Conflictului înghețat de la Nistru și șansele dezghețării, dezbateri IPN
La 25 de ani de la Războiul pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova, acesta este văzut de unii politicieni ca un război de agresiune a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova, care abia își proclamase independența. Alții însă consideră că această luptă a fost una fratricidă. Și deși majoritatea se pronunță pentru păstrarea integrității teritoriale a Republicii Moldova și continuarea negocierilor în formatul 5+2, există politicieni care consideră că acestea trebuie înghețate. Opiniile au fost expuse la dezbaterile publice cu tema: „Care sunt șansele dezghețării conflictului înghețat de la Nistru?”, organizate de Agenția de presă IPN și Radio Moldova.
Viorel Cibotaru, președinte al Partidului Liberal Democrat, a declarat că problema transnistreană pentru el nu este doar una de cercetare sau politică, ci este una personală, pe motiv că a fost implicat în acțiuni istorice ale acestui conflict, care țin de rădăcinile, dezvoltarea, faza armată a acestui conflict, dar şi de încercarea de soluționare. Pentru el personal, spune politicianul, a fost absolut evident un război între Republica Moldova care abia își obținuse independența și încerca să o afirme, cu Federația Rusă și cu forțele armate ale Federației Ruse. Potrivit lui, chiar dacă din varii motive – istorice diplomatice sau de altă natură, unii utilizează noțiunea de conflict armat, pentru el personal, acesta a fost un război. În opinia sa, în prezent asistăm la un conflict politic între clasa politică de la Chișinău și elitele politice de la Tiraspol, iar faza de încheiere a conflictului nu poate fi anunțată decât de cei ce reprezintă interesele geopolitice.
Ana Guțu, președintă a Partidului Dreapta, a declarat că pe 2 martie 1992 a început un război de agresiune a Federației Ruse împotriva tinerii Republici Moldova. A fost exact în ziua în care Republica Moldova a aderat la ONU în calitate stat suveran și independent. Politiciana a mai spus că Acordul care a fost încheiat pe 21 iulie 1992, între președintele de atunci Mircea Snegur și omologul său rus Boris Elțin a fost un acord care legiferează staționarea Armatei a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova și aceasta este cea mai mare greșeală care a fost comisă, din cauza că Rusia, în calitate de parte în conflict și stat agresor, în conformitate cu acest acord, este şi partea care asigură pace în zonă și aici apare marea contradicție. Potrivit ei, de fapt, Republica Moldova a pierdut acest război, fiindcă a fost impusă să cedeze o parte din teritoriul său și la etapa actuală Republica Moldova nu controlează acest teritoriu. În opinia sa, acesta conflict, astăzi le este la îndemână și administrației autoproclamate separatiste de la Tiraspol, dar și politicienilor de aici care au interese de business în zonă și nu este un secret pentru nimeni contrabanda care se face.
Vlad Batrîncea, deputat al Partidului Socialiștilor, consideră că acel conflict a fost unul fratricid, pentru că suntem un singur popor. Potrivit lui, acest conflict a fost generat atât clasa politică de pe ambele maluri ale Nistrului, care nu a putut oferi o soluție și un viitor foarte clar pentru ambele părți, cât şi prin implicare din afara țării, din mai multe părți. În opinia sa, pentru conflict poartă vina clasa politică de atunci,. Astăzi există un format 5+2 și nu este rău că sunt implicate puteri mari ale lumii, chiar este bine, însă problema este în relația dintre Tiraspol și Chișinău. În opinia sa, dacă va fi identificat un numitor comun și o formulă care să convină ambelor maluri ale Nistrului, conflictul poate fi soluționat.
Octavian Ţîcu, doctor în istorie, a spus că perspectiva istorică este mai flexibilă și permite o abordare mai de durată a acestui conflict. Acesta este văzut ca un episod al unei conflictologii ruso-română care persistă probabil din 1791, atunci când Imperiul Rus a atins frontiera Nistrului și a început să creeze fortăreața Tiraspol, care a devenit un punct de reper în strategiile imperiale ale Federației Ruse spre Balcani. În opinia sa, 1992 este o continuitate a ceea ce a fost în 1812 şi1940, pentru că este același scenariu care s-a desfășurat în dorința de a crea un cap de pod de influență asupra Balcanilor, asupra Țărilor Române, Constantinopolului etc.
„Am văzut la 1924 creată, mai degrabă instrumentalizată,o masă românească peste Nistru, denumită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, care într-un context istoric foarte scurt a devenit centrul de atracție a politicilor sovietice de modelare a identității moldovenești, realizată la 2 august 1940 prin cuplarea cu Basarabia. Din punct de vedere istoric, cuplarea acestor două entități a creat o situație de incompatibilitate și a putut dura atâta timp cât Uniunea Sovietică exercita un control total asupra acestui teritoriu. Iar în condițiile de renaștere națională și a afirmării forțelor care au dorit proclamarea independenței, la începutul anilor 90, asistăm la acțiuni concrete ale Moscovei de a construi acest regim separatist care a deșănțat în Războiul de agresiune a Federației Ruse care la ora actuală ocupă militar partea de est a Republicii Moldova”, a notat istoricul.
Igor Boţan, expert permanent al proiectului, consideră că conflictul transnistrean, nu este eminamente unul etnic, ideologic sau religios, ci este unul emergent sau o consecință a destrămării Uniunii Sovietice, care a fost un imperiu ideologic. În opinia sa, pentru unii destrămarea a avut conotație foarte negative, fiind pentru unii paradisul pierdut, pentru alții a însemnat un nou început, și aici a fost motivul pentru care a apărut acest conflict, alimentat de greșelile clasei politice.
Expertul a menționat că pentru majoritatea cetățenilor din regiunea transnistreană, anume regiunea respectivă era prezentată ca ultimul bastion al Uniunii Sovietice, în sensul unei formule de rezistență împotriva destrămării. De altă parte a Nistrului, a existat valul entuziast de renaștere națională și aceste două percepții au fost folosite de către politicienii de pe ambele maluri ale Nistrului, nu neapărat cu rea voință. Potrivit lui, au existat foarte multe fobii care până la urmă au adus la ceea ce numim noi azi conflict.
Eugeniu Nichiforciuc, deputat al Partidului Democrat, a declarat că programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova stipulează în mod univoc că reintegrarea țării este prioritatea sa. Potrivit lui, urmează a fi depuse toate eforturile pentru ca în viitor țara să fie reintegrată. În acest sens, funcționează platforme de comunicare, sunt organizate ședințe de lucru. Deputatul a menționat că poziția PDM și poziția pe care o reprezintă Guvernul este că Republica Moldova trebuie privită doar ca stat unitar cu un statut special pentru regiunea transnistreană. În opinia sa, este foarte important să existe un dialog permanent între cele două maluri ale Nistrului care în ultima perioadă se merge cu pași fermi înainte. Însă, cu părere de rău, spune parlamentarul, astăzi există politicieni care promovează federalizarea ţării.
Dezbaterile publice „Care sunt șansele dezghețării conflictului înghețat de la Nistru?”,constituie ediția a 71-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice” , desfășurat cu susținerea Fundației germane Hanns Seidel.
