Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței în familie (Convenția de la Istanbul)

Pentru a contracara violența, Republica Moldova a semnat Convenția de la Istanbul la 6 februarie 2017 și a ratificat-o la 14 octombrie 2021.

La 19 octombrie 2021, Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a promulgat Legea cu privire la ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.

Locuitorii Moldovei vor înțelege mai bine Convenția de la Istanbul și vor afla că reticența larg răspândită în societate față de această convenție nu are temei, datorită proiectului de sensibilizare cu privire la convenția în cauză și combaterea violenței domestice. Proiectul este derulat de Institutul Național al Femeii din Moldova „Egalitate”, cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București.

Convenția de la Istanbul este primul instrument obligatoriu din punct de vedere juridic care „creează un cadru juridic și o abordare cuprinzătoare pentru combaterea violenței împotriva femeilor” și are ca scop prevenirea violenței domestice, protejarea victimelor și urmărirea penală a făptuitorilor.

Ea caracterizează violența împotriva femeilor drept o încălcare a drepturilor omului și o formă de discriminare (articolul 3a). Țările ar trebui să exercite diligența cuvenită în prevenirea violenței, protejarea victimelor și tragerea la răspundere a făptuitorilor (articolul 5).

Convenția conține, de asemenea, o definiție a genului: „rolurile, comportamentele, acțiunile și atributele construite social pe care o anumită societate le consideră adecvate pentru femei și bărbați” (articolul 3c).

În plus, Convenția stabilește o serie de infracțiuni care se califică drept violență împotriva femeilor. Convenția stabilește că vor fi alocate resurse pentru a asigura funcționalitatea centrelor de criză pentru victimele violenței, linii telefonice de urgență disponibile non-stop, adăposturi pentru victimele violenței, servicii de consiliere psihologică și juridică și alte măsuri în acest sens. Fiecare autoritate publică va analiza, evalua și planifica resursele necesare pentru a asigura implementarea Convenției.

Valoarea Convenției constă în faptul că pentru prima dată într-un document internațional, care este obligatoriu pentru țările care au ratificat-o, nu este vorba doar de discriminarea femeilor, ci și de violența domestică (care, deși afectează în principal femeile), dar afectează și bărbații), diverse manifestări de violență împotriva femeilor (violență sexuală, în special viol, căsătorie forțată, avort forțat, sterilizare forțată, mutilare a organelor genitale feminine, infracțiuni de dragul așa-numitei „onoare”, ​hărțuire, hărțuire sexuală).

Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice este un apel la acțiune: pentru țări, semnarea și ratificarea Convenției; pentru guverne, dezvoltarea și implementarea politicilor în conformitate cu cerințele Convenției; pentru parlamente, revizuirea constantă a legislației și monitorizarea eficacității măsurilor; pentru autoritățile locale și societatea civilă – un apel de a participa activ în răspunsul la manifestările de violență împotriva femeilor.

Lupta împotriva violenței domestice este acum o prioritate a politicii de stat.

Convenția de la Istanbul este singurul document de acest fel care recunoaște violența împotriva femeilor ca fiind atât o încălcare a drepturilor omului, cât și o formă de discriminare și obligă legal să creeze un cadru legal pentru combaterea violenței. În plus, hărțuirea sexuală la domiciliu, la locul de muncă, în transport, pe stradă sau în orice alt loc va fi recunoscută drept infracțiune.

Nu este vorba doar despre drepturile femeilor, ci și despre copii și bărbați. Convenția de la Istanbul este despre toată lumea și pentru toată lumea. Acesta prevede mult mai multe elemente ale unei infracțiuni decât în ​​legislația internă existentă. Există, de asemenea, principii conform cărora victimelor li se va acorda asistență mai detaliată. Aceasta include o pregătire mai aprofundată pentru specialiștii care lucrează cu victimele și extinderea rețelei de adăposturi unde victimele pot aplica.

Dacă mai devreme victima însăși trebuia să scrie o declarație împotriva infractorului, care a fost deseori supusă presiunii psihologice pentru a-și retrage mărturia, acum va fi mai ușor, deoarece reprezentanții serviciilor sociale, vecinii etc. pot depune o cerere la organele de ordine. Acum nu mai trebuie să aștepte ca victima să depună cererea. Se poate doar da dat un apel de la un străin la numărul 112, iar poliția va fi obligată să verifice acest fapt. Prin urmare, violența în familie încetează să fie domestică și devine o chestiune publică, deoarece poliția va fi obligată să deschidă un dosar penal sau o procedură administrativă și să aducă infractorul în fața justiției.

Proiectul este derulat de Institutul Național al Femeii din Moldova „Egalitate”, cu sprijinul Ambasadei Finlandei la București.