Cum este maparea resurselor culturale?

Maparea este un instrument valoros pentru a identifica resursele și punctele forte ale unei comunități. Această metodă ajută la ghidarea eforturilor comunităților atunci când abordează planificarea și implementarea unui proiect de conservare și promovare, deoarece permite identificarea, de la început, a resurselor, eficienței și legăturilor care există între grupuri, artistice și culturale, precum și valorile comune ale acestora.

Maparea resurselor culturale ne permite să înțelegem și să împărtășim cultura, să aruncăm o privire nouă asupra trecutului nostru să conservăm și să promovăm patrimoniul național.

Principalul beneficiu al acestei metode este de a genera noi perspective și de a pune bazele unei planificări culturale eficiente”

Pe parcursul mapării se colectează o multitudine de date care pot fi apoi sortate, izolate și reformulate. Forma sa se păstrează măcar că există o varietate mare de interpretări, fie că este vorba de o reprezentare artizanală sau de o configurație mai rafinată, specifică procesării web, cu hyperlinkuri, mape în format letric și componente multimedia.

Care este diferența dintre mapare și cartografiere?

Atât în ​​ceea ce privește conținutul, cât și forma, trebuie de delimitat ce este maparea resurselor culturale și cartografierea.

Cartografierea este o hartă geoculturală care se creează după o urmărire pe teren și transpunere, prin semne și prin culori convenționale, pe hărți topografice.  Este mult mai versatilă decât o simplă inventariere și este doar o parte componentă a mapării culturale.

Maparea resurselor culturale constituie o abordare sistematică de a identifica, înregistra și clasifica resursele culturale ale unei comunități. Implică un proces vast, de colectare, analizare si sintetizare a informației, cu scopul de a descrie și a vizualiza resursele culturale în parametrii precum: tradiții și obiceiuri, port, centre și colective de creație, meșteri populari, lemnari, olari, vocaliști, instrumentiști, dansatori, monumente, clădiri, legăturile cu alte resurse civice (sistem de infrastuctură și transport, spații verzi, spații publice, etc), tipare de folosire, precum și caracterul unic, respectiv identitatea unei comunități anumite.

Deci, în esență maparea resurselor culturale are ca produs o bază de date. Întregul proces începe cu construirea si menținerea unui inventar centralizat care ajută la organizarea și comunicarea informațiilor. Acest proces este unul continuu, nu putem face o mapare de resurse culturale în 2020 și să uităm de ea, peste un an doi este nevoie de o altă mapare pentru a putea evolua care este tendința: se distrug resursele culturale, sunt păstrate sau au dispărut. 

Astfel la crearea politicilor culturale vom cunoaște tendințele evolutive,  ce să facem pe viitor, care resurse trebuie conservate, promovate sau reabilitate.

Beneficiile mapării resurselor culturale

Resursele culturale ale unei comunităti îmbogățesc calitatea vieții rezidenților si a vizitatorilor și, totodată, pot fi o sursă considerabilă de reinventare și dezvoltare strategică.
Identificarea acestor resurse culturale susține procesul de Planificare Integrată al ministerului de resort și administrației publice locale în ideea unei dezvoltări sustenabile și durabile.

În mod concret, Maparea Culturală:

– conduce la noi moduri de lucru și gândire

– face invizibilul vizibil

– identifică conexiuni cu procesul de planificare urbană

– susține Planificarea Strategiei Culturale

– este un puternic instrument vizual

– cristalizează identitatea culturală

– identifica grupuri, rețele și oportunități

Procesul în sine sensibilizează publicul cu privire la existența și importanța resurselor culturale, dezvăluind astfel problemele care trebuie rezolvate și punctele forte care trebuie construite. Publicitatea din jurul anunțului constatărilor poate servi pentru a le oferi un loc mai important în perspectiva publică.

De asemenea, diferitele părți interesate din comunitate vor putea să-și justifice cererile de sprijin folosind aceleași constatări.

Contribuie astfel în mod obiectiv la justificarea investițiilor în resursele culturale locale. În același timp, susține sectorul cultural local, oferind comunității și vizitatorilor acces direct la informații despre activitățile desfășurate în arte și patrimoniu.Urmează să fie publicate instrucțiunile internaționale privind maparea resurselor culturale în Republica Moldova.

Procesul are la bază o abordare organizată și strategică pentru strângerea și prezentarea informațiilor cu privire la resursele culturale. Prezintă informația în mod vizual, ușor perceptibil, ușor de înțeles și cu un puternic impact, și stabilește un parteneriat între administrație si societatea care se angajează la planificarea revitalizării vieții culturale.

Ciolpan Dan
Culturolog

Surse: 
Cultural management and urban revitalisation, Greg RICHARDS, Robert PALMER, Elsevier, 2010
Arts, Politics and Change, Corina SUTEU, Boekmanstudies, 2005