Specificul comunicarii ONG-APL
Concluzii obtinute in cadrul unei dezbateri coordonate de Viorel Furdui, expert IDIS "Viitorul" la atelierul “Vizibilitate prin comunicare”, proiectul “Asigurarea vizibilitatii ONG-urilor specializate in domeniul drepturilor omului prin comunicare”, implementat in parteneriat cu PNUD Moldova cu sustinerea financiara a Ambasadei SUA la Chisinau.
O comunicare intre ONG si autoritatea publica locala este mai mult decat necesara, in conditiile in care orice activitate a unei organizatii, in localitate, implica anumite actiuni si proceduri legate de primarie. Fie ca este vorba de activitate antreprenoriala sau non-profit, oricum trebuie sa ne adresam la primarie pentru inregistrare, atunci cand dorim sa obtinem anumite scrisori, facilitati, parteneriate etc.. Pe de alta parte, nici primaria nu poate atinge anumite scopuri fara implicarea sectorului asociativ la nivel local. Iata de ce este foarte importanta dezvoltarea unei comunicari eficiente intre cele doua.
Organizatiile neguvernamentale din Republica Moldova au probleme de comunicare cu autoritatile publice locale? Daca da, care sunt aceste probleme? Un primar a fost intrebat recent cu ce probleme se confrunta in comunicarea cu ong-urile din localitate. Primarul a raspuns ca nu are probleme cu cele 4 ong-uri din localitate, motivul fiind ca nici unul din ong-uri nu desfasoara activitate. Primarul spune ca toate eforturile sale de a construi o relatie de colaborare si comunicare intre aceste ong-uri si primarie nu au condus la careva schimbari. Aceasta situatie nu este singulara. Avem in Moldova mii de ong-uri care activeaza doar pe hartie, iar in multe cazuri nici eforturile primariei nu schimba lucrurile. Deci, dupa cum se mentioneaza mai sus, o relatie dintre primarie si ong-uri va fi eficienta atunci cand ultimele vor avea activitate si va fi asigurata o comunicare eficienta. Unul din exemplele cele mai concludente in sustinerea acestei idei poate fi cel din raionul Vulcanesti, cand s-a facut o analiza pentru a identifica de ce nu se pot atraga fonduri pentru rezolvarea anumitor probleme. Concluzia a fost simpla – lipsa ong-urilor.
Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont si de faptul ca primariile sunt foarte limitate in resurse financiare si materiale, dar si in personal. In primarie sunt angajati 5 oameni, dar lucreaza doar primarul si secretarul, astfel ca nu reusesc doi oameni sa rezolve tot, iar ong-urile ar trebui sa arate primarului, prin actiuni si intentii, ca doresc sa fie un sprijin in rezolvarea anumitor probleme. Pana la urma, ambele parti au de castigat din aceasta: primaria prin faptul ca se rezolva proiecte in localitate, iar ong-urile obtin de la autoritatea publica locala careva facilitati, fie sub forma de spatii in chirie gratis sau la un cost mai mic, sprijin in scrierea unor proiecte, coparticipari sau chiar cofinantarea anumitor activitati daca bugetul local permite.
Si este adevarat ca primariile au posibilitati mici, dar ele exista intotdeauna, chiar si atunci cand primarul nu doreste sa finantele, justificandu-se ca legea nu permite. La noi legislatia nu este perfecta si lasa loc pentru interpretari. Dar daca exista o vointa la nivel local, intotdeauna se vor gasi solutii potrivite pentru a finanta o activitate sau alta, chiar daca nu pe baza sistematica. Si este dovedit ca unele primarii gasesc parghiile legale pentru a finanta, iar altele nu gasesc. Important este sa nu se exagereze cu solicitarea, dar si sa se tina cont de capacitatea bugetului local.
Bineinteles ca depinde si de personalitatea primarului. Sunt multi primari care refuza sa colaboreze cu ong-urile, iar in conditiile unei situatii financiare precare, in lipsa unor surse financiare necesare pentru rezolvarea anumitor probleme, ei oricum nu isi dau seama ca daca vrei sa schimbi ceva in sat, in colectivitate, trebuie sa atragi fonduri, doar ca pentru atragerea fondurilor nu au capacitatile necesare, iar aici, in final, ar trebui sa vada rolul ong-urilor. Acolo unde exista o anumita colaborare dintre ong-uri si administratia locala, si mai ales unde activeaza ong-uri, aceasta schema functioneaza si sunt renovate scoli, institutii sociale, iar primarul are ce raporta electoratului la urmatoarele alegeri.
In acelasi timp, des se intampla ca nici ong-urile, active fiind, nu se straduie sa convinga autoritatile publice locale despre necesitatea unei colaborari si comunicari. Sau, o alta situatie, ong-urile se supara pe primarie ca dupa realizarea unui anumit proiect in comun, primaria isi atribuie cele mai multe merite.
In final, remarcam faptul ca legislatia imperfecta si lipsa banilor in bugetul local nu sunt un impediment in construirea unei relatii de colaborare intre autoritatea publica locala si ong-urile din localitate, iar organizatiile non-profit trebui sa convinga primarii ca pot fi un sprijin in rezolvarea anumitor probleme in localitate, iar asta numai in cazul in care va fi asigurata si o comunicare eficienta dintre cele 2 categorii de actori sociali.
