Specificul comunicarii ONG-Mass-media
Prezentare sustinuta de Tudor Iascenco, redactor-sef la ziarul Cuvantul, in cadrul atelierului “Vizibilitate prin comunicare”, proiectul “Asigurarea vizibilitatii ONG-urilor specializate in domeniul drepturilor omului prin comunicare”, implementat de Asociatia Specialistilor in Relatii Publice si Comunicare in parteneriat cu PNUD Moldova cu sustinerea financiara a Ambasadei SUA la Chisinau.
Dintotdeauna am considerat ca, fiind la ziarul Cuvantul, colaboram foarte bine cu organizatiile neguvernamentale. Am ramas surprins cand am aflat ca in regiunea Orhei sunt cateva sute de ong-uri, in timp ce noi lucram doar cu 12-15. Am mai aflat ulterior ca multe din ele nu au activitate, insa vom incerca sa ajungem la fiecare din cele care activeaza. Si asta pentru ca unul din aspectele ziarului este promovarea imaginii organizatiilor neguvernamentale, a activitatilor lor pentru a le face nume.
Orice ziar va fi deschis spre colaborare cu o organizatie neguvernamentala daca aceasta organizatie va intelege necesitatea, gustul conlucrarii cu mass-media, castigul sau din treaba aceasta. De exemplu, sunt organizatii care nu fac un pas fara sa puna la curent ziarul local: atunci cand castiga un proiect, initiaza planuri sau activitati. De cele mai multe ori, aceste organizatii invita ziaristul, care analizeaza importanta subiectului si decide daca va merge sau nu. Evident, fiecare material publicat in presa despre organizatia X va contribui la consolidarea imaginii acestei organizatii. Sunt cazuri cand ziarul nici nu cunoaste la fata reprezentantii organizatiei, insa ii cunoaste deja dupa numarul materialelor primite prin e-mail de la ei, din discutiile la telefon etc.
Ziarele care refuza sa reflecte pe gratis sau din alte motive subiectele legate de ong-uri si problemele pe care le rezolva acestea, au doar de pierdut. Evident ca nu vor publica gratuit anunturi despre un tender desfasurat de organizatie. Dar, publicand materiale despre proiecte si activitati, vor avea de castigat cititorii. Daca, desigur, este o stire care nu prezinta interes pentru cititori sau prezinta interes doar pentru o persoana oarecare, atunci trebuie de gandit daca trebuie de reacționat. Pentru ca ziarul lucreaza pentru cititor. Cu cat mai multi cititori, cu atat tirajul e mai mare, respectiv, este mai multa publicitate, fiindca cel care comanda publicitate vrea si efect. De asta este important intotdeauna sa se mearga de la interesul cititorului. Atunci cand este vorba despre un proiect realizat intr-un sat, de care trebuie sa stie satul, atunci este foarte important. Si, desigur, va fi ridicol sa ceri bani pentru un asemenea lucru. Este foarte important ca reprezentantul ong-ului sa ia initiativa in mainile sale si sa convinga mass-media locala sa plaseze gratuit informatii despre proiecte si activitati, altele decat cele cu tenta publicitara sau anunturi.
Cand este cazul ca organizatiile sa plateasca pentru anumite materiale si cand nu? In primul rand, ziarele consiliilor raionale sunt asigurate financiar din bugetul local, atat cat au nevoie, astfel incat ei pur si simplu nu ar trebui sa ceara bani de la ong-uri. Pe de alta parte, ziarele consiliilor raionale sunt mereu tendentioase, pun in capul materialului administratia publica locala, evidentiind prezenta la eveniment a presedintelui consiliului raional, mentionand doar pe undeva despre donator sau organizatia care desfasoara evenimentul. De exemplu, ziarul Cuvantul, care este independent, taxeaza doar anunturile si publicitatea propriu-zisa, iar celelalte materiale sunt plasate gratuit. Mai ales ong-urile din licee, din scoli, institutii de invatamant, care primesc niste banuti pentru o activitate oarecare si nu au bani pentru promovare. De la acestia nu se ia nici un ban. De asemenea, pentru o stire, un interviu, un material propriu-zis intr-un domeniu, realizarea unui proiect , niciodata nu a fost solicitata plata. De multe ori materiale din ziar dedicate activitatilor ong-urilor pot ocupa si pana la 40% din suprafata ziarului. Totul depinde de evenimentele care au loc, daca jurnaliștii de la ziar pot sa mearga la acest eveniment, precum si de numarul si relevanta informatiilor expediate prin e-mail, la telefon etc.
Conlucrarea intre ONG si mass-media aduce beneficii ambelor parti: ong-ului pentru ca mediatizeaza anumite probleme, iar ziarul - prin niste lucruri interesante pentru cititor, pe care le furnizeaza ong-ul. Cititorul este interesat de problemele sociale si vrea sa vada ce se intampla in comunitatea sa, in raion. ONG-ul isi poate face un nume doar cu ajutorul mass-media. Pe de alta parte, este vinovata si mass-media de proasta relatie cu ong-urile. Pentru ca la toate ong-urile sunt oameni, care ar trebui sa citeasca ziarul local. Si daca nu il citesc, inseamna ca ziarul local nu a ajuns la acesti oameni.
Nu de fiecare data ziarul va plasa stirea trimisa de organizatie sau va plasa doar o parte din informatiile pe care le contine comunicatul de presa. Iar acest lucru este corect. Este recomandabil ca organizatia sa trimita comunicat de presa din care jurnalistul sa se informeze pentru a pregati ulterior un material de presa. Daca, totusi, ziarul a publicat o informatie gresita, organizatia poate sa ceara dezmintire fara a risca sa strice relatia cu respectiva institutie mass-media. Este ceva normal si deloc suparator sa ceri dezmintire, iar ziarele nu se supara. Evident, atunci cand se comit greseli intentionate, precum si daca nu se doreste din partea mass-media sa se dea rectificare, atunci exista o singura cale – judecata.
O alta situatie in care se pomenesc organizatiile este atunci cand trimit la presa un material pentru amplasare gratuita, iar dupa amplasare observa ca ziarul a scos din text mentionarile donatorilor. Evident ca organizatiile trebuie sa respecte principiul transparentei, dar mentionarea donatorilor este considerata de presa ca fiind publicitate, si au dreptate ziaristii. Daca nu se plateste pentru acest material, ziaristul poate sa scoata, iar organizatia nu ar trebui sa se supere. In asemenea cazuri, atunci cand se expediaza presei un comunicat de presa, se expediaza si finantatorului sa vada ca este mentionat. Dar nu asta conteaza cel mai mult pentru donator, ci conteaza ca proiectul sa atinga rezultatele stabilite initial si ca jurnalistul abordeaza problema, iar oamenii din comunitatea respectiva au beneficiat in urma acestui proiect.
Deci, in final, exista societatea civila, exista autoritatile, iar la mijloc este mass-media - puntea de legatura dintre aceste doua tabere. Toti depindem unul de altul. Daca din acest triunghi cade unul, situatia devine anormala. Mass-media va sta bine pe picioare numai cu sustinerea societatii civile, iar societatea civila si mass-media monitorizeaza activitatea puterii.
