Interviuri

Doamna Tatiana Bezerdic este o adevărată meșteriță de lucrări hand made. Ea dă viață stofelor, a diferitelor broșe, agrafe sau altor elemente care, unite armonios printr-o muncă migăloasă, nasc adevărate bijuterii și creații unice. Chiar dacă este dependentă de scaunul rulant, doamna Tatiana rămâne o fire optimistă și dornică de a trăi viața din plin.

Acesta pasiune am moștenit-o din copilărie de la mama mea. Ea era o adevărată  meșteriță, iubea să croșeteze, să brodeze, să ne facă surprize. De profesie sunt învățătoare de clasele primare. Dacă nu ai imaginație, nu poți lucra cu copiii. Obișnuiam să creez cu ei diferite cadouri hand made pentru mame, bunici. 

 Îmi place să croșetez, dar în ultiimii 4 ani fac flori din stofă pe care le fixez mai apoi pe coronițe, bentițe etc. Mai confecționez și broșe, în special pentru fiica mea și nepoțică. Dacă inițial erau în calitate de daruri, acum acestea sunt obiectele unei mici afaceri.

Prima dată când am început să confecționez florile, foloseam materie primă resturi de stofă luate de la croitori. După ce am economisit niște bani, am început singură să cumpăr stofe, deja în funcție de dorința clienților. Mai fac diverse achiziții pe Internet iar marfa îmi este livrată la domiciliu. Am creat un blog unde am plasat fotografii cu lucrările mele dar, el mai are menirea de a-mi expune gândurile, sentimentele, tristețile și bucuriile.

Din păcate, societatea noastră mai are de muncă la capitolul toleranță față de persoanele cu dizabilități. Am avut dificultăți la aeroportul din Moldova pentru că acolo nu sunt mașini dotate pentru persoanele cu dizabilități. Ziua respectivă a fost una de coșmar, mai ales când m-am ridicat la bordul avionului, am simțit priviri ostile din partea personalului de bord. Din câte am înțeles, au procurat recent un suport destinat accesului persoanelor cu dizabilități. Am avut cazuri când șoferii de taxi au refuzat să îmi acorde servicii de transport, din motivul că le voi murdări portbagajul cu căruțul. E de necrezut.

Pentru acest an îmi doresc în primul rând sănătate. Mă rog Lui Dumnezeu să strâng suma necesară de bani pentru a merge la un consult medical în Italia. Aș avea nevoie de un căruț rulant adaptat necesităților mele. Vreau să găsesc un loc unde aș putea să îmi vând lucrările pentru că îmi este greu să merg  singură la expoziții. Sper ca în scara blocului unde locuiesc, să fie amplasată o rampă pentru o deplasare mai facilă. Sper ca societatea să înțeleagă că oamenii cu nevoi speciale sunt utili societății.

Iuliana Mămăligă