Reprezentanţi ai unor ONG-uri transnistrene în vizită la Praga
Din anul 2006, organizatia People in Need a lansat un proiect prin care spriina organizatiile neguvernamentale din Transnistria – atatea cate sunt. Cu ajutorul partenerilor din Moldova si Ucraina, programul este gandit sa ajute organizatiile neguvernametale sa se organizeze, sa se administreze dar si sa fie mai bine informate despre peisajul drepturilor omului.
Si aici intra, tot din 2006 o vizita anuala la sediul Europei libere de la Praga. A fost sansa de a intreba, cum se intimpla de fiecare data: “Ce face, ce poate face Europa Libera pentru a apara drepturile omuluI?”
Oana Serafim, directoarea redactiei de limba romana a Europei Libere: “Ne bazam mult emisiunile, cind este vorba de Transnsitrai, pe ONG-urile din regiune. Incercam nu numai sa promovam drepturile omului dar sa ne informam ascultatorii despre ce drepturi au. Asa recunosc cind le sunt incalcate drepturile".
Cum apreciati situatia drepturilor omului in Transnistria ?
Reprezentanta organizatiei caritative “Every Child“ (fiecare copil) este de parere ca cel putin drepturile copiilor nu sunt respectate in Transnistria: “Sunt prea multi copii institutionalizati, prea multi copii in internate”.
Situatia se schimba greu, din cauza mentalitatii: “Cand vine vorba de autoritati, schimbarile se fac greu. Vrem sa-i convingem sa schimbe schema de finanare. Sa nu mai investeasca atat in institutii, ci sa dea banii pentru plasarea copiilor in familii adoptive“.
Problema copiilor abandonati este direct legata de cea a situatiei economice grele din Transnistria, la randul ei, o consecinta a statutului incert al regiunii si locuitorilor ei.
“Cred ca majoritatea transnistrienilor au pasapoarte rusesti ca sa poata lucra acolo”, apreciaza reprezentanta organizatiei caritative “Every Child”.
Contrazisa imediat de o colega: “Cu un pasaport rusesc, in Moldova, este foarte greu sa obtii o viza. Este mult mai simplu sa calatoresti cu un pasaport moldovenesc, Cred ca foarte multi, in Transitria, au pasaport moldovenesc “.
Pragmatismul invinge, in multe instante, orice bariere ideologice, s-ar putea spune. Si cum aproape tot grupul din Transistria este format din oameni tineri, si cum fiecare pare sa-si fi gasit propria cale (spre est sau vest) este normal sa fie intrebati: unde cred ca vor fi in 5 ani ?
“Visul meu sunt Statele Unite si sper ca vinsul sa se indeplineasca”, marturiseste imediat o tanara. De ce vea sa plece ? “Pentru ca vrea sa se bucure de libertatea de a calatori, pe care nu o are în Transistria”.
Tinarul de la Tiraspol este insa de alta parere: schimbarea trebuie sa vina din interior si pentru asta, el unul, va ramane acasa. Si nu este singurul care gandeste asa, in grupul de tineri transnistriene. Dar este în minoritate.
Europa Libera
Si aici intra, tot din 2006 o vizita anuala la sediul Europei libere de la Praga. A fost sansa de a intreba, cum se intimpla de fiecare data: “Ce face, ce poate face Europa Libera pentru a apara drepturile omuluI?”
Oana Serafim, directoarea redactiei de limba romana a Europei Libere: “Ne bazam mult emisiunile, cind este vorba de Transnsitrai, pe ONG-urile din regiune. Incercam nu numai sa promovam drepturile omului dar sa ne informam ascultatorii despre ce drepturi au. Asa recunosc cind le sunt incalcate drepturile".
Cum apreciati situatia drepturilor omului in Transnistria ?
Reprezentanta organizatiei caritative “Every Child“ (fiecare copil) este de parere ca cel putin drepturile copiilor nu sunt respectate in Transnistria: “Sunt prea multi copii institutionalizati, prea multi copii in internate”.
Situatia se schimba greu, din cauza mentalitatii: “Cand vine vorba de autoritati, schimbarile se fac greu. Vrem sa-i convingem sa schimbe schema de finanare. Sa nu mai investeasca atat in institutii, ci sa dea banii pentru plasarea copiilor in familii adoptive“.
Problema copiilor abandonati este direct legata de cea a situatiei economice grele din Transnistria, la randul ei, o consecinta a statutului incert al regiunii si locuitorilor ei.
“Cred ca majoritatea transnistrienilor au pasapoarte rusesti ca sa poata lucra acolo”, apreciaza reprezentanta organizatiei caritative “Every Child”.
Contrazisa imediat de o colega: “Cu un pasaport rusesc, in Moldova, este foarte greu sa obtii o viza. Este mult mai simplu sa calatoresti cu un pasaport moldovenesc, Cred ca foarte multi, in Transitria, au pasaport moldovenesc “.
Pragmatismul invinge, in multe instante, orice bariere ideologice, s-ar putea spune. Si cum aproape tot grupul din Transistria este format din oameni tineri, si cum fiecare pare sa-si fi gasit propria cale (spre est sau vest) este normal sa fie intrebati: unde cred ca vor fi in 5 ani ?
“Visul meu sunt Statele Unite si sper ca vinsul sa se indeplineasca”, marturiseste imediat o tanara. De ce vea sa plece ? “Pentru ca vrea sa se bucure de libertatea de a calatori, pe care nu o are în Transistria”.
Tinarul de la Tiraspol este insa de alta parere: schimbarea trebuie sa vina din interior si pentru asta, el unul, va ramane acasa. Si nu este singurul care gandeste asa, in grupul de tineri transnistriene. Dar este în minoritate.
Europa Libera
