Dreptul la familie în cifre



Astăzi, de Ziua Familiei, când zeci de mii de copii din Republica Moldova sărbătoresc alături de părinții lor ceea ce le-a fost garantat prin Constituție, ne-am propus să atragem atenția decidenților de tot rangul (de la simpli asistenți sociali, pedagogi, la Prim-ministru, Președintele țării, Ministrul SMPS, Președintele Parlamentului etc.) asupra copiilor pierduți în hârtii și proceduri - copiilor separați de părinți. La 1 ianuarie 2020, un procent de 8,3 la sută din numărul total de copii separați de părinți (41.817 copii) îl reprezentau cei rămași fără ocrotire părintească – cei, pentru care speranța de a-și revedea părinții este practic egală cu zero pentru că părinții lor au decedat, au fost decăzuți din drepturile părintești, au fost declarați ca fiind incapabili sau dispăruți fără urmă ori i-au abandonat. Pentru acești copii, singura șansă de a simți căldura unui cămin familial - de a avea o mamă și un tată pentru totdeauna, este ADOPȚIA.

Legea 99/2010 privind regimul juridic al adopției definește ADOPȚIA drept o formă specială de protecție, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se stabilește filiația între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului.

Pentru unii copii, adopția, însă, rămâne visul nerealizat. De exemplu, din cei 3483 de copii rămași fără ocrotire părintească, doar 143 aveau, în decembrie 2019, între 0 și 2 ani, 597 - 3-6 ani, marea majoritate (2153) - între 7 și 15 ani, iar 590 - între 16 și 17 ani. Aceștia din urmă, cel mai probabil, la momentul de față nu mai sunt copii.

La sfârșitul anului 2019, Registrul Național al Adopțiilor însuma 346 de adoptatori (308 naționali și 38 internaționali) înregistrați. Adoptați, însă, în cursul aceluiași an au fost doar 87 de copii (79 - de către cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în țară, 1 - de către cetățeni ai Republicii Moldova cu domiciliul în străinătate și 7 copii - de către cetățeni străini). Doar 27 adoptatori (1 național și 26 internaționali) și-au exprimat disponibilitatea de a adopta copii cu nevoi speciale, inclusiv mai mari de 7 ani.

Oricare cifră menționată mai sus ascunde istorii triste ale copiilor, pentru unii dintre care fiecare zi de aflare în sistem descrește șansa de a avea o familie pentru totdeauna. Mai mult, această șansă au pierdut-o deja pentru totdeauna o bună parte dintre cei 590 de copii fără ocrotire părintească cu vârsta de 16-17 ani. Ceilalți 2153, cu vârsta de 7-15 ani, însă, ar mai avea-o, dacă autoritățile ar găsi un răspuns adecvat și prompt pentru situația lor. Pe de altă parte, inacțiunea din domeniu va face ca cei 597 de copii cu vârsta de 3-6 ani să intre, foarte rapid, în categoria copiilor greu-adoptabili din cauza vârstei.

Este inadmisibil ca ședințele Consiliului Național pentru Adopții, responsabil pentru potrivirea copiilor preponderent cu nevoi speciale, să nu aibă o periodicitate. Este inadmisibil ca, odată potrivit pentru adopție, un copil cu nevoi speciale să ajungă (poate) în familia adoptivă peste mai bine de un an din cauza din cauza interpretărilor multiple ale prevederilor legale, din cauza inacțiunii unor specialiști, din cauza instabilității politice, în sfârșit - din cauza pandemiei. Orice inacțiune a autorităților este pusă, acum, pe seama pandemiei: nu avem voie să ne adunăm în grupuri mai mari de 3 persoane, nu avem voie să ne deplasăm în teritoriu, nu avem voie organizăm vizite etc. În tot acest timp, copiii cresc și cu fiecare zi petrecută în afara familiei, descrește șansa lor de a fi adoptați.

Situația de urgență va trece, iar copiii care așteaptă să ajungă într-o familie, pentru totdeauna, ne vor cere socoteală: Ce ați făcut, în tot acest timp pentru noi? Nici pandemia, nici schimbările politice nu trebuie să constituie un impediment în calea realizării DREPTULUI FIECĂRUI COPIL LA FAMILIE!