ȘTIRI SOCIALE

Obiectivele de bază ale conferinţei au constat în atenţionarea opiniei publice asupra rezultatelor implementării politicilor anticorupţie în Republica Moldova şi necesităţii sporirii eforturilor de monitorizare în vederea eficientizării acestor politici.

Participanţii la conferinţă au menţionat că activitatea anticorupţie este un domeniu de prioritate în care, pe parcursul ultimilor ani, au fost întreprinse multiple măsuri cu participarea instituţiilor publice şi societăţii civile. Astfel, au fost elaborate şi adoptate un şir de acte normative menite să reglementeze diverse politici anticorupţie: Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, Legea cu privire la codul de conduită a funcţionarului public, Legea cu privire la conflictul de interese, Legea privind transparenţa în procesul decizional, Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, Legea privind partidele politice. S-au depus eforturi de realizare a strategiilor şi planurilor anticorupţie, în special, a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a corupţiei şi Planului de acţiuni pentru anii 2007-2009, Planului Preliminar de Ţară din cadrul Programului „Provocările Mileniului” susţinut de USAID, Programului contra corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului în Republica Moldova (MOLICO) cu suportul Comisiei Europene şi Consiliului Europei. Paralel cu derularea acţiunilor enunţate s-a purces la monitorizarea implementării măsurilor cuprinse în ele, precum şi s-au monitorizat anumite politici anticorupţie, în special: asigurarea accesului la informaţie, finanţarea partidelor politice, transparenţa şi responsabilitatea în gestiunea finanţelor publice, integritatea în învăţământ, tratarea conflictului de interese, funcţionarea sistemelor de reclamare, implementarea principiilor sistemului judiciar şi a instrumentelor juridice (cadrului normativ), informarea publicului etc.

Apreciind eforturile întreprinse, participanţii la conferinţă şi-au expus îngrijorarea privind implementarea inadecvată a anumitor măsuri anticorupţie, precum şi că în totalitate măsurile anticorupţie realizate nu au avut un impact simţitor asupra diminuării nivelului corupţiei în ţară. În acest context au fost relevate multiple lacune şi imperfecţiuni în legislaţie ce derivă din neluarea în consideraţie a normelor şi practicilor internaţionale din domeniu, activitatea ineficientă a diferitor instituţii publice şi a unor structuri cu atribuţii de supraveghere a politicilor anticorupţie, existenţa obstacolelor în activitatea societăţii civile etc. S-a menţionat că unul din factorii ce au contribuit la o activitate anticorupţie sub nivelul aşteptărilor se datorează măsurilor insuficiente de monitorizare a implementării politicilor anticorupţie în Republica Moldova.

Participanţii la conferinţă au relevat un şir de probleme şi neajunsuri specifice activităţii tuturor actorilor implicaţi în realizarea şi monitorizarea politicilor anticorupţie:

Societatea civilă:

• capacităţi joase de monitorizare, nivel scăzut de profesionalism;
• experienţă insuficentă;
• părtinitate şi angajare politică;
• lipsă de unitate/coeziune;
• atitudine preconcepută în apreierea anumitor acţiuni ale instituţiilor publice;
• lipsa de independenţă, obiectivitate;
• carenţe la capitolul etică şi integritate;
• colaborare insuficientă cu mass-media.
• ignorarea opiniilor adverse;

Instituţiile publice:

• limitarea accesului la informaţie;
• reticenţă la actiunile de monitorizare din partea societăţii civile;
• ne luarea atitudinii faţă de propunerile monitorilor;
• autojustificare vis-a-vis de criticile din partea societăţii civile;
• neinformarea publicului despre măsurile luate în rezultatul monitorizării;
• lipsă de transparenţă, în special la caitolul transparenţă decizională;
• predilecţii pentru „selectarea” anumitor monitori;
• conflicte de interese ale  membrilor entităţilor de monitorizare la verificarea institiţiilor publice în care aceştea activează;
• examinare superficială a adresărilor societăţii civile, prezentarea unor răspunsuri formale;
• lipsa reacţiilor prompte în activitatea liniilor fierbinţi;
• susţinere în crearea ONG-rilor afiliate guvernării (GONG-urilor);
• angajare politică;

Organizaţiile  internaţionale /donatorii

• transparentizarea insuficientă a informaţiilor ce ţin de derularea proiectelor (direcţionarea şi valorificarea mijloacelor, adoptarea bugetelor);
• tutelarea excesivă a monitorilor (necesitatea coordonării rapoartelor de monitorizare, în unele cazuri chiar şi a comunicatelor de presă);
• neluarea, în unele cazuri, a atitudinii faţă de opinia alternativă a societăţii civile;
• ne verificarea, în unele cazuri, a rapoartelor naţionale (ale Guvernului) la faţa locului (în ţară).

Pornind de la cele susmenţionate, Conferinţa consideră că doar o monitorizare continuă, corectă, obiectivă şi imparţială poate contribui la implementarea eficientă a politicilor anticorupţie şi, ca rezultat, la diminuarea nivelului corupţiei. Pentru a realiza acest deziderat, Conferinţa propune de a adopta Carta principiilor de monitorizare a politicilor anticorupţie.

Carta principiilor de monitorizare a politicilor anticorupţie

Monitorizarea politicilor anticorupţie trebuie să întrunească următoarele caracteristici:

• să fie sistematică pentru a contribui la îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor;
• să fie analitică pentru a susţine alocarea optimă a resurselor;
• să includă indicatori bine determinaţi şi relevanţi, să studieze efectele în vederea sporirii responsabilităţii.

Principii de beză ale monitorizării:

• obiectivitatea;
• independenţa şi imparţialitatea;
• neangajarea politică;
• integritatea;
• transparenţa;
• corectitudinea;
• constructivismul, subordonarea unui anumit scop/orientarea la atingerea rezultatelor;
• respectarea termenilor de implementare;
• tratarea conflictului de interese;
• utilizarea tehnicilor şi indicatorilor cantitativi şi calitativi de monitorizare.

Cerinţe faţă de actorii implicaţi în procesul de monitorizare

Toate părţile implicate în implementarea politicilor anticorupţie, monitorizarea politicilor în cauză şi oferirea de fonduri întru susţinerea acestor procese trebuie să îşi unească eforturile în atingerea scopurilor prin asigurarea următoarelor măsuri.

Societatea civilă:

• creşterea capacităţilor de monitorizare;
• sporirea transparenţei;
• efectuarea auditului rapoartelor de activitate;
• obiectivitate şi imparţialitate;
• independentă;
• colaborarea activă cu mass-media;
• tratarea conflictelor de interese;
• elaborarea şi prezentarea instituţiilor monitorizate a propunerilor rezultate din monitorizare către, promovarea acestor propuneri (advocacy);
• utilizarea experienţei altora şi învăţarea lecţiilor din propria experienţă;

Instituţiile publice:

• asigurarea accesului la informaţie şi sporirea transparenţei decizionale;
• manifestarea deschiderii întru colaborarea cu societatea civilă;
• desemnarea persoanelor de contact cu monitorii;
• invitarea monitorilor la şedinţele de lucru şi, după caz, la activităţile instituţiei;
• examinarea propunerilor monitorilor şi desemnarea persoanelor responsabile de implementarea propunerilor;
• informarea publicul referitor la măsurile implementate;

Organizaţiile internaţionale:

• condiţionarea oferirii asistenţei străine (creditelor, granturilor) în funcţie de realizarea efectivă a politicilor anticorupţie;
• susţinerea instituţiilor publice în implementarea politicilor anticorupţie;
• susţinerea dialogului dintre instituţiile publice şi societatea civilă;
• transparentizarea distribuirii şi valorificării asistenţei străine;
• încluderea în contractele de asistenţă cu instituţiile publice şi monitorii a unor clauze anticorupţie care ar preveni afilierea politică, utilizarea neconformă a mijloacelor, respectarea normelor etice, de integritate, tratarea conflictului de interese şi prevenirea protecţionismului;
• susţinerea capacităţilor societăţii civile de a monitoriza politicile anticorupţie;
• evitarea practicilor de tutelare excesivă a monitorilor;
• susţinerea şi promovarea practicilor de includere în rapoartele naţionale de monitorizare a opiniei societăţii civile;
• verificarea rapoartelor naţionale (ale Guvernului) la faţa locului (în ţară).

Participanţii la conferinţă consideră că aplicarea Cartei principiilor de monitorizare a politicilor anticorupţie va contribui la sporirea calităţii şi eficienţei politicilor în cauză, a activităţilor de monitorizare a acestora, aducându-şi aportul în maturizarea democraţiei în Republica Moldova.