Persoanele cu dizabilități doresc să trăiască în comunitate. Arată că îți pasă!

Indiferența, agresivitatea sau mila – sunt câteva forme de discriminare a persoanelor cu dizabilități. Ei nu au nevoie de milă, ci de susținere, nu au nevoie de admirație pentru pofta de viață, ci de respect. Doar prin acceptare și toleranță persoanele cu dizabilități se vor putea integra în societate.

Pentru a schimba atitudinea societății față de persoanele cu dizabilități, asociația Keystone Moldova a lansat campania ”Arată că îți pasă” susținută din sursele Fundațiilor pentru o Societate Deschisă – Inițiative în Sănătate și Media. În cadrul campaniei vă vom prezenta istorii reale povestite chiar de către persoanele care le-au trăit. Mai jos vedeți istoria acestei săptămâni:  

Mergeam la un training care începea pe la ora 6 seara și finisa pe la ora 9:30-10:00, ba chiar poate și mai târziu. Eram în prima zi după training când am ieșit afară și așteptam troleibuzul. Era întuneric, noapte…

Am lăsat câteva troleibuze să treacă pentru că erau neadaptate - erau roșii, cu scări și nu era nimeni la stradă care să mă ajute să urc în ele. Așteptam unul adaptat care nu venea. Mă uitam la ceas – era ora 9:00, 9:30, 9:45… Și în momentul acesta se apropie un troleibuz cu numărul 24. Era neadaptat și mă gândeam că îl las să treacă. El se oprește, iese domnul șofer și mă întreabă:

- Tu mergi cu noi?

- Eu aștept un troleibuz adaptat.

- Care troleibuz adaptat?! Gata, noi suntem ultimii. Hai, vino încoace.

Și îl cheamă repejor pe taxator:

- Vino încoace! Vino încoace! Hai, tu – apucă de aici, eu – de aici, repede am urcat-o și - înainte.

Ei m-au urcat în troleibuz și mă întreabă:

- Unde cobori?

Eu le spun:

- Strada Kiev.

Șoferul a urcat la volan, m-a condus, m-au coborât…

A doua zi vin la același trening și seara ies să merg acasă. De data aceasta am ieșit și mai târziu și îmi dau seama că nu reușesc, că n-o să vină un troleibuz adaptat. Din nou vine același troleibuz, oprește și același șofer:

- Aaa! Iarăși tu! Hai! Repejor!

Taxatorului:

- Hai, vino încoace!

Și iarăși m-au apucat, m-au urcat, m-au dus, m-au coborât. Și așa a urmat câteva zile la rând. Cât timp a durat trainingul, practic în fiecare seară se întâmpla acest lucru.

Mariana