei își dorește ca această platformă să fie un imbold spre dezvoltarea domeniilor care contribuie la angajabilitatea tinerilor, astfel încât pe aceștia să îi motivăm să obțină un post de muncă potrivit calificării. Sper să rămânem în continuare în dialog pentru a ne realiza scopurile noastre comune.”

Pentru a soluționa principalele necesități atestate în sistemul educațional care influențează integrarea tinerilor pe piața muncii și dezvoltarea unei economii sustenabile, participanții atelierului au ajuns la concluzia constituirii unei structuri de coordonare, care va stabili pentru anii 2022-2023 un plan de acțiuni care să identifice direcțiile de intervenție pentru a soluționa deficiențele din sistemul educațional.

Conferința națională „Promovarea angajabilității tinerilor calificați pentru o dezvoltare sustenabilă” este organizată de Ministerului Educației și Cercetării al Republicii Moldova și Camera de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, cu suportul proiectului „Promovarea Învățământului Profesional Tehnic pentru o Economie Verde”, implementat de Agenția de Cooperare Internațională a Germaniei (GIZ) și finanțat de Ministerul Federal German pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (BMZ) și Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC).

Istoria acestei familii de  refugiați este ieșită din comun. Sunt 6 membri în familie și exact jumătate din ei sunt născuți în Moldova. Ecaterina, originară din Moldova, și Ion, născut în Ucraina,  s-au cunoscut, s-au plăcut și au decis să întemeieze o familie. Au locuiau periodic în ambele țări – erau într-o permanentă căutare al unui loc de trai în care să-și poată construi un cuib, numai al lor.

În căutarea unui cuib

Războiul i-a prins în Izmail, unde intenționau să-și cumpere o locuință. Ambii lucrau la fabrica de carton din localitate. Deoarece salariile erau mici, copiii – cei 4 băieți (Valentin 22 ani, Petru 17, Pavel 15, Dorin 10), se străduiau din răsputeri să-și ajute părinții - când se întorceau de la școală munceau cu ziua prin oraș, contribuind și ei cu bănuții câștigați la bugetul familiei.

Ajunseseră chiar să-și aleagă o căsuță pe care urmau să o procure, dar pe 24 februarie sirenele apărării antiaeriene le-au dat vestea că visul lor s-a spulberat – Ucraina a fost atacată de Rusia. Nu departe de ei a fost bombardată o unitate militară. Nu a mai rămas nimic întreg acolo.

Salvați-i pe cei mici că eu nu știu dacă mai ies din acest infern...

Inițial nu voiau să plece. Voiam să rămână în Izmail, dar pe 28 februarie a telefonat din Kiev feciorul cel mai mare, angajat ca pompier, de la care nu mai primiseră nicio veste de 4 zile. Valentin le-a spus să părăsească imediat Ucraina. „Am văzut iadul pe pământ aici la Kiev, mai ales în suburbii. Peste tot numai explozii, moarte și foc. Stingeam un incendiu și imediat porneam spre altul. Plecați imediat ca să-i salvați pe cei mici, că eu nu știu dacă mai ies întreg din acest infern”.

După ce au ascultat mărturiile feciorului care nu mai dormiseră deloc în ultimul timp din cauza faptului că lupta continuu cu incendiile provocate de bombardamentele rușilor,  ei și-au luat ce puteau duce în mâini și au plecat în Moldova.

Acum locuiesc într-o casă bătrânească în satul Drăgușeni, comuna Rădeni, raionul Strășeni, oferită ca gazdă temporară de stăpânii plecați peste hotare.

Fără internet sau telefoane mobile, dar nu se plâng

Nu au așteptat  de la nimeni nimic – imediat ce au venit au început să muncească în agricultură, în construcții... - oriunde era nevoie de brațe de muncă. Muncesc cu ziua. Se odihnesc doar duminica și asta în cazul în care nu îi cheamă nimeni la muncă.

Nu-și pot permite nici internet, nici telefoane de aceea nu cunosc ce se întâmplă acasă - „Am plecat foarte repede. Ca să înțelegeți nici nu am scos frigiderul din priză. Cu feciorul nostru din Kiev vorbim doar dacă ne transmite el prin cineva vreo veste, iar despre ce se întâmplă în Ucraina, la Izmail, aflăm doar din ce ne spun vecinii”.

Copiii  nu mai fac studii online deoarece nu au nici calculator, nici tabletă. Nici telefoane mobile. Însă nu se plâng. Dimpotrivă,  optimismul lor le redă speranța părinților că va veni ziua când vor putea aprinde mai multe becuri în casă, vor avea internet și vor putea să discute cu fratele pompier, dar și să-și continuie studiile.

Sunt mai mult de 3 luni de când se află în Moldova. Din spusele asistentului social din localitate, Tamara Chirică, chiar de la prima lor discuție au spus ferm că nu se mai întorc în Ucraina. „Chiar dacă va fi greu am decis să rămânem în Drăgușeni. Nu ne putem crește copiii sub asaltul bombardamentelor. Sperăm să avem sănătate ca să agonisim pentru o căsuță, fie ea și veche, că Ion (tatăl) și cu băieții sunt pricepuți la treabă și o vor repara”.

În confirmarea celor spuse, Petru, care în toamnă împlinește 18 ani, ne-a  destăinuit că vrea să devină tractorist: „Pe 3 septembrie fac 18 ani. Am și cetățenia Moldovei și imediat ce îmi fac pașaportul plec în Ucraina să-mi iau actele de absolvire pentru ca să le depun la o școală de meserii din Moldova. Vreau să devin independent financiar ca să-mi ajut părinții și frații mai mici.”

Planurile de viitor prind contur

Suportul financiar, în valoare de 2.200 de lei per persoană, pe care urmează să-l primească această familie de la Caritas Cehia este semnalul că visul lor poate deveni realitate.

Ecaterina a spus că „acești bani îi vom pune deoparte pentru casă sau îi vom folosi pentru altceva...” Însă nu a apucat să își mai termine gândul deoarece a început să plângă. În casă s-a așternut o liniște apăsătoare.

Copiii, Pavel (15 ani) și Dorin (10 ani) s-au întors tăcuți cu fața la geam. Tatăl Ion a plecat capul în jos de parcă căuta ceva, iar Petru, cu un zâmbet inexplicabil, a găsit un motiv pentru a ieși din cameră - l-a strigat cineva afară... Atunci am observat de ce poartă un tricou cu câteva mărimi mai mari – avea spatele deformat deoarece o vertebră îi ieșea în evidență.

„Petru a avut o fractura la picior si a stat la pat 6 luni de zile. Orice mișcare îi provoca dureri insuportabile de aceea ruptura s-a prins foarte greu. S-a făcut bine cu piciorul dar imobilizarea la pat i-a gârbovit spatele”, povestea suspinând Ecaterina.

Ochii părinților - o carte deschisă

Pe dată am înțeles tristețea din ochii părinților - s-au săturat de drumuri, vor să se stabilească la casa lor și înțeleg că niciodată nu vor avea destui bani pentru tratamentul băiatului. 

Pe de o parte toată familia visează la o casă, pe de altă parte, așa cum spune Ecaterina, „este Pavel, băiatul mamei harnic, întotdeauna vesel și care nu plânge niciodată. Nu vreau să-l văd trist căci abia de l-am scos din ghearele morții. Va plânge mama pentru el”.

La 17 km de Chișinău, o căsuță modestă a devenit căminul unei familii cu 9 copii zglobii din Ucraina.  Prigoniți de război, soții familiei Mihailov s-au bucurat nespus să găsească un acoperiș deasupra capului in Moldova, mai ales că familia urma să crească.

Profesia: MAMĂ pentru 9 copii

„ Am fost deprinși să muncim și să nu depindem de nimeni. De aceea la început a fost foarte greu – nu aveam banii noștri să ne cumpărăm ceva și trăiam doar din donații.  Oamenii ne întrebau cu ce să ne ajute, dar nouă ne era rușine să le vorbim de lipsurile noastre”. Cu aceste cuvinte a început discuția cu Aliona,  care s-a prezentat ca „refugiată din Ucraina, de profesie MAMĂ pentru 9 copii”

La începutul lunii martie Aliona și Anatolii, căsătoriți în 2009, planificau să treacă în casă nouă, în satul Iaski, pe malul Nistrului, regiunea Odesa. Era o necesitate – aveau deja 8 copii, iar în curând urma să se nască și al 9-lea. Prisaca de care avea grijă soțul le aducea un venit mic dar stabil ceea ce le-a permis să ducă până acum o viața decentă - pe lângă cheltuielile zilnice în 13 ani de zile au reușit să-și construiască o căsuță, în care urmau să se mute la începutul lui martie.

Însă, în ziua de 24 februarie, trilurile păsărilor, care vesteau venirea primăverii, au fost întrerupte de șuieratul bombelor și urletele sirenelor – a început războiul. Rusia le-a invadat țara. Nu voiau să creadă în ruptul capului că visele lor au fost spulberate. 

Intuiția de mamă niciodată nu doarme

La început nu se gândeau să plece deoarece trebuiau să treacă în casa lor, iar  în câteva săptămâni, să meargă la maternitatea din Odesa pentru a-l aduce pe lume pe Anatolii, „ deocamdată al 9-lea copil”. Așa obișnuia să spună soțul Alionei, Anatolii. Dar, pe 28 februarie, din frică pentru securitatea copiilor au decis să plece: „Intuiția de mamă îmi spunea că micuțul Anatolii nu se va naște în Ucraina. Am pornit spre Moldova cu convingerea că doar acolo copiii mei vor fi în siguranță.”

Fiind în maternitatea din Chișinău, atunci când a aflat că ocupanții ruși au bombardat maternitatea din Mariupol, a înțeles că a făcut alegerea corectă: „Faptul că am fugit în Moldova din calea războiului a fost cea mai înțeleaptă decizie din viața mea”.

 Anatolii s-a născut la Chișinău, în Moldova

Anatolii, un băiețel perfect sănătos, a venit pe lume la Chișinău, pe 19 martie. Imediat ce a ieșit din maternitate toată familia s-a mutat temporar într-o casă oferită gratis de oamenii din satul Sireți, raionul Strășeni.

In casa familiei Mihailov e ca într-o tabără de vară. Pe lângă 9 copii din familia Mihailov, Lia (11 ani), Mark (10), Anastasia (9), Dmitrii (7), Simion (6), Galina (4), Ecaterina (3), Tatiana (2) și Anatol (3 luni) – în grija Alionei mai sunt 3 copii a surorii sale.

Toată lumea era ocupată - unii desenau, alții se străduiam să stoarcă  sunete dintr-un pian vechi pentru a acompania  o vioară răgușită, iar 2 băieței munceau de zor la un Lego: „Aceasta e căsuța în care ne vom muta curând. Îl așteptăm pe tata ca să decidem împreună în privința gardului. Noi am decis să-l  facem mai înalt ca să nu ne deranjeze vecinii pe viitor”. După ce auzi așa cuvinte, rămâi mut - războiul și-a pus amprenta și în jocurile copiilor.

În mai, familia Mihailov a împlinit 3 luni de când s-a refugiat în Moldova. În limba ucraineană această lună se numește „травень”, semnificația ei fiind perfect descrisă prin proverbul: „ прийде май, за себе кожен дбай”, ceea ce înseamnă că odată cu venirea lunii mai fiecare trebuie să aibă grijă de viitorul său și să înceapă pregătirile pentru iarna următoare.

Rugăciunile de mamă au fost auzite

Soțul a decis să se întoarcă în Ucraina – trebuia să aibă grijă de prisacă - unica lor sursă de venit. Dar ajutorul cel mare a venit de unde nu se așteptau: „Când am fost contactați de operatorii Caritas Cehia, care ne-au spus că putem beneficia de suport financiar în valoare de 2.200 de lei aveam impresia că rugăciunile mele au fost auzite.”

S-au înregistrat și la scurt timp și-au ridicat banii de la poștă. Este o sumă importantă pentru ei dacă ținem cont că fiecare membru al familiei, indiferent de vârstă, beneficiază de acest ajutor. În aceeași zi le-a cumpărat copiilor lucrurile care le lipseau. Acum Aliona nu își mai face griji – „salariul meu de MAMĂ (așa numește ea ajutorul financiar oferit de Caritas Cehia) îmi va permite să le ofer copiilor tot de ce au nevoie. Mulțumesc Caritas Cehia.” 

În drum spre familia Mihailov, am decis să luăm un tort pentru copii, însă am înțeles rapid că va fi puțin un tort pentru grădinița de copii adăpostită în casuța din Sireți așa că am mai luat încă două. Am cântat în cor „La mulți ani” pentru Simion, era omagiat în acea zi.

Copiii au început să uite că au fugit de război și că acum sunt departe de casă. Sunt bucuroși și își trăiesc copilăria acum în liniște, în Moldova. Noi am plecat cu gândul desprins din discuția cu Aliona: „...oameni mor în război, oameni se nasc în război, și la propriu și la figurat. Important e ca primii să știe că jertfa lor nu a fost năprasnică”.