Kîrgîzstan este solicitat să asigure victimelor actelor de violenţă accesul la dreptate

Autorităţile din Kîrgîzstan nu au reuşit să ofere acces liber la judecată în cazul a mii de victime ale diverselor încălcări ale drepturilor omului, care au avut loc timp de patru zile, în timpul desfăşurării conflictelor etnice violente, în sudul Kîrgîzstanului, în luna iunie 2010, a declarat Amnesty International într-un raport, publicat astăzi. Autorităţile din Kîrgîzstan nu au reuşit să ofere acces liber la judecată în cazul a mii de victime ale diverselor încălcări ale drepturilor omului, care au avut loc timp de patru zile, în timpul desfăşurării conflictelor etnice violente, în sudul Kîrgîzstanului, în luna iunie 2010, a declarat Amnesty International într-un raport, publicat astăzi.

Raportul "Adevărul Parţial şi Justiţia Selectivă" examinează eforturile depuse pentru constatarea adevărului privind evenimentele din timpul celor patru zile, pe parcursul cărora au avut loc incendii de proporţii, jafuri şi atacuri violente, inclusiv crime şi violenţă sexuală, care au avut loc în sudul Kirgîzstanului, afectând, în mod disproporţional, regiunile populate în majoritate de uzbeci. Sute de persoane au fost ucise, iar alte sute de mii au fost forţate să-şi părăsească locuinţele.

Raportul cercetează, de asemenea, eforturile depuse pentru asigurarea responsabilităţii în cazurile de încălcare a drepturilor omului, comise de către toate părţile implicate în actele de violenţă.

“Prejudecăţile, aparent, etnice ale investigatorilor şi incapacitatea sistemului de justiţie penală de a investiga şi a urmări pe cale judiciară în mod imparţial şi corect, contribuie doar la intensificarea fenomenului de impunitate şi de nedreptate în rândul victimelor”, a declarat Nicola Duckworth, director al programului pentru Europa şi Asia Centrală.

“Cu excepţia cazului în care această tendinţă nu va fi redirecţionată, oportunitatea de a asigura faptul că dreptatea să prevaleze va fi pierdută.”

Eforturile depuse pentru a restaura ordinea în regiunile afectate de actele de violenţă şi de a cerceta infracţiunile comise pe parcursul acestora, au fost subminate de prejudecăţile, aparent, etnice şi încălcările continue ale drepturilor omului.

Sunt foarte răspândite raportările cu privire la cazurile de detenţie arbitrară, tortură, maltratare şi procese de judecată injuste.

În timpul operaţiunilor de percheziţie, întreprinse de către forţele de securitate, după desfăşurarea violenţelor, aparent pentru a confisca armele şi a reţine suspecţii, acestea au aplicat forţa excesivă. Sute de persoane, majoritatea de etnie uzbecă, au fost deţinute în mod arbitrar şi bătute în timpul incursiunilor, iar mai apoi în timpul aflării în detenţie.

La data de 10 noiembrie 2010, cifrele oficiale indicau faptul că 271 de persoane au fost arestate în legătură cu violenţa din iunie. Marea majoritate a persoanelor, împotriva cărora au fost intentate procese de judecată pentru participarea la actele de violenţă din iunie, au fost de naţionalitate uzbecă.


Apărătorii şi avocaţii pentru drepturile omului au fost asaltaţi deseori de grupuri de bărbaţi şi femei, de etnie kârgâză, ameninţaţi cu violenţă fizică şi abuzaţi verbal pentru faptul că apără drepturile deţinuţilor uzbeci, victimelor şi familiilor acestora.

În lipsa promovării unor investigaţii independente şi imparţiale, referitor la cazurile de violenţă, au apărut mai multe versiuni contradictorii privind evenimentele respective.

“Este necesară elaborarea urgentă a unui raport obiectiv cu privire la cele întâmplate, pentru a pune capăt denaturărilor şi miturilor care au fost create cu privire la evenimentele din iunie”, a declarat Nicola Duckworth.

“Pană la acest moment, însă, procesul de elaborare a relatărilor contradictorii şi tendenţioase pe motive etnice despre originile şi victimele actelor de violenţă, precum şi despre persoanele care comit aceste acte, a decurs, în mare măsură, fără o verificare adecvată. Continuă să mai existe întrebări referitor la faptul, dacă forţele de securitate au fost sau nu implicate în actele de violenţă şi dacă atacurile la adresa civililor constituie sau nu crime împotriva umanităţii.

În iulie 2010 a fost înfiinţată o Comisie naţională de anchetare, dar care urmează încă să publice un raport cu privire la actele de violenţă. Activitatea comisiei respective a fost, în mod consistent, subminată de lipsa unor împuterniciri şi termeni de referinţă stabiliţi cu exactitate, de demisionarea unor membri independenţi importanţi şi de eşecul aparent al acesteia de a gestiona anchetele.

Organizaţiei Amnesty International i s-a comunicat, în repetate rânduri, faptul că anume eşecul de a desfăşura o anchetă independentă, corectă şi imparţială, cu privire la abuzurile comise în timpul conflictelor etnice, în regiunea de sud, în anul 1990 şi de a asigura ca persoanele implicate în comiterea acestor abuzuri să fie trase la răspundere, au făcut posibilă desfăşurarea unor ulterioare acte de violenţă.

“După douăzeci de ani, autorităţile din Kîrgîzstan sunt ameninţate de pericolul de a repeta şi de a mări numărul acestor erori. Indicatorii precoce constau în faptul că anchetele naţionale şi cercetările penale vor oferi, în cel mai bun caz, doar dreptate parţială şi justiţie selectivă”, a declarat Nicola Duckworth.


“În prezentul mediu al fricii, neîncrederii, suspiciunii, polarizării etice şi instabilităţii politice continue, o anchetă internaţională oferă cea mai realizabilă speranţă cu privire la desfăşurarea unor cercetări comprehensive, imparţiale şi credibile. Este de o importanţă stringentă furnizarea acesteia”.

Русский