Evaluarea impactului asupra mediului în Republica Moldova- situație actuală

Evaluarea impactului asupra mediului (EIM) reprezintă o procedură relativ nouă pentru Republica Moldova. Deși anterior legiuitorul moldav a reglementat procedura EIM în Legea nr. 851-XIII din 29 mai 1996 privind expertiza ecologică și evaluarea impactului asupra mediului, aceasta era practic inaplicabilă din perspectiva că era realizată doar în cazul unor proiecte de importanță națională sau cele cu potențial impact transfrontalier.

La data de 29 mai 2014, Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legea nr. 86 cu privire la evaluarea impactului asupra mediului, care transpune parțial Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului. Scopul acestei legi este instituirea unui cadru juridic de funcționare a mecanismului de evaluare a impactului asupra mediului al unor proiecte publice și private sau al unor genuri de activitate planificate, pentru asigurarea prevenirii sau minimizării, la etapele inițiale,  a impactului negativ asupra mediului și sănătății populației.

Prin urmare, legiuitorul moldav nu doar a extins temeiurile de aplicare a evaluării impactului asupra mediului, dar și a legiferat procedurile şi modalitățile aplicate în procesul EIM.  Ulterior, în scopul asigurării cadrului metodologic pentru desfășurarea procesului de evaluare a impactului asupra mediului a unor proiecte publice sau private atât la nivel național, cât și în context transfrontalier, la data de 08.04.2019 a intrat în vigoare Ghidul cu privire la executarea procedurilor privind evaluarea impactului asupra mediului, aprobat de MADRM prin Ordinul Nr.1 din  04.01.2019.

Dacă să analizăm solicitările adresate pentru evaluarea impactului asupra mediului observăm că pentru anul 2015 au fost înregistrate 67 cereri, anul 2016 – 42 cereri, anii 2017 -2018 -80 cereri, anul curent 2019 (până la data de 24 iunie) au fost înregistrate 34 cereri. Domeniile cele mai solicitate în Republica Moldova sunt: 1)industria energetică; 2)industria extractivă; 3)infrastructura.

Existența cadrului legal nu garantează cu desăvârșire aplicabilitatea cu succes a unei proceduri, iar în cazul dat al implementării evaluării impactului asupra mediului. Deși, cum sa menționat mai devreme, legislația Republicii Moldova reglementează procesul EIM, în practică foarte puține proiecte, fie ele publice sau private, sunt supuse evaluării impactului de mediu. Astfel, din cele 34 solicitări înregistrate pentru anul curent 2019, nici una nu a fost supusă EIM. Toate deciziile luate de către organul de resort (Agenția de Mediu) sunt în detrimentul procedurii EIM și în favoarea expertizei ecologice.

Procesul de evaluare a impactului asupra mediului este unul foarte complex, realizarea căruia necesită multe resurse. În vederea aplicării în practică a EIM nu este suficient doar un cadru legal, dar este vital necesar crearea unui mecanism eficient.

Dat fiind faptul că Legea privind EIM reglementează un șir larg de responsabilități în sarcina autorităților de resort şi funcționarilor publici cum ar fi : 1) coordonarea procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv în context transfrontalier; 2) aprobarea Programului de realizare a evaluării impactului asupra mediului; 3) examinarea documentației privind evaluarea impactului asupra mediului; 4) organizarea consultărilor cu instituțiile interesate şi cu publicul; 5) emiterea acordului de mediu; etc, factorii de decizie și  personalul instituțiilor publice au nevoie de sensibilizare și de instruire pentru a se asigura că aceștia sunt pregătiți să îndeplinească aceste atribuții în timp util și eficient. O soluție în acest sens este introducerea EIM în cursuri universitare şi extra-universitare precum și crearea parteneriatelor de colaborare cu instituțiile din străinătate pentru a dezvolta cursuri și împărtăși experiențele practice de punere în aplicare EIM.

Pe lângă personal calificat, orice procedură de amploare necesită organizare și disciplină. Este important ca procedurile interne ale organului de resort să fie coerente, prestabilite și eficiente.

Acest fapt este necesar pentru:

• Recepționarea şi procesarea cererilor;
• Publicarea informațiilor pe site-ul oficial al autorității competente și gestionarea actualizărilor;
• Asigurarea legăturii cu părțile interesate;
• Pregătirea (instruirea, recrutarea) personalului;
• Organizarea și finanțarea vizitelor terenurilor, deplasări pentru audieri publice;
• Luarea deciziilor și controlul calității;
• Introducerea şi gestionarea expertizei externe;
• Păstrarea și analiza statisticilor;
• Menținerea unei baze de date privind EIM; etc.

Un alt aspect important ține de monitorizarea şi analiza implementării legii privind evaluarea impactului asupra mediului în general, dar și a recomandărilor din Acordul de Mediu relevante acestei proceduri, precum și fiecărui caz în parte. Doar prin analiza practicii existente, prin monitorizarea sistematizată a procesului de realizare a procedurii EIM este posibil de identificat deficiențele tehnice precum și lacunele legislative contribuind ulterior la eliminarea acestora și perfecționarea întregului sistem.

Din cele expuse reiese, că problematica realizării procedurii de evaluare a impactului asupra mediului rezidă în: lipsa experților în domeniu; lacune legislative; mecanism de monitorizare a implementării legii EIM imperfect; resurse umane reduse; mecanisme interne organizaționale lipsite de detalii, care să determine expres rolurile și atribuțiile funcționarilor publici; etc. Toate aceste lacune pot fi totuși elucidate cu succes prin luarea măsurilor menționate anterior.