Atentie la "Sindromul Fondatorului"!
Orice organizatie indiferent daca este comerciala sau necomerciala are un fondator sau mai multi. Este adevarat si absolut normal ca orice fondator are meritul crearii unei organizatiei, insa crearea organizatiei in cazul ONG este sau ar trebui sa fie nu un scop in sine, ci un mijloc prin intermediul careia fondatorul poate contribui la realizarea aspiratiilor sale si a societatii din care face parte fie ca acestea tin de respectarea drepturilor omului, ocrotirea mediului ambiant, libertatea presei, educatie civica, asistenta sociala, promovarea reformelor democratice, tineret etc.
La noi in tara "Sindromul fondatorului" se manifesta adesea pronuntat in multe ONG atit locale cit si nationale. Ce inseamna, de fapt, "Sindromul fondatorului"? Expresia "Sindrom" - inseamna o totalitate de semne si simptome care apar impreuna in cursul unei boli. Prin urmare "Sindromul fondatorului" este o boala in ONG, o boala grava de management in organizatie.
Ca sa devin mai pe intelesul cititorilor voi ilustra cum se infecteaza majoritatea ONG moldovenesti de acest virus periculos care poate chiar distruge (si a distrus) orice organizatie.
Adesea o persoana vine cu initiativa crearii unui ONG. Eu o voi numi "Persoana X". Isi gaseste citeva persoane sau chiar un grup de sustinatori ai ideii sale. Elaboreaza statutul organizatiei (aceasta este o alta poveste, poate cindva ne vom referi si la ea) si toate celelalte documente necesare inclusiv procesul verbal de constituire al organizatiei si alege organele de conducere.
Ghiciti cine devine conducatorul organizatiei? Corect - "Persoana X". Cine "reprezinta organizatia in procesul de inregistrare" asa cum se spune in legislatie (intre noi fiind vorba - alearga peste tot)?
Cine achita costurile de inregistrarea incepind de la taxa de inregistrarea a organizatiei si terminind cu stampila si specimenele bancare la notariat? Cumva "Persoana X"?
Persoana X alearga peste tot in procesul inregistrarii organizatiei si dupa inregistrare se straduie sa urneasca carul din loc. Prin urmare, ONG depinde foarte mult de personalitatea acesteia.
Treptat acest sindrom se accentuiaza. Prima preocupare devine a "cistiga un proiect" pentru a putea demara activitatile intentionate. Este ceva normal - ai nevoie de resurse pentru a realiza o idee.
Orice ONG trebuie sa faca tranzitia de la acesta etapa initiala de dezvoltare a ONG la etapa urmatoare din ciclul de viata a oricarei organizatii - managementul participativ bazat pe implicare echipei.
Multe ONG nu reusesc sa faca aceasta tranzitie si prin urmare chiar daca a izbutit sa obtina citeva proiecte si sa realizeze mai multe initiative, din punct de vedere al managementului ONG a ramas la nivelul initial - cultul personalitatii fondatorului/conducatorului care decide totul de unul singur in ONG si nimanui nu raporteaza in cadrul ONG.
Prin urmare, conducatorul/fondatorul devine din ce in ce mai solicitat, suprasolicitat, echipa nu se implica din mai multe motive, ONG traieste de la un proiect la altul, liderul incepe sa-si blameze echipa si viceversa. Se ajunge la absurd ca sunt invinuiti chiar si donatorii. Nimeni nu stie ce se intimpla in jur.
Nu are rost sa analizam cine este de vina, deoarece nici un fondator/conducator nu doreste rau organizatiei pe care a fondat-o/ o conduce. "Sindromul fondatorului" este intii de toate o problema a organizatiei nu a persoanei vizate.
De regula, este o problema tipica in ONG mici, dar si in cele mai "mari" adesea se intilneste. "Sindromul Fondatorului" apare atunci cind ONG in loc sa se concentreze pe realizarea misiuniii organizatiei, opereaza in functie de prioritatile persoanei proeminente.
Care sunt simptomele ca ONG sufera de acest sindrom? Iata citeva din acestea.
Managemntul in ONG este preponderent unipersonal. Adica o singura persoana ia deciziile si repartizeaza cine si ce are de facut. Ea este sceptica referitor la planificare si organizare, stie si asa cine, ce si cum trebuie sa faca, unica problema pe care o vede este eterna - "Daca asi fi avut bani mai multi ...." ONG pare a fi o Intreprindere Individuala a Fondatorului/Conducatorului desi a fost creata de mai multe persoane "inexistente" la moment
Organizatia opune rezistenta la schimbare in deosebi la acele ce tin de structura, competenta sau de raportare a liderului
Bordul nu exista, sau daca exista este "inexistent" - fan clubul Directorului Executiv, sau, mai recent, Bordul este privit ca un organ care ar trebui "sa puna o pila" pentru a atrage fonduri.
Doar o singura persoana/conducatorul participa la diferite seminarii, conferinte, instruiri etc. Celelalte persoane participa daca liderul nu poate sau acesta a participat deja anterior.
ONG este dependent nu de reguli, proceduri sau sisteme clare, ci de stilul conducatorului/fondatorului indiferent daca acest stil este consistent decisiv sau indecisiv.
Doar un singur avantaj relativ pot sa va martirisesc (care insa nu justifica mentinerea acestui sindrom) si anume - in situatii de criza, cind nu mai sunt resurse financiare si materiale acest "Sindrom al Fondatorului" poate fi unul dintre motive care il va tine pe fondator/conducator sa nu paraseasca corabia, deoarece este "bolnav de acest ONG" si ii pare rau sa dea cu piciorul in ce "a cosnstruit cu atita munca".
Insa este un beneficiu relativ si pe termen scurt, deoarece poate schimbarea persoanei proeminente nu ar fi contribuit la scufundarea corabiei ONG, ci dimpotriva ar fi resuscitat organizatia, cine stie?
Pina aici doar am diagnosticat, in urmatorul articol vom vedea care poate fi tratamentul contra virusului "Sindromul Fondatorului".
Slava Domnului, exista diverse vaccine eficiente, testate nu pe sobolani, ci pe organizatii vii.
Important este sa ne vaccinam la timp, inca nu este prea tirziu.
Pe curind,
Gheorghe Caraseni
Pentru Monitorul Civic