Dumitru Matcovschi la 72 de toamne

Este omul care iubește cu sufletul și nu acceptă iubirea teoretică, nu are nimic cu postmodernismul iar Nistru i-a fost râul casei părintești. Se spune că toată viața lui a învățat să moară frumos și este mândru că este singurul poet român de la Nistru. Este poetul nostru îndrăgit – Dumitru Matcovschi, român de la Mărgioara. Anul acesta a aduna șaptezeci și două de toamne aurite de poezie și zbucium. Cu ocazia aniversării sale, în localitatea de baștină Vadul-Rașcov s-a organizat prima ediție a Festivalului Inernațional de Poezie și Cântec, ce-i poartă numele. În cadrul fesivalului s-a organizat și Simpozionul Științific „Destinul Basarabiei în creația lui Dumitru Matcovschi”, unde au participat scriitori, oaspeți din România, Ucraina,  profesori, studenți, copii, iubitori de poezia matcovschiană etc. Criticul literar Teodor Codreanu spune: „Dumitru Matcovschi se află între imnic și blestem. Generația lui a făurit România modernă. Matcovschi vine din Miorița în Eminescu”. Scriitorul Ion Ciocanu a elogiat creația poetului afirmând: „Versurile lui Matcovschi au schimbat naura și valoarea cânecului de la noi. Nu-mi imaginez literaura noasră fără Focul din vară, Toamna porumbeilor albi, fără Tata. Dumitru Matcovschi e Don Quijote al Basarabiei”. Profesorul de istorie a poetului, prezent la eveniment a menționat: „Dumitru a învățat lecția lui Eminescu, construindu-și creația pe mai multe secțiuni și nu pe criteriul cronologic. Pentru mine rămîne un frate spiritual al lui Vieru.” La simpozionul științific au venit copiii de la liceele din capitală: Ion Creangă, Orizant și Dante Alighieri și au cântat “Lacrima neamului meu Basarabie”. Poetul s-a emoționat iar geana cărunțită sforța cîteva lacrimi de admirație. Elevii au pregătit și un  recital impresionant și au dansat pe versurile poetului. Dumitru Matcovschi și-a lansat cartea “Morților, vă iubesc”  și a citit câteva versuri. A prezentat cele două poeme dramatice: “Morților, vă iubesc” și “Neamul Kain”. Dumitru Matcovschi rămâne pilonul spiritualității românești prin versui melodios și zemos de folclor. Lirismul său de la vatră va răsuna sub soare prin multe generații. Creația lui va fi mereu sărbătoare în literatura noastră și va străluci timpul.

Să ardem. Acolo, să ardem.

Cum torțele ard, cu credință

Aproape să ardem, aproape.

Spre biruință.

Mircea Mitrofan