Comunicarea strategica
Comunicarea strategica
Prezentare sustinuta de Ludmila Tiganu, specialist comunicare, PNUD Moldova, la atelierul “Vizibilitate prin comunicare” din cadrul proiectului “Asigurarea vizibilitatii ONG-urilor specializate in domeniul drepturilor omului prin comunicare”, implementat de Asociatia Specialistilor in Relatii Publice si Comunicare in parteneriat cu PNUD Moldova cu sustinerea financiara a Ambasadei SUA la Chisinau.
Ludmila Tiganu: Lucrez pentru PNUD de 10 ani si vreau sa spun ca atunci cand am venit la oficiul din Chisinau comunicarea nu era pe locul I si nici nu existau bugete de comunicare. In acelasi timp, PNUD era la inceputul prezentei sale in Republica Moldova si sigur aveam nevoie de anumite activitati pentru a promova activitatile noastre. Iata ca dupa 10 ani, facand comparatie intre ceea ce era la inceput si ce este acum, vreau sa spun ca noi, de exemplu, acordam acum o mare prioritate comunicarii atat in oficiu, cat si in cadrul proiectelor noastre. Colegii de la proiectul „Oportunitati mai bune pentru femei si tineri” stiu de cate ori am organizat diferite evenimente. De exemplu au venit jurnalisti care au vizitat centrul, sau evenimente de lansare a centrului, sau istorii de presa in care s-au scris despre beneficiari si cum au beneficiat de asistenta noastra. Si ceea ce vroiam sa spun este ca nu era problema oficiului de aici ca nu se acorda importanta comunicarii si nu era buget. Era o problema a intregii organizatii. Noi suntem o organizatie mare, cu sediul la New York si, dupa cum stiti, PNUD are birouri in peste 170 de tari ale lumii. Nu era o problema a biroului nostru, era o chestie de politica a organizatiei. Lumea considera ca nu este atat de importanta comunicarea. Este important sa avem multe proiecte, cu cat mai multe cu atat mai bine, sa ajutam tarile sa depaseasca anumite probleme fie in domeniul de reducere a saraciei, fie in domeniul apararii drepturilor omului. Situatia s-a schimbat pentru ca oamenii au inteles ca fara comunicare nu poti atinge anumite succese in ceea ce ti-ai propus. Pana la urma, daca vrei sa obtii mai multa finantare pentru anumite proiecte, atunci cand mergi la donator trebuie sa mergi cu un anumit pachet de documente sau informatii despre proiect, trebuie sa fii convingator ca proiectul acesta este intr-adevar important si tu aduci exemple si sa-i convingi ca proiectul respectiv va aduce o schimbare in comunitatea respectiva sau intr-un domeniu anumit. Asa cum vorbeam in trecut, si aici nu vorbesc doar despre comunicarea in cadrul PNUD in general, ca in trecut comunicarea consta din comunicate de presa si cooperare pasiva cu presa. De exemplu, guvernul si politicienii comunicau mai mult pe interior si considerau ca comunicarea cu mass-media sau cu alte grupuri ale societatii nu este importanta. Pe cand din 2000 incoace opinia publica si politicile publice sunt influentate de comunicarea electronica. Dupa cum stiti, acum toata lumea este axata si comunica foarte mult pe internet, au loc schimbari foarte mari in politica si in elaborarea politicilor, probleme locale devin imediat globale. Ca exemplu, as putea sa mentionez problema ce tine de schimbarea climei, care era, la un moment dat, pe alocuri sau in anumite regiuni ale lumii, pe cand acum toata lumea vorbeste despre schimbarea climei, au loc tot mai multe actiuni si evenimente care sunt menite sa discute actiuni ulterioare in acest domeniu. Cineva mi-a spus ca: „am scris un comunicat de presa, l-am trimis la mass-media, iar presa nici nu s-a uitat”. Vreau sa spun din experienta PNUD-ului. Acum cativa ani in urma mai multe din proiectele noastre, de fiecare data cand organizam seminare de genul acesta sau alt gen de activitate, scriam comunicat de presa. La un moment dat m-am trezit cu faptul ca, practic, in fiecare saptamana din partea PNUD-ului se duceau la presa cel putin 2-3 comunicate de presa, care nici nu erau publicate. Si vreau sa spun ca pentru presa, faptul ca s-a organizat un seminar, nu e mare lucru si nu e mare treaba. Iata daca in urma acestui seminar are loc ceva interesant la nivel de comunitate sau oamenii care au mers la seminar, intorcandu-se in localitate au facut ceva interesant, atunci jurnalistul neaparat va scrie. Deci, vroiam sa spun ca comunicatele de presa nu mai sunt eficiente asa cum erau inainte, cand nu existau alte metode de comunicare. Acum jurnalistul prefera sa il aduci la centrul respectiv sau localitatea respectiva, aratandu-i ce s-a facut, sa aduci niste oameni care au beneficiat in urma proiectului si li s-a imbunatatit situatia. Iata asta este interesant pentru ziarist si el o sa scrie cu mare drag, fara sa va ia bani, pentru ca el are o istorie buna, un material bun, si aceasta foarte mult conteaza pentru ziarul respectiv. Cum spuneam, acum totul devine imediat, totul se schimba foarte rapid, dimineata descoperim o problema care nu pare a fi grava, insa pe parcursul zilei ea poate sa evolueze si, pana la sfarsitul zilei, poate deveni o problema grava. Toata informatia este distribuita foarte rapid. Un eveniment care s-a produs dimineata poate sa nu mai fie relevant seara. Vestea proasta este caracterul schimbator al stirilor. Pentru a fi auzit sau pentru a ajunge in presa, trebuie sa fii original, sa ai un subiect interesant, care sa fie interesant pentru public. Asa cum am mai spus, comunicatele de presa nu mai sunt eficiente. Este nevoie sa fii creativ si sa te gandesti cum ai putea aceasta stire sau aceasta noutate s-o transmiti mai departe. Este nevoie de strategii foarte clare. Orice comunicare trebuie sa raspunda la niste prioritati. Domeniul in care activati Dvs, aveti foarte multe prioritati. Aveti un plan de lucru anual sau lunar. Intotdeauna cand este vorba despre comunicare, trebuie sa alegeti prioritatile, pentru ca, fie scrii un comunicat de presa sau dai un interviu la radio sau pentru televiziune, nu te poti axa pe mai mult de 2-3 mesaje pentru ca lumea nu retine foarte multe informatii. Daca ati observat, reportajele de la televiziune sunt de un minut, 1,2 minute maximum. Ganditi-va ca jurnalistul dupa ce a realizat acest interviu cu Dvs are misiunea de a pune totul intr-un singur minut, de aceea, misiunea Dvs, atunci cand oferiti interviuri sau scrieti comunicate de presa, este sa fiti cat mai laconici in mesajele pe care doriti sa le difuzati, sa le promovati sau sa le aduceti la cunostinta publicului. Pentru ca atunci cand o sa vorbiti despre toate prioritatile Dvs, exista riscul sa nu ajunga in presa mesajele care ati dorit sa fie comunicate.
Comunicatele sa fie relevante pentru publicul-tinta. Deci, atunci cand comunicati sau planificati niste activitati de comunicare, trebuie sa stiti exact catre cine doriti sa ajunga acest mesaj. De asemenea, toti cunoastem ca nu actionam izolat, noi nu putem realiza activitatile noastre de sine statator, deci intotdeauna este nevoie de o colaborare cu alt partener, fie donator, autoritatile publice locale sau alte ong-uri. Trebuie sa tinem cont si de aportul si contributia acestor parteneri, iar aici pot fi ca exemplu miscarile ecologice, organizatiile pentru drepturile femeilor sau organizatiile pentru tineret, care exista in comunitatea Dvs si care pot avea un rol atunci cand doriti sa promovati sau sa realizati o activitate de comunicare.
Ce inseamna comunicarea strategica ?
De exemplu, in multe institutii se intampla ca avem un eveniment maine si… aaaa, poate facem ceva. Ceea ce nu este foarte corect. Comunicarea spontana sau ad-hoc, de obicei, are un impact foarte limitat. Atunci cand planifici strategic, impactul poate fi mult mai mare. In plus, o comunicare strategica trebuie sa ia in consideratie mai multe elemente. Ca aceste mesaje si activitati sa fie mai mult auzite si raspandite, este nevoie de mai multe actiuni. De exemplu, nu este neaparat nevoie doar de comunicat de presa sau interviu la tv, dar poate fi si o masa rotunda sau poate fi si implicarea tinerilor in dependenta de subiect. Prin urmare, o comunicare trebuie sa fie bine planificata, cu mult timp inainte de actiune sau evenimentul pe care ati dorit sa il organizati. Iar atunci cand totul se organizeaza in ultimul moment si foarte nesigur, impactul poate fi foarte redus. Iata aici o definitie a comunicarii strategice - este o combinare reusita a stiintei si artei. Stiinta, pe de o parte, in sensul ca aceasta planificare sau organizare a acestei componente de care se conduce o comunicare sau strategie de comunicare si arta - acea creativitate sau acea inspiratie de care este nevoie pentru organizarea activitatilor.
Este foarte important atunci cand comunicam sau organizam diferite activitati de comunicare sa stim care este scopul final. Pentru ca atunci cand organizati o activitate, scopul nu este ca veti avea mai multa vizibilitate, dar pana la urma doriti ceva sa schimbati. Pentru ca, intr-adevar, reportajul o sa apara la tv, se va scrie in ziar, o sa vina multa lume in ziua respectiva, o sa fie poate un eveniment important pentru comunitate etc. Insa, scopul Dvs final este, probabil, mult mai ambitios si va doriti ceva mai mult decat o vizibilitate care o sa dureze cateva zile. Deci, este foarte important sa stiti unde vreti sa ajungeti. Ca exemplu, daca ne referim la proiectul „Oportunitati mai bune pentru femei si tineri” - ca tinerii, de exemplu, sa-si gaseasca un loc de munca, sau ca mamele sa aiba conditii bune pentru copiii lor etc. Din experienta mea pot sa va spun ca multe din activitatile de comunicare pe care le facem la PNUD sunt pentru a atinge un scop mult mai mare decat vizibilitate sau promovare.
„Spune celor care trebuie sa auda, sa stie”. Tot ce aveti de comunicat, aceste mesaje trebuie sa le adresati grupului tinta. Si pot fi mai multe grupuri tinta, de aceea este foarte important ca pentru fiecare grup tinta sa avem mesajul care este necesar sa fie auzit. Acum, o tendinta in domeniul comunicarii: de exemplu, acum 10 ani in urma, la PNUD se vorbea cu un limbaj foarte sofisticat. Si acum nu putem scapa de unele cuvinte, cum ar fi „dezvoltare durabila”, „consolidarea capacitatilor”. Sunt acele cuvinte pe care ziaristii le detesta, pentru ca misiunea lor este de a transmite o informatie catre cititor, folosind un limbaj foarte simplu. Omul trebuie sa inteleaga ce inseamna dezvoltarea capacitatilor, ce inseamna dezvoltarea durabila pentru bunicii nostri de la tara sau pentru rudele noastre? Este complicat sa redai niste mesaje intr-un limbaj foarte simplu si, practic, ceea ce jurnalistii trebuie sa faca, este sa vorbeasca limba cititorului sau sa scrie in limbajul telespectatorilor. Cand se face un material, trebuie sa stii in primul rand cine sunt beneficiarii. Eu am aceeasi misiune complicata in cadrul organizatiei pe care o reprezint, pentru ca in comunicatele de presa care vin de la colegii nostri care administreaza anumite proiecte si cand scriu prima versiune a comunicatului de presa ma pomenesc cu foarte multe cuvinte de genul „dezvoltare durabila”, si nu este usor sa-i convingi ca trebuie sa scriem intr-un limbaj mult mai simplu, daca dorim ca informatiile noastre sa fie preluate de presa. Orice actiune si activitate comunica. Nu este neaparat sa organizezi un eveniment la care sa invitati presa si il consideri ca este un eveniment de comunicare si promovare. Chiar si aceeasi intalnire pe care o aveti cu colegii din cadrul institutiei sau cu autoritatile publice locale, sau fie ca v-ati intalnit cu alti parteneri. Orice ati face pentru institutie, toate aceste actiuni comunica. Au un anumit mesaj. V-ati intalnit cu autoritatile publice locale pentru ca doriti sa solutionati o problema de finante. V-ati intalnit cu un grup de experti pentru ca doriti ajutorul lor asupra unui studiu etc. Orice nu ati face, totul are un mesaj si absolut totul comunica.
Irina Lazur: Atunci cand incercati sa comunicati, este important sa formulati corect mesajele. Din experienta pot sa spun ca primesc multe comunicate si eu, ca ziarist, trebuie sa decid din ce fac stire, iar daca mesajul actiunii sau problemei nu este formulat corect, pur si simplu nimeni nu se uita, jurnalistul nu are timp si ignora, aruncandu-l la cosul de gunoi. Un caz concret. Un ONG din domeniul apararii drepturilor omului a dorit sa aduca la cunostinta opiniei publice un caz legat de dreptul copilului. Ei au spus despre niste cazuri depistate, cand parintii membri ai familiilor social-vulnerabile au solicitat ajutor de la autoritati pentru copiii lor, insa li s-a refuzat. Este intr-adevar o problema destul de importanta si putea sa fie interesanta pentru mass-media, insa pentru ca ONG-ul nu a formulat mesajul asa cum trebuie, putini au inteles importanta noutatii mesajului. Greseala a fost ca ONG-ul a prezentat mai intai despre activitatea lor si la final doar au mentionat despre aceasta problema. Foarte putini jurnalisti ajung sa citeasca comunicatul de presa pana la sfarsit. Nu trebuie sa va axati pe niste generalitati, incepeti cu problema. Mesajul foarte mult conteaza.
Ludmila Tiganu: Jurnalistii sunt foarte superficiali. Faptul ca ei au in fiecare zi de citit asa multa informatie si trebuie sa scrie un material, primind, in plus, vreo 10 comunicate de presa (in alte tari, dar si la noi, atunci cand primeste comunicatul de presa, se uita mai intai la titlu si va asigur ca se duce la cosul de gunoi daca titlul nu este unul de interes).
O poza din campania electorala ex-presedintelui SUA, Bill Clinton (El se intalneste cu muncitorii, vor sa comunice. Strangerea de mana pe dupa masina). Aceasta poza a fost pe prima pagina a ziarelor, dupa o intalnire a lui Bill Clinton cu muncitorii de la o fabrica de masini din SUA. Nu a ajuns intamplator pe prima pagina a ziarelor. Aceasta imagine a fost regizata din timp si, datorita faptului ca s-a lucrat din timp, a ajuns pe prima pagina a ziarelor. Este vorba de o comunicare foarte strategica. Oamenii lui Clinton i-au spus sa intre in fabrica, o sa fie o masina, o sa te astepte oameni sa dea mana cu tine, iar presa putea sa faca poze doar din acel unghi, din fata masinii. Bill Clinton a venit imbracat corespunzator. Sunt foarte multi oameni din alte tari, daca vedeti ii aveti in imagine, sunt toti reprezentantii acestor grupuri care locuiesc in America. Prin faptul ca da mana cu toti, el vrea sa arate ca ii sustine. Acest eveniment a fost planificat foarte bine din timp, iar datorita acestei planificari a ajuns pe prima pagina a ziarelor.
Procesul strategic are cateva etape valabile si pentru alte procese. Este vorba despre planificare. Planificam o anumita activitate sau eveniment. Este foarte important de a testa, de a te pregati, de a repeta ceea ce ti-ai planificat inainte de eveniment. De regula, spoturile radio sunt testate, pentru a ne asigura ca acele spoturi vor fi pe intelesul publicului tinta. Daca dupa aceasta testare va fi nevoie de o revizuire a mesajelor, acestea vor fi reelaborate, retestate, dupa care sunt executate activitatile, sunt difuzate spoturile etc. La sfarsit, este important sa evaluati toate actiunile, sa vedem daca mesajele au ajuns la publicul-tinta, sa vedem daca ceva s-a schimbat in urma aceste campanii, pentru ca aceasta evaluare este foarte importanta pentru etapa urmatoare, fie a proiectului sau a activitatii pe care doriti sa o realizati. Atunci cand are loc evaluarea se organizeaza si o discutie pe marginea lectiilor care vor trebui sa fie invatate in urma diferitor etape din acest proces. Un lucru foarte important - atunci cand este vorba de o organizatie cat de mica, comunicarea nu ar trebui sa fie doar responsabilitatea directorului organizatiei sau sefului institutiei. Este foarte important ca si ceilalti reprezentanti ai institutiei sa contribuie la aceasta comunicare si sa fie, intr-un fel, responsabil pentru aceasta comunicare. Pentru ca, pana la urma, el reprezinta organizatia respectiva si imaginea acestei institutii si reputatia nu depinde doar de un singur om, de sef, dar de intreaga echipa responsabila de proiectele pe care le implementeaza. Acelasi lucru facem si noi la PNUD. In trecut era un singur om care avea voie, intr-un fel, sa comunice cu presa, care era directorul sau seful oficiului. Acum fiecare angajat, in special colegii de la programe, discuta cu presa, merg la intalniri, dau interviuri, participa la diferite emisiuni televizate. Sigur ca acest lucru se face in coordonare cu specialistii in comunicare ai organizatiei, insa ceea ce vrem sa accentuam este ca imaginea si reputatia unei organizatii depinde de intreaga echipa.
Comunicarea ar trebui sa fie integrata in toate activitatile pe care le realizati. Orice proiect nu ati scrie, oriunde nu ati aplica, straduiti-va sa aveti o componenta pentru comunicare, pentru ca ati vazut din propria experienta ca atunci cand realizezi anumite activitati, e foarte important ca aceste activitati sa fie promovate. Incercati sa includeti comunicarea in activitatile pe care le aveti. Sigur ca este foarte important si mult mai usor sa realizezi activitati de comunicare cand ai un buget, dar sunt si activitati de comunicare care au nevoie de foarte putine resurse financiare.
Nu in ultimul rand, este foarte important sa continuati abilitatile de comunicare. Noi, in cadrul organizatiei, organizam training-uri pentru angajatii nostri care mai des comunica cu presa sau merg la diferite intalniri. Acesti oameni sunt instruiti cum sa raspunda la interviuri, ce asteapta presa de la ei, care sunt mesajele pe care trebuie sa le foloseasca. Sigur, Dvs nu va intalniti cu presa foarte des, insa multe din abilitatile de comunicare sunt importante si atunci cand scrii o scrisoare sau te intalnesti cu cineva. Trebuie sa ai un mesaj clar, fie ca te intalnesti cu cineva de la autoritatile publice locale sau cand trebuie sa te intalnesti cu un beneficiar, trebuie sa vorbesti foarte simplu si foarte explicit si cred ca este foarte important ca sa atragem atentie acestor abilitati de comunicare. Este foarte important sa priviti stirile, mai ales cele legate de domeniul in care activati, asta va va ajuta la activitatile pe care le realizati zi cu zi.
Rolul ofiterului de presa
Ludmila Tiganu: Sunt institutii unde vorbeste doar ofiterul de presa si seful oficiului. Se considera ca ofiterul de presa care este angajat intr-o institutie are toate abilitatile necesare, el poate sa se descurce cu presa, poate raspunde fara probleme la intrebari, pe cand nu toata lumea se simte confortabil sa ofere interviuri. In plus, in dependenta unde lucrezi, unii oameni se tem sa nu faca gafe, sa spuna gresit, iar apoi sa fie mustrati. In unele organizatii exista aceasta practica, vorbeste doar ofiterul de presa si seful oficiului, care au niste mesaje clare atunci cand sunt abordati de presa, fie ca este vorba de o problema care s-a intamplat, de niste acuzatii etc. Ofiterul de presa intr-o institutie este cel care se ocupa de comunicarea in organizatie. Este vorba de responsabilitatea pentru pregatirea anumitor evenimente ce tin de presa: prezentarea unui raport, scrierea unui comunicat de presa, invitarea presei la anumite activitati, lansari etc. Insa o mare parte din timp, in dependenta de organizatie, ofiterul de presa trebuie sa se ocupe de scrierea anumitor scrisori, legatura cu diferiti jurnalisti, sa mergi la diferite evenimente si sa fii la curent cu tot ce se intampla, in special la evenimente in domeniul in care organizatia are proiecte. Este foarte important atunci cand intr-o organizatie toata lumea are voie sa comunice cu presa, cand cineva este invitat sa dea un interviu sau sa mearga la o emisiune televizata sau sa coordoneze aceasta participare cu ofiterul de presa. Va spun de ce. In special in proiecte unde sunt explicate, de exemplu, probleme delicate, unde organizatia trebuie sa aiba un singur mesaj. Daca acest mesaj nu este coordonat cu ofiterul de presa sau cu cei responsabili din cadrul organizatiei, atunci mesajul ar putea sa apara incorect, iar ca urmare ar putea conduce la o problema si mai mare, dupa care iti ia mult mai mult timp sa corectezi aceste greseli.
Irina Lazur: Este foarte important atunci cand selectati o persoana pentru aceasta functie, trebuie sa aiba un background, sa cunoasca specificul activitatii organizatiei Dvs. Fiindca la noi in Moldova jurnalistii nu sunt foarte specializati pe anumite domenii, ba uneori chiar, din cauza fluctuatiilor de cadre, se poate intampla ca un ziarist care se ocupa de drepturile omului sa se ocupe in continuare de energetica. De asta si este important ca ofiterul de presa sa cunoasca bine specificul organizatiei voastre, in conditiile in care jurnalistul comunica cu organizatia Dvs prin intermediul ofiterului de presa. Doar asa o sa aveti succes in comunicare.
Ludmila Buzulan: Este foarte important ca atunci cand angajati un ofiter de presa, acesta sa stabileasca anumite relatii preferentiale, de exemplu sa afle cand este ziua de nastere a jurnalistului si sa aiba grija sa-i transmita o felicitare. Pentru ca atunci cand sunt stabilite niste relatii mai neoficiale, comunicarea este mai accesibila. Adica, din comunicatele pe care le primeste, il va alege pe al dvs pentru a scrie o stire.
Irina Lazur: Este important ca aceasta relatie sa nu fie doar cu reporterii, dar si cu redactorii. Deseori jurnalistul poate sa propuna un subiect, dar daca redactorul spune ca nu are spatiu in acest numar, iar pentru numarul viitor va fi tarziu, atunci cat de prieteni nu ati fi cu acesti ziaristi, n-o sa obtineti o amplasare.
Ludmila Tiganu: Foarte important sa aveti in institutia dvs o lista cu ziaristii si numerele lor de telefon, fie ca este vorba de presa locala, nationala, dar e foarte important sa comunicati cu acesti ziaristi, sa ii tineti la curent cu activitatile dvs, puteti, din cand in cand, sa ii chemati la centrul dvs si sa le organizati un briefing, sa le spuneti despre activitatile dvs, sau atunci cand vin experti interesanti sa va viziteze, tot puteti sa organizati un briefing pentru a discuta cu ei. Ziaristii iubesc vizitele in teren. Atunci cand aveti un eveniment, sau un caz iesit din comun, pentru ca va asigur ca atunci cand anuntati despre un caz iesit din comun, ziaristii cu siguranta vor veni.
Ludmila Buzulan: Cititorii nostri sunt oameni simpli, majoritatea. Ei iubesc foarte mult istoriile, atat cele de succes, cat si cele tragice. Asta este demonstrat de statistica. Deci, puteti obtine vizibilitate in presa daca o sa puneti accentul pe aceste istorii. In acelasi timp, cand va adresati la ziaristi, incercati sa o faceti personal, adica sa nu transmiteti un mesaj general de genul „Stimati Jurnalisti”. Acest mesaj il face pe jurnalist sa creada ca se adreseaza direct la el, deci nu am nici o treaba cu aceasta. Da cand se adreseaza „Stimate Andrei”, atunci cu siguranta o sa-i atrageti atentia.
Marina Gospodarenco: Voi sunteti cei care cunoasteti bine subiectul pe care doriti sa-l comunicati, de aceea formulati textul astfel incat sa-i dati valoare, iar ziaristul sa preia subiectul. Nu uitati, anumite detalii pe care le stiti doar Dvs si pe cale le considerati banale, pentru ziaristi ar putea fi foarte interesante.
Olesea Topal, participant: Ceva mai devreme am auzit o istorioara: intr-o scoala 25 de copii practicau boxul, dar aveau doar 4 perechi de manusi de box. A fost nevoie ca reprezentantul organizatiei sa mearga la donator, la o doamna care are copii, chiar un baiat care se ocupa cu sportul, si sa spuna ca „noi avem 25 de copii in scoala care se ocupa cu boxul, dar avem doar 4 perechi da manusi. ” Si am primit aceste manusi.
Ludmila Tiganu: Istoriile sunt cele mai indicate daca doriti sa treziti interesul ziaristilor. Mai ales, chemati ziariștii in localitate, dar si oamenii care au fost beneficiarii unui proiect sau altul.
Irina Lazur: Este foarte important ca voi sa va creati in ochii lor drept o organizatie activa, prin actiuni, activitati. Sunt modalitati prin care sa aratati ca luati atitudine fata de o problema sau un fenomen anumit. Incercati sa solutionati aceasta problema ca ong. Nu este suficient sa suni ziaristul si sa spui ca eu sunt ong-ul cutare, la noi scopul este asta, la noi obiectivele sunt astea. Si atunci cand voi deveniti o organizatie activa, jurnalistii singuri o sa va contacteze. Daca nu pentru un subiect, atunci pentru a comenta o situatie, deja dvs fiind din pozitia de expert.
Ludmila Tiganu: Pentru presa locala este foarte important sa tina legatura cu ong-urile locale. Pana la urma, daca luam ziarul local, el ocupa cateva raioane, si atunci cand oamenii iau acest ziar ar fi vrut sa vada istoriile care se intampla in localitatea sau raionul lor. Prin urmare, Dvs tot aveti un rol foarte important la nivel de comunitate, pentru ca, pana la urma, oamenii vor sa afle ceea ce se intampla in comunitate, cum se schimba viata lor. Presa locala pentru dvs este partener foarte important. Probabil mai dificil este pentru mass-media nationala, dar daca este ceva important, atunci si presa de la Chisinau va veni sa reflecte acest eveniment.
Participant: Subiectele de senzatie sunt cele care sigur sunt preluate de presa, nu un material despre un functionar local, am in vedere alte materiale decat luarea de mita si comportamentul indecent.
Ludmila Tiganu: Depinde de subiect. Ziaristul, pana in momentul in care merge la primar, functionar etc, el discuta in redactie cu redactorul, are deja subiectul si stie ce il va intreba pe interlocutor. El nu vine pur si simplu in localitate sa se intretina cu primarul. Are o agenda in spate. Pe jurnalist l-ar interesa problemele actuale, problemele stringente, cu care noi ne confruntam ca tara, raion etc.
Irina Lazur: Este vorba despre consumator. Fiindca daca un ziar ar face niste analize despre banalitati, sau niste lucruri neinteresante pentru cititor, cum ar fi, de exemplu, analiza unei legi etc, e clar ca cititorul nu o sa cumpere acest ziar, dar o sa cumpere un ziar unde se publica articole de senzatie. Si nu este vina jurnalistului, este vorba de consumator, fiindca ziarul este o institutie media si activeaza din banii adunati din abonamente si publicitate, iar daca va trata in paginile sale subiectele care nu plac publicului, atunci lumea nu se mai aboneaza, cititorii nu mai cumpara ziarul, deci nici publicitate nu este. In asa conditii ziarul isi va sista activitatea.
Ludmila Tiganu: Daca o sa va uitati cateva zile la rand numai la stiri bune, atunci peste cateva zile nu o sa va mai uitati la stiri pentru ca totul pare bine si frumos. Din pacate asa este lumea si noi suntem cei care determinam politica editoriala si ceea ce privim la tv.
Irina Lazur: Eu am fost in mai multe sate unde oamenii spuneau ca la tv se spune ca Voronin se intalnește cu diferiti oficiali europeni si ca sunt oferiti bani pentru rezolvarea diferitor probleme, inclusiv eradicarea saraciei. Oamenii ma intreaba de ce tot suntem saraci daca au dat bani, iar eu nu stiu ce sa le raspund. Daca le dai doar stiri pozitive, atunci apare discrepanta intre realitate si ceea ce se prezinta. Oricum, sunt si stiri pozitive printre cele proaste. Si misiunea presei este de a critica.
