El venit trecut de sapte seara. Afara viscolea cumplit, ca intr-adins, prima si, cred ca, ultima oara in aceasta iarna. În Centrul d Reintegrare Sociala a Tinerilor „Alternativa", evident, la ora asta n-a mai gasit nici un specialist. Doar educatorul de noapte ajuta tinerii din plasament sa-si pregateasca cina modesta. Cel din urma m-a sunat, si in citeva minute deja ii transmiteam tinarului zgribulit de frig lenjeria de pat, plapuma, perna si niste rechizite pentru igiena personala, depozitate in debara anume pentru asemenea cazuri de urgenta.

În timp ce-i faceam lista bunurilor primite m-ia spus povestea lui, cum tocmai din Cupcini a venit pe jos, fara nici un ban in buzunar, intr-o singura haina, deloc potrivita pentru sezonul de iarna, cu unicul document (Adeverinta de nastere) care-l pastra fara a-l pune, de fapt, in valoare, poate intuitiv, sau poate pentru faptul ca era unica amintire despre parintii ce l-au lasat in firava copilarie intr-o casa de copii. Apoi mi-a mai spus ca a facut noua clase la gimnaziul-internat din Cupcini si o meserie, pe care nici macar n-a ales-o singur („toti baietii din clasa au fost inscrisi dupa absolvire „cu hurta" la specialitatea de zugrav-tencuitor"). A schimbat mai multe locuri de munca in Cupcini si, pina afara mai era cald, locuia cind la un fost coleg de internat, cind la cineva carui i s-a facut mila de el, dar de multe ori dormea unde gasea un culcus cu acoperis ce-l ferea de ploaie si vint...

Ia-m aratat camera si patul ce-i vor deveni casa pentru urmatoarele 3-6 luni. În scurt timp s-a acomodat, primit de tinerii din centru, pe care, de fapt, ii cunostea demult (ei, cei proveniti din internate, se recunosc de la o posta, mentionind multe deosebiri de copiii din familii, sau „domasnie", cum ii numesc de obicei).

Dimineata tinarului a inceput cu procedurile practicate in asemenea cazuri: a avut loc interviul preliminar, la care psihologul i-a identificat situatia, necesitatile si problemele cu care se confrunta. Ca si in alte cazuri similare, a fost supus unui test psihologic. Dupa ce a facut cunostinta cu Regulamentul centrului, a semnat un Contract de servicii, apoi asistentul social a elaborat Ancheta sociala si i-a deschis dosarul personal. Acum poate fi intr-adevar ajutat sa-si rezolve problemele care ii pareau inca ieri munte de piatra.

„Aici m-au invatat sa-mi fac mincare, curatenie in camera, sa ma ingrijesc, am cumparat impreuna cu asistentul social de la „gumanitarka" haine de iarna, fac in fiecare saptamina o lista a necesitatilor si primesc niste bani pentru mincare, haine, medicamente...", - ii spunea baiatul intr-un interviu lui Mircea Surdu, care fusese sa viziteze centrul. „De parinti stii ceva?" „N-au fost la internat nici o data. A scris asistentul social la minister o scrisoare, cum ca o caut pe mama, poate este pe undeva si ma cauta...". /Dar raspunsurile de la Ministerul Dezvoltarii Informationale, de regula, au acelasi continut: „Conform datelor Registrului de Stat al Populatiei, cetateanca X, originara din or. Y, a avut inregistrare la domiciliu in Republica Moldova pe adresa Z, cu pasaport ex-sovietic... si a fost radiata de la evidenta. Actualmente nu are inregistrare pe teritoriul Republicii Moldova."

La intrebarea daca lucreaza, i-a raspuns jurnalistului ca impreuna cu asistentul social a cautat de lucru. S-a angajat la un patron, dar nu are contract, carnet de munca, polita de asigurare medicala. De ce? „N-am buletin. Amu il face asistentul social si pe urma, poate, m-oi aranja la lucru pe contract". Stie el prea bine ca nici pe departe nu va fi asa, fiindca majoritatea tinerilor plasati, chiar si cu actele perfectate de specialistii centrului, lucreaza sau „cu ziua", sau fara contracte de munca. „Si ce faci cind te imbolnavesti?", - il mai ispiteste jurnalistul. „Merg la vre-un medic de sector, daca nu ma primeste - incerc la altul. Noi, cei din centru, nu avem medicul nostru de sector, parca am trai in aer, fara adresa. Iaca a nimerit intr-o bataie un baiat de-a nostru, si „skoraia" nu l-a luat la spital, au spus ca nu are comotie, nu-i nimic grav, dar a doua zi a lesinat, ne-o speriat pe toti! Iata asa: ai polita - lecuieste-te, da n-ai - sezi lat! A doua zi asistentul social i-a cumparat polita medicala si l-a dus la spital, dar banii pe doua luni care-i primeste pentru mincare de la centru s-au dus... si cind a iesi din spital, pina la leafa, vrei - nu vrei: tine „dieta de... foame"".

Multe i-a mai spus baiatul jurnalistului. Tot in aceeasi ordine de idei, ceva mai tirziu, a avut loc o discutie a ex-ministrului Educatiei, dl Victor Tvercun, cu alti tineri plasati in centru. Dar si raspunsurile loc erau similare.

Istoria tinarului este una tipica, de aceea nici nu l-am nominalizat. Ea se repeta, de regula, la fiecare caz de adresare a tinerilor orfani, absolventi ai gimnaziilor-internat la Centrul de Reintegrare Sociala a Tinerilor „Alternativa" din Edinet. Pe linga tinerii orfani, centrul gazduieste si victime ale traficului de fiinte umane, care au alta istorie, dar tot atit de tragica si trista.

Astazi, dupa lungi negocieri cu Autoritatile Locale raionale si orasenesti privind sustinerea serviciilor adresate tinerilor in dificultate, centrul functioneaza, dar functioneaza in regim de stricta economie a resurselor. Iar autoritatile motiveaza refuzul de a sustine serviciile sociale oferite de centru prin lipsa de bani, de mecanisme ce ar permite sustinerea serviciilor de la buget, prin multe alte motive, care, de fapt, imi sugereaza o concluzie clara: e lipsa de motivare si de vointa politica.

...Aseara a mai venit un tinar. Vintul de iarna ii ravasea haina slabuta si pletele ne tunse demult... În citeva minute deja ii dadeam baiatului zgribulit lenjeria, plapuma, perna si niste rechizite pentru igiena personala, depozitate in debara anume pentru asemenea cazuri de urgenta. Nu, i-am oferit doua plapume. Fiindca in centru e frig ...

Oameni ai nimanui... Ei vin incoace pentru a smulge o raza de speranta pe care le-a rapit-o viata orfana plina de primejdii. Ei vin sa-si schimbe viziunea despre viitorul sau din „Voi muri pe sub garduri..." in „Vreau sa am un loc de munca, o familie, o casa, un copil... pe care n-am sa-l las niciodata...".

Liliana Samcov,
director al Centrului de Reintegrare Sociala a Tinerilor „Alternativa", Edinet
(ianuarie 2009)

 

http://asociatiademos.wordpress.com

 

 

Moldova: Nepedepsirea genereaza faradelegea!

AMNESTY INTERNATIONAL MOLDOVA
COMUNICAT DE PRESÄ‚
Nr. 11/09 din 13 februarie 2009
Document public

Comunicatul de presa comun al Amnesty International Moldova, Asociatiei Presei Independente, Centrului de Investigatii Jurnalistice, Centrului „MEMORIA", CReDO, Hyde Park, Institutului pentru Drepturile Omului, Juristilor pentru Drepturile Omului si Promo-Lex

utoritatile din Moldova trebuie sa investigheze obiectiv inactiunea politiei din timpul atacului asupra participantilor la marsul din fata Procuraturii Generale, pe 3 februarie 2009. Toti cei ce au savirsit incalcarile trebuie sa fie trasi la raspundere. Nepedepsirea genereaza faradelegea. Înaintind aceste solicitari, organizatiile neguvernamentale desfasoara astazi, 13 februarie, in fata sediilor Procuraturii Generale si MAI, un mars in sprijinul intrunirilor pasnice si Legii privind intrunirile.

Organizatorii marsului sunt Amnesty International Moldova, CReDO, Hyde Park, Institutul pentru Drepturile Omului si Promo-Lex. De asemenea, la mars participa Asociatia Presei Independente, Centrul de Investigatii Jurnalistice, Centrul „Memoria" si alte organizatii neguvernamentale.

Investigarea inactiunii politiei trebuie sa se realizeze, in particular, tinindu-se cont de urmatoarele probleme:

1. de ce politistii in uniforma nu au fost prezenti de la inceputul marsului din 3 februarie 2009;
2. de ce politistii, dupa apelul la 902, nu au venit pentru a apara participantii la mars de agresori si pentru a retine atacatorii;
3. de ce pe 3 februarie 2009 politistii nu si-au indeplinit la momentul oportun obligatiile de a examina locul atacului si de a colecta probele materiale ramase in urma atacului;

otodata, trebuie sa se investigheze si alte cazuri din anii 2008 si 2009, atunci cind politia a retinut nejustificat demonstrantii pasnici si nu a venit in apararea lor, atunci cind manifestantii au fost atacati.

Organizatiile de aparare a drepturilor omului saluta identificarea citorva persoane banuite de atacul asupra participantilor la marsul din 3 februarie 2009. Totusi, organizatorii marsului sunt ingrijorati de faptul cum evalueaza actiunile agresorilor politia si procuratura. Dupa cum se stie, cu referire la atac a fost deschis un caz penal pentru huliganism (art. 287 Codul Penal al RM). Dar organizatorii marsului considera ca atacul a fost orientat spre incetarea marsului, iar acest fapt trebuie investigat suplimentar, in calitate de incalcare a dreptului la libertatea intrunirilor (art. 184 Codul Penal al RM).

Totodata, aparatorii drepturilor omului evidentiaza in mod deosebit faptul ca atacul asupra participantilor la marsul pasnic a fost posibil din cauza politiei, care nu si-a indeplinit obligatiile sale: lipsa politistilor in uniforma in timpul desfasurarii marsului si inactiunea ulterioara a politiei in timpul si dupa atac.

Investigarea inactiunii politiei si tragerea la raspundere a vinovatilor este necesara pentru a demonstra ca investigatia se realizeaza integral, dar nu unilateral, asa cum se intimpla in prezent. Mai mult ca atit, investigatia deplina si obiectiva si tragerea la raspundere a politistilor vinovati ii va influenta si pe ceilalti colaboratori ai politiei, astfel incit acestia sa-si indeplineasca in viitor obligatiile directe in timpul intrunirilor: sa asigure ordinea publica, dar si sa execute prevederile legislatiei.

În timpul marsului din 13 februarie aparatorii drepturilor omului vor transmite politiei si procuraturii petitii in forma de „bila neagra", in calitate de simbol al incalcarilor ce au avut loc in timpul intrunirilor pasnice si „bila alba", in calitate de simbol al respectarii legii.

Informatie suplimentara

Marsul din 13 februarie este al treilea mars in sprijinul intrunirilor pasnice. Primele doua marsuri au fost desfasurate pe 25 decembrie 2008 si 3 februarie 2009. În cadrul acestor marsuri colaboratorii politiei nu si-au indeplinit toate obligatiile, astfel limitind dreptul organizatorilor la libertatea intrunirilor.

Multi ne intreaba de ce aparatorii drepturilor omului desfasoara aceste marsuri? Raspunsul e simplu. Prin intermediul marsurilor aparatorii drepturilor omului doresc sa obtina de la autoritati respectarea Legii privind intrunirile in toate cazurile. Ca societatea din Moldova sa perceapa faptul ca incalcarile pot fi corectate cu ajutorul fortelor proprii, si nu doar dupa pronuntarea hotaririlor Curtii Europene a Drepturilor Omului ce acuza autoritatile Moldovei. În practica, aceasta ar insemna sa reusim:

1. ca fiecare persoana din Moldova sa poata organiza si desfasura un miting, mars, sau manifestatie pasnica si sa-si poata exprima opinia in public;
2. ca nici unei persoane sa nu-i fie frica de retineri nejustificate din partea politiei in timpul unui miting, mars, sau manifestatie pasnica; 
3. ca fiecare sa fie sigur de faptul ca politistii in uniforma il va apara de contra-manifestanti,  de atacuri si provocari in timpul unui miting, mars, sau unei demonstratii pasnice; 
4. ca autoritatile sa investigheze efectiv incalcarile libertatii intrunirilor, sa traga la raspundere reprezentantii autoritatilor vinovati si sa nu permita savirsirea incalcarilor in viitor.

Conform Legii privind intrunirile, ce a intrat in vigoare pe 22 aprilie 2008, autoritatile sunt obligate sa realizeze un sir de actiuni in scopul asigurarii desfasurarii normale a intrunirii pasnice:

1. autoritatile locale sunt obligate sa receptioneze declaratia prealabila privind desfasurarea intrunirii;
2. autoritatile locale sunt obligate sa informeze la timp colaboratorii politiei despre declaratia prealabila inaintata;
3. autoritatile locale sunt obligate sa asigure prezenta la intrunire a reprezentantului sau, care trebuie sa coopereze cu organizatorul si colaboratorii politiei;
4. politia este obligata sa asigure ordinea publica in timpul intrunirii, mai mult ca atit, politia trebuie sa se deosebeasca clar de manifestanti prin intermediul uniformei. Colaboratorii politiei trebuie sa fie imbracati in uniforma de serviciu;
5. politia este obligata sa separe manifestantii de contra-manifestanti si sa asigure apararea manifestantilor de atacuri;
6. politia are dreptul sa inceteze intrunirea doar in cazuri exceptionale, conform legii si doar la indicatia reprezentantului autoritatii locale.

Colaboratorii politiei trebuie sa fie prezenti la intruniri in uniforma de serviciu, pentru ca fiecare participant la intrunire sa poata determina cine este politist si sa se poata adresa pentru ajutor, in caz de necesitate.

Reprezentantul autoritatilor locale, de asemenea, trebuie sa fie prezent la intrunire. Autoritatile locale sunt obligate sa anunte la timp organizatorii intrunirilor si colaboratorii politiei numele acestui reprezentant, pentru ca acestia sa stie la cine sa se adreseze in caz de necesitate.

Legea privind intrunirile este un document progresiv si corespunde standardelor internationale in sfera drepturilor omului. Totusi, practica implementarii acestuia in multe cazuri deocamdata nu corespunde legii in vigoare.

"Vom iesi de fiecare data pentru a-i obisnui pe politisti ca a protesta este un lucru civilizat si ca ei nu trebuie sa ne interzica sa facem acest lucru", a declarat Igor Grosu, presedintele consiliului organizatiei Amnesty International Moldova. Mai multe ONG-uri pentru drepturile omului din Moldova au protestat vineri, 13 februarie, in fata Ministerului Afacerilor Interne (MAI) in sprijinul intrunirilor publice, dupa o actiune similara in fata Procuraturii Generale, Info-Prim Neo.

Antonita Fonari, directorul executiv al Centrului de resurse „Tineri si liberi", a spus ca protestatarii sunt nemultumiti cum functioneaza sistemul judiciar din tara, ca anumite structuri sunt corupte si ca nu este respectat dreptul la exprimare.