Interviuri

Lidia Sanduleac este unica studentă din Republica Moldova care învață la universitatea "Huazhong Shifan Daxue" (Central China University), din orașul Wuhan, China. Lidia studiază la facultatea de Știință Politică Internațională, iar pe lângă studierea limbii chineze, face și coreană, sport, yoga profesională, voluntariat, ș.a. O tânără ambițioasă, însetată de oportunități și activism, Lidia duce dorul orașului natal, Ungheni. Participă la emisiuni televizate din orașul Wuhan și povestește despre țara sa natală, obiceiurile și tradițiile acesteia. Pe lângă aceasta, predă limba engleză la o școală privată pentru copii și exersează engleza vorbită cu un grup de studenți care vor pleca la studii în Australia. Să-I urmărim povestea cu iz de succes oriental!

Cum arată copilăria Lidiei Sanduleac? Unde e casa părintească?

Îmi aduc aminte de perioada copilăriei cu mult drag, sînt amintiri care mă relaxează și mă poartă pe valuri liniștite ori de câte am nevoie. Am avut parte de o copilărie "cuminte". Pentru mulți care mă cunosc o fire energică nu își pot imagina că am fost un copil cuminte, departe de a face careva năzbâtii. Nu am frecventat grădinița, pentru că adoram să o acompaniez pe mămica, învățătoare de clase primare pe atunci, îmi plăcea să mă ocup de educația elevilor în timpul recreațiilor. Orașul Ungheni îmi este cuibușorul părintesc. Câtă lume nu aș vizita, acest loc rămâne asemenea unui adevărat colț care îmi surâde mai mult ca oricare altul de pe pământ.

Știu că ai absolvit Liceul Teoretic "V. Alecsandri" din Ungheni. Cum au fost anii de liceu?

În clasele de gimnaziu am fost elevă exemplară cu sete necondiționată de carte, am avut colegi de clasă competitivi care mereu mă impulsionau spre a atinge rezultate frumoase. Schimbarea radicală s-a produs o dată cu trecerea spre etapa liceală. Pe când toți colegii se ajustau cu perioada de tranziție, eu am avut marea șansă de a fi câștigătoarea bursei FLEX și de a-mi continua studiile pentru un an în SUA. După această frumoasă experiență, am decis să îmi continui studiile în clasa bilingvă, francofonă. Am petrecut 2 ani de liceu în activism extracurricular și studii la fel de ambițioase pentru că încercam să țin pasul colegilor care însușeau limba franceză din clasele primare. O perioadă multicoloră, o pistă de avânt care m-a ajutat mult în a forma, cizela caracterul și personalitatea.

Ce ne poți spune despre experiența ta din Statele Unite? Ce ai învățat?

Eram asemenea unui butoi plin cu pulbere care a explodat odată cu experiența de care am profitat din plin în SUA. Oamenii care i-am întâlnit, experiența în întregime mi-a schimbat viziuni, mi-a fundamentat noi aspirații, mi-a fortificat spiritul patriotic care urma să se manifeste prin multitudinea de activități sociale care le-am inițiat, la care am participat la întoarcere acasă. Am învățat că, de fapt, "cu o rândunică se poate face primăvara", m-am simțit utilă în societatea în care conviețuiam, m-am bucurat mult că am reușit să contaminez alți camarazi care continuă această verigă a ardorii de a contribui activ la îmbunătățirii oricării sfere vitale din Republica Moldova.

De unde are Lidia atâta energie, poftă de viață, activism?

Citisem undeva că 70% din performanțele și caracterul unei persoane sânt grație genofonului, restul 30% sânt modelate de cunoștinte acumulate prin intermediul experiențelor de viață, incluziune socială etc. Mămica a fost o elevă-scântei, un "pioner" , pe atunci, exemplar și activ peste măsură. Cine îl cunoaște bine pe tăticul meu accentuează ca e o sursă de energie permanentă, mereu emană pozitivism și poftă de viață. Cred ca e vina părinților. J Recunosc că sânt tentată să încerc orice mă înconjoară. Lumea e plină de oportunități. De ce ar trebui să fiu calmă, liniștită când lumea se zbenguie în palma mea?

Care sunt principiile tale de viață?

Viziunile, aspirațiile, planurile poate au careva devieri de traiectorie în viața mea, dar principiile sânt fără doar și poate betonate pe viață. Consider că trebuie să învăț mult și să dețin cunoștințe multilaterale, să fiu mereu în căutare de noi experiențe. Or, cu ajutorul experiențelor dobândim adevărata înțelepciune. Pe care aripi de vânt nu aș fi purtată, familia îmi va fi mereu alături, pentru ca toate sacrificiile pe care le fac sânt pentru că într-un final să îi am zilnic alături, pentru tot restul vieții.

Ce iubești cel mai mult în Republica Moldova?

Iubesc , ador și mă topesc de dorul Moldovei. Cu cât măresc numărul țărilor vizitate, experiențelor trăite peste hotare cu atât intensific dragostea mea față de plaiul natal, față de concetățenii mei. De notat este faptul că, sânt unica moldoveancă într-o metropolă cu o populație de peste 10 mln. de oameni și o suprafață puțin mai mică decât întreaga Moldovă. Așadar, nostalgia de a schimba o privire, o vorbă în limba română cu un conpatriot mă copleșește zilnic. Iubesc Moldova așa cum este ea la momentul dat, o admir pentru efortul care îl face spre a se perfecționa. La rândul meu, mă simt responsabilă să promovez Republica Moldova în China. Chinezii sânt din ce în ce mai interesați de Republica Moldova. Iar în viitor, nu mă văd altundeva decât în domeniul de a activa pentru prosperarea, promovarea și bunătarea țării mele.

Lidia, acum ești la studii în orașul Wuhan, China. Cum ai ajuns acolo?

În clasa a 12-a, fiind elevă în clasă francofonă și proaspăt absolvent al programului de schimb de experiență FLEX, aveam intenții să continui pelerinajul studiilor peste hotare. Cu toate acestea, activitățile în care eram implicată, oamenii frumoși pe care îi întâlneam acasă mă motivau și mă dezbăteau de la ideea de a pleca peste hotare să învăț. Am fost tentată, însă, de anunțul de pe site-ul Ministerului Educației despre oferta a 3 burse la licență pentru studenții din Republica Moldova în China. Am rămas surprinsă și instanta, eu ademenită de această șansă. Evident, am cerut sfatul și părerea părinților care au primit foarte sceptic intenția mea radicală de a aplica la studii în China. În scurt timp, interesul meu și năzuința de a câștiga bursa mă făcea să înțeleg că eram atât de curioasa și pregătită să pornesc spre acel itinerar, care, de fapt, nu știam unde mă ducea.

La ce universitate înveți? Ce cursuri ai?

Sânt studentă la universitatea "Huazhong Shifan Daxue" (Central China University), este o universitate cu renume în China, profesori cu experiență internațională și cu o strategie de predare deosebit de profesională. Sânt studentă la facultatea de Știință Politică Internațională. Dupa opt luni de insușire a limbii chineze, anul acesta am încercat imposibilul. Sânt unica studentă străină într-o clasă cu 150 chinezi. Nu există studenți leneși, studenții chinezi sânt foarte sârguincioși, studioși, pentru că de pe băncile școlii sânt obișnuiți să învețe de la ora 8 dimineața până la ora 8 seara. Primul semestru am avut parte de obiecte ca: Politologie, Istoria Contemporană a Chinei, Economia Politică, Maoism, Marxism, Sociologie. Am frecventat și un curs de Relații Internaționale predat în engleza pentru studenții masteranzi din SUA. Fac coreană în timpul liber.

Ce presupune să excelezi într-un domeniu?

Doar munca zi de zi ne aduce excelență, ne face fericiți. Fiecare domeniu își are calea sa spre succes. Cu toate acestea, există o serie de calități pe care o persoană trebuie să le întrunească pentru a triumfa în ceea ce își propune să facă: perseverență, ambiție, cărturărie, muncă în melanj cu pasiune etc.

Pe lângă studii, cu ce te ocupi în China? Ce te impresionează acolo?

Mulți mă întreabă dacă nu regret că am ales China în defavoarea altor țări unde aș fi putut să-mi continui studiile. Poate studiile erau să difere calitativ, dar cu siguranță viața de care am parte acum, experiențele inedite nu era să îmi fie oferite de nici o altă țară. China, în acest moment, oferă străinilor șanse de vis, de neimaginat că ți se pot întâmpla. Chiar ieri am avut posibilitatea de a participa la o emisiune televizată unde am fost invitată să povestesc despre cum sărbătoresc moldovenii Revelonul și Crăciunul. După filmări, directorul emisiunii m-a întrebat dacă aș accepta să fiu prezentatoarea emisiunii împreună cu cei 2 prezentatori. Nedumerită și copleșită de emoții am acceptat, așadar, dupa anul nou chinez voi "gusta" dintr-o experiență nouă. Pe lângă aceasta, predau engleză la o școală privată pentru copii, exersez engleza vorbită cu un grup de studenți care vor pleca la studii în Australia. Republica Moldova devine de un interes deosebit pentru mulți chinezi în Wuhan, recent am fost invitată la centrul de sănătate publică pentru a prezenta sistemul de sănătate din Republica Moldova. Activitățile organizate de universitate au devenit déjà o rutină, iar sunetele departamentului de activități extracuriculare sânt zilnice. Mă ocup cu sportul, fac atletică, yoga profesională și tai ji chuan. China este pur și simplu cel mai compatibil loc pentru vârsta, etapa vieții la care sânt. Mă impresionază totul, până la limita ca mă aflu în extaz și euforie permanentă. China mă surprinde zilnic și mă păstrează în dinamica neîntreruptă.

Cum faci față alimentației chinezești? Te-ai obișnuit?

Ca și orice consumator-debutant al bucătăriei chineze, entuziasmul față de ceea ce mănânci te copleșește. Bucătăria este atât de vastă, fiecare provincie are bucatele ei speciale. Lipsa lactatelor este simțită considerabil de noi cei din Europa, întrucât doar 2% din întreaga populație cresc vite. Pentru chinezi mâncarea este deosebit de importantă, sacră, dacă vreți. Când te întâlnești cu cineva, în loc de "ce faci?" te întreabă "Ai mâncat?". Primul lucru care îl interesează pe chinez după ce află din ce țară vii este care sânt bucatele tradiționale. Chiar și o relație de prietenie se stabilește după o masă servită împreună. Refuzul la invitație este dovadă de nepolitețe la superlativ. Venind însă dintr-un mediu bucătăria căruia este cu totul diferită trebuie să manifest o prudență deosebită în ceea ce privește alimentele consumate. Noi, fetele, trebuie să facem și față altei probleme: mâncarea chinezească este bogată în calorii, se folosește mult ulei la gătit. Mă strădui să prepar singură, chiar dacă prețul unei mase copioase este destul de convenabil petru a o servi la un restaurant. Cu toatea acestea, pot spune că am un regim alimentar mai sănătos în China decât acasa, unde plăcintele mămicăi și zeama lui tăticu' mă ademenesc peste măsură.

Care au fost momentele dificile pe care le-ai întâmpinat acolo?

Am plecat cu ochii închişi în China, nu am avut exemple pe care le-aş fi putut lua ca reper sau ca motiv întemeiat de a pleca la mii de kilometri depărtare. Metaforic spus, « China este o altă planetă ». Un obiectiv prioritar, o responsabilitate, dacă vreți, este să scriu o carte despre China, anume despre diferența extraordinar de mare dintre lumea occidentală și cea orientală. Făcând o retrospectivă, cred că dacă nu aș fi avut în planul din spate experiența din SUA, mi-ar fi fost mult mai greu. Anul acesta mi-am început studiile la licență, un adevărat calvar. Pasul de la chineză învățată anul trecut la politologie, sociologie, marxism este foarte mare. Mi-a trebuit un curaj enorm și stabilizare morală după o perioadă de stres emoțional pentru a deschide cartea plina de ieroglife, 50% dintre care nu le recunoașteam, pentru că presupun vocabular distinct de cel învățat anterior. Dacă pronunția lexemului « democrație » in engleză, franceză, rusă etc. are careva similitudini, în chineză e : « minzhu zhuyi » , mai mult ca atât, trebuie să cunosc ieroglifele pentru fiecare termen în parte. Momentele dificile se țin în lanț. Am realizat, însă, că sânt doar încercări care m-au fortificat și care mi-au format imunitate la ideile de a abandona, cât de greu nu mi-ar fi.

Străinătatea te-a ajutat să-ţi recunoşti identitatea?

Identitatea personalității mele a fost contruită experiență cu experiență. Este un proces în continuă metamorfoză, încă nu pot să afirm că am citit carte destulă, am văzut lume suficient de multă ca să îmi regăsesc identitatea. Da, străinătatea m-a ajutat mult, dar nu este unicul factor care contribuie la recunoașterea identității personale.

Ești tânără, frumoasă...Nu te-a cucerit niciun admirator?

Îți răspund în maniera chineză plăcutului compliment pe care mi-l faci : "Mulțumesc, sânt la fel ca fiecare muritor de rând". Cred că mă consider încă "prea tânără" pentru a începe o relație consolidată. Nu vreau să spun ca am alte priorități (chiar dacă ele există) care îmi ocupă tot timpul, pentru că pentru persoane dragi sufletului mereu îmi fac, găsesc și îmi dedic timp pe care îl petrec cu cea mai deosebită plăcere. Nu vreau să fiu cucerită, pentru mine, "a cuceri" sună într-un fel fantasmagoric, este asemenea unei misiuni care sexul puternic neapărat ar trebui să o îndeplinească. Vreau doar să mă regăsesc cu adevărat confortabil într-un colțișor de inimă.

Ce nu știe lumea despre Lidia Sanduleac?

Nu sânt o "taină învăluită de enigme", sânt o persoană sociabilă și îmi petrec majoritatea timpului în jurul oamenilor. Cu toate acestea, m-aș asocia cu un puzzle, pentru că nu există cineva care mă cunoaște per total. Îmi place mult să surprind, de aceea și continui să cred în ideal, continui să fiu autodidactă și mă auto-perfecționez. Ce nu știe lumea despre mine este ceea ce nu știu eu despre mine. Omul în sinea lui ascunde abilități nedescoperite, îmi place să mă trezesc în fiecare dimineață și să aștept să mă las surprinsă de mine însumi. Și apoi sânt femeie, și doar despre femeie, ca ființă, lumea atât de multe nu știe...

La ce visează Lidia?

Eu visez mereu, și cu ochii deschiși. Doar că aș vrea să mă trezesc din aceste vise neîntrerupte într-o zi, când nu voi dori să fiu nimeni alta decât acea Lidia Sanduleac la care visez, alături de familie, împlinită în plan intelectual, profesional, personal.

Ce calități apreciezi la un om?

Chiar daca sânt la o vârstă fragedă, la început de cale de a întâlni diferiți oameni, distincte caractere, pot spune cu siguranță că sânt o persoană flexibilă și apreciez o serie de calități care le-am descoperit la persoane. Depinde mult de genul de relație care îl construiesc cu persoana respectivă. Apreciez calități ca verticalitate, tact, sociabilitatate, omenie etc.

Care din părinți crezi că a avut o influență mai mare în evoluţia ta?

Nu diferențiez, nu compar și nu prevalez pentru nicio secundă influnența, importanța, aportul unuia sau altuia părinte în evoluția mea. Pentru mine nu existaăo icoană mai sfântă decât imaginea ambilor părinți. Ei îmi sânt adevărata întruchipare a tuturor virtuților pământești.

Recomandă o carte care te-a marcat!

Lectura reprezintă cu adevărat o lume în care îmi place des să emigrez, îmi place să adorm sau să fac sport ascultând cărți audio. Cartea, mai cu seamă, personajul romanului în ritmul căruia călătoresc în lume: "Pe aripile Vântului" de Margaret Mitchell, Scarlet O'Hara îmi este prezentă zilnic prin aserțiunea "Mă voi gândi la asta mâine". Gândurile despre ziua de mâine care va fi plină de activități, noi provocări sânt cauza insomniei și a străduinței de a încerca fără izbândă să mă odihnesc în timpul nopții. Doar Scarlet șoptindu-mi mereu, "mâine e o nouă zi! Te vei gândi la asta mâine" mă liniștește, în unele cazuri mă îmbărbătează.

Transmite un mesaj tinerilor!

Per astra, ad aspera, dragii mei! Să ne auzim numai de bine!

Interviu realizat de Mircea MITROFAN

Lilian Friptuleac e tânărul îndrăgostit de muzică și jurnalism. Născut la 5 noiembrie 1989 în Republica Moldova, Lilian cîntă de la 3 ani și nu își imaginează viața fără muzică. Pasiunea pentru muzică vine de la tatăl său care l-a ajutat să meargă pe acest drum. Acum este masterand la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, specialitatea Jurnalism european, Universitatea de Stat din Moldova. Dar să pășim împreună într-o poveste sub magica cheie Sol...

Pentru început, cine este Lilian Friptuleac? Pe ce meleaguri îți este copilăria?

Am avut o copilărie interesantă, petrecută la nordul moldovei, fără calculator, telefon mobil sau alte ciudățenii. Sunt fericit că am testat jocurile improvizate alături de prietenii năzbâtioși. Nici acum nu pot uita săniuța de pe care am căzut și mi-am zgârâiat nasul de parcă fusesem la război, sau mașinuța confecționată din roțile căruciorului fratelui mai mic.

Anii au trecut, m-am îndepărtat de meleagurile pitorești...

Mă consider o fire sensibilă, dar totodată ambițioasă. Muzica este ceva care întradevăr mă face împlinit. Ofer mult suflet muzicii, iar când mă aflu în perimetrul ei practic uit de toate grijile ce mă înconjoară. Sunt mereu nemulțumit de ceea ce fac, iar asta, cred eu, mă stimulează să lucrez și mai mult, să mă autodepășesc și să obțin rezultate mai bune cu fiecare prestație muzicală, fie ea în sala de repetiții, studiou sau o manifestare publică. Urăsc minciuna, fudulia și fățărnicia, sunt un pic nervos, dar îmi place să ajut oameni, să-i văd cum zâmbesc.

De unde vine pasiunea pentru muzică? Te-a îndrumat cineva?

Ooo...nici nu știu cum aș putea reda în cuvinte. M-am trezit înconjurat de muzică, tatăl fiind muzician mi-a insuflat dragostea pentru muzică încă din primele zile de viață. Țin minte că eram micuț, având poate vre-o 3-4 anișori și admiram cu pasiune cum tatăl împreună cu colegii săi fredonau melodii populare. Treptat am început să pătrund în acest minunat univers și mi-am dat seama că muzica este un imens generator de energie, un loc unde se poate regăsi orice suflet rănit sau dinpotrivă, unde oricine își poate amplifica fericirea. Deși nu am reușit să transform muzica într-o profesie de bază, ea a rămas pasiunea care se bucură de cea mai mare atenție și grijă din partea mea, iar dacă aș fi să aleg un drum al vieții tot cel al muzicii l-aș alege, fiindcă e cel care cu adevărat mă face fericit.

La ce vârstă ai început să cînți? Ce melodii îți plăcea să le interpretezi?

Am început să cânt din clasa 1 , fiind înscris într-o orchestră de fanfară, condusă de către tatăl meu. Primul instrument a fost ,,toba,, care și până astăzi a rămas ceva special pentru mine, deoarece anume acesta dinamizează cântecul. Am urmat aceste cursuri timp de 9 ani, studiind între timp și alte instrumente aerofone. Ca vocalist am început a cânta la vârsta de 16 ani, după o lungă dezamăgire din cauza problemelor de vorbire pe care le aveam. Regret că nu mi-am pus în valoare vocea de la o vârstă fragedă, când aș fi putut învăța mai multe, dar totodată mă bucur că nici nu am întârziat prea mult. Am cîntat și continui să cânt toate piesele care-mi plac, muzică populară, pop, dance, rock-n-roll. Important e să simt în suflet piesa!

Câte piese ai lansat până acum și cum se numesc? Au priză la public?

La moment am vre-o zece piese, dintre care am lansat doar două, ,,Aș vrea să-mi spui,, și ,, Vino cu mine,, . Restu stau doar pe hîrtie... Din păcate în Republica Moldova e greu să lansezi o piesă atunci când nu ești cunoscut. Pentru aceasta e nevoie de sume mari de bani pentru promovare etc... Sunt în căutarea unei căi favorabile de lansare, iar aici mă refer la stil muzical, imagine. Deja am ceva planuri de viitor pe care vreau să le pun în valoare în cel mai apropiat timp.

Pînă în prezent la cîte/ la ce concerte/concursuri și evenimente ai cîntat? Povestește despre ele.

Cele mai multe concerte petrecute pe o scenă au avut loc perioada când eram instrumentist în orchestra de fanfară, acolo evoluând la numeroase spectacole, concursuri am reușit să mă împrietenesc cu scena. Ca interpret am evoluat în câteva concerte, în special concerte de caritate prin care am ajutat persoanele nevoiașe. Un interpret în Republica Moldova își câștigă existența din muzică doar dacă cântă pe la petreceri, ceea ce fac și eu, dar asta nu mă face să nu-mi doresc un concert solo. Pentru asta voi munci în continuare și sper să obțin un astfel de cadou.

Pe lângă voce și talent, de ce mai are nevoie un interpret?

Un interpret are nevoie în primul rînd de mult curaj. În această ,,mare" de cântăreți și mai ales de piese care răsună la radio/ tv trebuie foarte multă forță de a face față acestei explozii de diversități. Un interpret are nevoie de o echipă profesionistă în spate, care să poată ajuta la construcția unui stil, mă refer aici la producători, aranjatori, etc.

Un videoclip în viitorul apropiat?

M-am gândit de multe ori să realizez un videoclip. Cred că voi filma unul îndată ce voi avea piesa potrivită.

Cine sunt oamenii care te inspiră în domeniul muzicii, pe care îi admiri ca interpreți?

Eu sunt un mare amator și consumator de muzică. Pot spune că ascult aproape toate genurile, de la muzică clasică până la rock sau trance. Oricare gen muzical are un simbol, un interpret care a făcut istorie. În muzica populară a fost ,,Nicolae Sulac,, în pop ,,Michael Jackson,, ,etc ... Admir toți oamenii mari, care au realizat muzică din suflet și oricare gen nu aș alege, de la fiecare din marii artiști ai ce învăța.

Cu cine din interpreţii de la noi ai dori să faci un duet?

Sunt mulți interpreți cu care aș dori să realizez o piesă. Cred că mă voi gândi la acest lucru îndată ce va apărea o melodie potrivită. Anume melodia îmi va sugera și interpretul potrivit. Mi-aș mai dori un duet împreună cu fratele meu, care are un talent extraordinar, dar pe care la moment nu-l pune în valoare.

Ce perspective muzicale vezi în carieră?

În Republica Moldova e destul de complicat să-ți creezi perspective muzicale deoarece muzica se vinde după cum am menționat mai sus, doar la petreceri. Puțină lume cumpără un bilet la concert, nemaivorbind de piraterie din cauza căreia nu se mai vând CD-uri. Totuși, observăm, în special la orașe că se crează o nouă generație, o generație modernă, orientată spre occident care vor schimba țara și rutina în care se află populația Republicii Moldova.

Acum ce muzică asculți? Dar piesele proprii le audiezi?

După cum am mai spus, ascult muzică din aproape toate genurile, în funcție de dispoziția pe care o am. Ascult și piesele mele uneori, asta mă face să observ eventualele greșeli și să le repar.

Ce-i trebuie unui interpret pentru a cuceri publicul?

Există mitul că un interpret are nevoie doar de talent pentru a cuceri publicul. Eu sunt de altă părere. Trăim într-o societate contemporană unde orice detaliu contează, publicul te judecă pentru orice. Publicul așteaptă, pe lângă voce, o imagine deosebită, o cultură aparte, un profesionalism, dar și multă distracție ceea ce într-un cuvânt ar însemna show. E trist că o mare parte din ascultători nu au o cultură muzicală, ascultând multă muzică de proastă calitate, dar...nu avem ce face, așteptăm o mare schimbare a întregii mentalități.

Ce planuri, proiecte de viitor ai?

Vreau în primul rând să absolvesc studiile. Îmi doresc o carieră în domeniul jurnalistic, chiar dacă muzica este foarte aproape sufletului. Mi-aș dori să-mi pun în valoare stilul muzical care să mă caracterizeaze. Să realizez cu această ocazie un album și un videoclip care să fie îndrăgite de public.

Ce face Lilian în timpul liber?

În timpul liber încerc să însușesc absolut tot ce-mi place. Am reușit să-mi îndeplinesc un mare vis, și anume cel de a pătrunde în lumea jurnalistică de aceea în timpul liber îmi place să citesc multe materiale informative, iar asta mă ajută să mă dezvolt. Îmi place să călătoresc atunci când îmi permite timpul. Am puțini prieteni, dar sunt prieteni adevărați cu care comunic ori de câte ori am ocazia. Ascult o cantitate mare de muzică, de toate genurile.

Ce nu știe lumea despre tine?

Nu am spus-o niciodată, dar cu această ocazie aș vrea să trasmit că întotdeauna țin cont de părerea celor din jur, fie ea pozitivă sau negativă. De aceea aștept orice sugestie din partea celor care mă ascută, care mă cunosc!

Ce ai vrea să le transmiți oamenilor care te susțin, cărora le placi ca interpret? Fanilor tăi?

Vreau să le transmit un an nou cît mai deosebit și un respect aparte, fiindcă orice ar face un interpret, dacă nu e susținut de public nu-i reușește nimic. Sper ca în viitorul apropiat să revin cu cît mai multe producții muzicale deosebite și calitative.

Interviu realizat de Mircea MITROFAN

Rodica Babici o tînără de 17 ani, elevă la Colegiul Pedagogic ’’Mihai Eminescu’’ din Soroca a fost desemnată la sfîrşitul lunii decembrie  ’’Voluntarul Anului -2012’’ al raionului Soroca. O fire energică şi ambiţioasă Rodica se implică activ in viaţa raionului Soroca. Face voluntariat de mai bine de doi ani, in cadrul Centrului de Resurse pentru Tineri  ‘’Dacia’’ din Soroca şi speră să nu se oprească aici. Pînă a ajunge un voluntar activ, a fost o simplă elevă la şcoală, un simplu cetăţean în ţară şi un mic punct în univers însă datorită voluntariatului spune Rodica încearcă să ajungă un adevărat cetăţean ,care doreşte să facă  schimbări şi să simtă acel miros plăcut al unei societaţi fericite.

"Am devenit voluntar deoarece am auzit strigătul societaţi de a ajuta si a activa, încercînd sa fac schimbarea chiar de la mine. În clipa cînd m-am decis să fac voluntariat, viaţa mea s-a schimbat mult, dezvoltîndu-mi simţul responsabilitaţii, atunci cînd apare necesitatea de a soluţiona o problemă, trece prin prisma sufletului şi apoi devine faptă. Implicîndu-mă în activităţile de voluntariat, mi-am propus din start ca munca mea să fie calitativă, oferind timpul valoros pentru lucrurile preţioase în folosul societăţii", mi-a mărturisit Rodca.

Anul 2012 a fost unul destul de fructuos pentru Rodica, a reuşit să informeze peste 140  de tineri despre prevenirea violenţei în familie prin intermediul seminarelor organizate, a contribuit la formarea unui grup de voluntari recomandîndu-le colegilor şi prietenilor să devină şi ei voluntari. Împreună cu alţii voluntari ai centrului "Dacia" au organizat acte de caritate  colectînd bani pentru  copii cu dizabilităţi din Soroca şi jucari, dulciuri şi cadouri pentru copii de  la Centrul  "Icar". Pe lîngă acestea Rodica a fost implicată intr-o serie de activităţi precum: "Şcoala de vară a tînărului consilier", "Ziua uşilor deschise", "Ziua naţională a tineretului", "În viitorul meu nu există corupţie", "Consolidarea capacităţilor voluntarilor în prevenirea violenţei în familie" desfăşurate in oraşul Soroca. Din fiecare activitate în care a fost implicată  a obţinut o experienţă utilă pentru viaţă. Pe viitor Rodica speră să se încadreze în mai multe proiecte şi activităţi, şi să promoveze activitatea de voluntariat a Centrului "Dacia" să convingă mai mulţi tineri să devină şi ei voluntari pentru a construi o societate durabilă şi prosperă, deoarece pe lîngă faptul ca prin voluntariat îţi dezvolţi o mulţime de abilităţi, te formezi o persoană activă, conştientizezi că eşti capabil să faci lucruri pe care credeai probabil că nicicînd nu ai să le faci. Totodată faci parte dintr-un grup, înveţi să ajuţi, să asculţi, înveţi să lucrezi în echipă.

"Eu aş îndemna tinerii să faca voluntariat fiindcă voluntariatul îţi oferă satisfacţie personală, te ajută să te dezvolţi ca personalitate, în acest fel ai posibilitatea să înveţi foarte multe lucruri noi, te simţi un alt om, împărtăşindu-ţi ideile cu alţi tineri, uitînd de unele probleme din viaţa, doar din motiv că ai dăruit cuiva o bucurie şi un sentiment de plăcere", consideră Rodica.

Premiul obţinut Rodica l-a obţinut pe merit deoarece a muncit mult şi succesul nu s-a lăsat aşteptat.

Îi doresc pe viitor cîte mai multe realizari şi baftă in tot ceea ce face.