Știri sociale

Peste 100 de fotografii cu secvenţe din viaţa persoanelor cu necesităţi speciale sunt prezentate în cadrul unei expoziţii de fotografii, lansate în incinta Centrului Republican pentru Copii şi Tineret „Artico” cu ocazia desfăşurării decadei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, transmite Info-Prim Neo.

„Aceste fotografii prezintă secvenţe din viaţa şi activităţile pe care le practică aceşti copii, sport, concursuri, sărbători, odihnă, pentru a demonstra că sunt talentaţi, deştepţi şi buni la suflet”, spune Aurelia Hâncu, directorul CRCT. Peste 2500 de tineri, dintre care 40 cu necesităţi speciale, vin la CRCT pentru a se recrea şi pentru a încerca să se încadreze în societate.

Aurelia Hâncu spune că indiferent în ce stare s-ar afla aceşti copii, ei întotdeauna încearcă să se comporte ca oamenii sănătoşi: „Ei se îndrăgostesc, doresc să trăiască, sunt optimişti şi doresc mai multă atenţie din partea celor din jur. Din acest considerent, ei încearcă să participe acolo unde se pot manifesta, fiind bucuroşi atunci când pot fi ascultaţi şi apreciaţi”.

Aurelia Hâncu a mai comunicat că o problemă importantă cu care se confruntă Centru este lipsa transportului: „Ne-am adresat de foarte multe ori la diverse ONG-uri, proiecte, ministere pentru a obţine un transport pentru ca aceşti copii să poată veni uşor la Centru, însă de la toţi primim acelaşi răspuns – „mai aşteptaţi puţin”.

Aurelia Hâncu a explicat ca acestor copii le este greu să ajungă la Centru: „În troleibuz nu încap din cauza barei care stă la uşi, maxi-taxiurile nu se opresc sau nu au mai sunt locuri libere. Deseori părinţii aduc aceşti copii cu taxiul, ceea ce este foarte costisitor”.

Lilia Căinăreanu, preşedintele Asociaţiei obşteşti Pro-Tineret, spune că în pofida tuturor obstacolelor, copii vin la Centru şi se pregătesc minuţios atunci când are loc un concert sau o expoziţie. „Dovadă prezintă Festivalul care a avut loc cu ocazia deschiderii decadei incluziunii. Copii au arătat că ei pot dansa, pot recita şi sunt talentaţi, iar acum această expoziţie ne confirmă faptul încă o dată că aceşti copii sunt nemaipomeniţi”.

Expoziţia va rămâne deschisă până la sfârşitul decadei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi. Pe parcursul săptămânii vor fi desfăşurate diverse activităţi ce prevăd incluziunea copiilor cu necesităţi speciale.

Info-Prim Neo

La finele lunii septembrie 2009, Fundația Comunitară Ungheni a finanțat un proiect, destinat tinerilor defavorizați – beneficiari ai Centrului de Reintegrare Socială a Tinerilor „CREDO”, Ungheni, gestionat de AO „Viitorul Începe Azi”.

Proiectul „O minte sănătoasă într-un corp sănătos” are ca scop promovarea modului sanatos de viață printre tinerii din categoria social- vilnerabilă din oraşul Ungheni prin accesul la un mini teren sportiv, obiectivele fiind:

1. Informarea comunităţii despre proiect, finanţatori, rezultate
2. Promovarea modului sanatos de viață și ridicarea gradului de dezvoltare fizica a tinerilor
3. Îmbunătăţirea condiţiilor de practicare a activitatilor sportive

Încercarea de a crea un teren sportiv, e o idee veche, iar dorința de a-l avea încă și mai veche. Reușisem, cu suportul unor agenți economici din teritoriu să amenajăm un teren pentru volei, dar, tinerii solicitau ceva mai mult. Acum sunt instalate scări verticale și orizontale, paralele, halteră, bară fixă.

Am reușit, implicînd comunitatea în activitățile proiectului. De la agenții economici din orașul Ungheni, au fost colectate resurse financiare de peste 3000 lei de către fundraiserul asociației Rodica Guțanu.

Cultura filantropiei continuă a avea efecte pozitive, astfel le aducem mulțimiri celor, care au contribuit la realizarea de succes a proiectului:

GAJU VITALIE

STARCIUC LILIANA

GROZA DUMITRU

GUȚANU RODICA

GROZA IULIAN

BERNIC VEACESLAV

RUSU VASILE

ANGHELUȚĂ NINA

CHIȚANU VIOREL

CALIGA VALERIU

GROSU GHEORGHE

BEJENARU EDUARD

ROȘCA DUMITRU

BÎNZARI VASILE

RETCU DIANA

IVANOV OLEG

LUPU VLADIMIR

 

Autorităţile din Republica Tadjikistan trebuie să cerceteze cazurile de violenţă aplicată împotriva femeilor, în calitate de infracţiuni penale, a declarat Amnesty International într-un raport publicat astăzi.

Raportul „Violenţa nu este doar o problemă de familie: Femeile sunt abuzate în Tadjikistan”, documentează cazurile de abuz fizic, psihologic şi sexual cu care se confruntă femeile în familie şi solicită autorităţilor ca problema respectivă să fie abordată ca infracţiune şi nu ca “un subiect al vieţii private de familie”.

“Femeile în Tadjikistan sunt bătute, abuzate şi violate în familie, însă autorităţile au tendinţa să exprime, de fapt, atitudinea societăţii şi anume cea de a învinui femeia pentru provocarea violenţei în familie. Autorităţile consideră că rolul lor principal este cel de mediator, care îşi propun drept scop protejarea familiei într-o măsură mai mare decît de a apăra femeia şi drepturile acesteia”, a comunicat Andrea Strasser-Camagni, expertul Amnesty International pentru Tadjikistan.

“Valorile tradiţionale ale familiei tadjice, care au fost consolidate după destrămarea Uniunii Sovietice, impun o discriminare ulterioară a femeilor, limitînd identitatea acestora la rolul de soţie şi de mamă sau plasîndu-le în sectoarele cu cele mai joase cîştiguri salariale de pe piaţa forţei de muncă.”

“Catalogînd violenţa împotriva femeilor ca fiind o problemă de familie, autorităţile din Tadjikistan se eschivează de la responsabilităţile asumate faţă de o bună parte din populaţie. Autorităţile permit autorilor astfel de infracţiuni să acţioneze în impunitate, astfel, negînd drepturile femeilor.”

Violenţa împotriva femeilor şi, în deosebi, violenţa în familie este foarte răspîndită în Tadjikistan. De la o treime pînă la jumătate din femei sunt regulat supuse violenţei fizice, psihologice sau sexuale din partea soţilor sau rudelor acestora.

Deseori, femeile tadjice sunt dependente, din punct de vedere economic, de familia soţului. Acestea au comunicat reprezentanţilor Amnesty International că din momentul în care femeia a trecut pragul casei rudelor după căsătorie, aceasta poate fi tratată cu asprime nu doar de către soţul ei, dar şi de rudele acestuia, în deosebi de soacră, care la rîndul ei a fost abuzată cînd era tînără.

“Femeile sunt tratate asemeni servitoarelor sau unei proprietăţi a familiei rudelor. Ele nu au la cine să apeleze, deoarece conform politicii autorităţilor, acestea din urmă cer reconcilierea, care de facto consolidează statutul de inferioritate al femeilor. Violenţa şi umilinţa în familie determină multe femei să apeleze la suicid”, a relatat Andrea Strasser-Camagni. 

Serviciile de asistenţă oferite victimelor, care au supravieţuit în urma violenţei de familie nu sunt suficiente şi majoritatea dintre acestea sunt oferite de către organizaţiile locale neguvernamentale, finanţate de fonduri internaţionale. Colaboratorii de poliţie, din instituţiile judiciare şi medicale nu au o calificare profesională corespunzătoare, pentru a aborda cazurile de violenţă de familie.

Educaţia reprezintă factorul-cheie în emanciparea fetelor şi în oferirea unei şanse de evadare de la violenţă şi sărăcie. Totuşi, fetele abandonează devreme şcoala şi se căsătoresc, fără a-şi înregistra căsătoria sau trăind în poligamie, astfel doar sporindu-şi dependenţa faţă de soţ.

Măsurile iniţiale, luate de guvernul Republicii Tadjikistan, în vederea combaterii violenţei în familie sunt total insuficiente.

În pofida faptului că Tadjikistanul a ratificat tratate internaţionale relevante în domeniul drepturilor omului, statul nu-şi îndeplineşte în completitudine obligaţia internaţională de a proteja şi a satisface drepturile femeilor.

Amnesty International solicită autorităţilor tadjice să:

• prevină şi să urmărească în justiţie cazurile de violenţă în familie aplicată împotriva femeilor, implementînd o legislaţie internă eficientă şi oferind servicii de asistenţă la nivel naţional;
• conducă o campanie publică la nivel naţional de sensibilizare,  pentru a combate practicile ilegale de căsătorii neînregistrate, poligamice şi timpurii;
• elimine toate barierele ce creează obstacole pentru educaţia fetelor şi să elimine cauzele principale de abandonare a studiilor.

Cazuri
Zamira s-a căsătorit la vîrsta de 18 ani formînd o familie islamică tradiţională. Căsătoria a durat cinci ani,  pe parcursul cărora Zamirei niciodată nu i s-a permis să iasă din casa soţului. „Am trăit ca în închisoare”, a spus Zamira. Aceasta a comunicat reprezentanţilor Amnesty International că atunci cînd cerea permisiune soţului  să iasă din casă, sau atunci cînd se certau, el o bătea. Într-o zi, soţul a hotărît să divorţeze după tradiţia islamică, iar părinţii lui au dat-o afară din casă. În prezent, Zamira şi fiul ei de nouă ani locuiesc împreună cu părinţii acesteia, într-o casă suprapopulată. Zamira visează la o casă proprie, pentru dînsa şi fiul ei.

Tahmina, mama a trei copii, s-a căsătorit la vîrsta de 13 ani. Aceasta a comunicat că a născut de trei ori copii morţi, după ce soţul a început s-o bată. Din cauza acestor bătăi a decedat un alt copil; apoi a avortat la cinci luni de sarcină, iar primul copil s-a născut cu dezabilitate. Odată, cînd era acoperită de urme negre şi vinete, din cauza loviturilor şi avea o tăietură de cuţit pe mîna, s-a adresat la poliţie. Colaboratorii i-au spus că aceasta putea să depună o plîngere, dar nu au întreprins nimic mai mult. Tahmina s-a simţit învinuită de aceştia pentru faptul că ea ar fi provocat violenţa.

Risolat, o tînără de 17 ani,  originară dintr-un orăş mic, a fost violată de “prietenul” acesteia, care a ameninţat-o că o va omorî dacă va spune cuiva despre aceasta. În decurs de patru luni a forţat-o în repetate rînduri la relaţii sexuale. A mai fost şi bătută. Peste un an,  victima s-a adresat la poliţie cu intenţia să depună o plîngere, dar colaboratorii au ofensat-o şi au dat-o afară.

Textul complet al Raportului „Violenţa nu este doar o problemă de familie: Femeile sunt abuzate în Tadjikistan” poate fi accesat pe site-urile Amnesty International:

http://amnesty.org.ru/node/1228 - în limba rusă;
http://amnesty.org/en/news-and-updates/report/tajikistan-women-beaten-abused-and-raped-family-20091124 - în limba engleză.