Acordarea de oportunităţi economice va permite Republicii Moldova să progreseze
Mediul de afaceri moldovenesc nu parcurge cea mai fericită perioadă de dezvoltare, iar dacă ar fi să calculăm bine atunci această situație durează, de fapt, de mai bine de două decenii. Împovărați de reguli care se schimbă peste noapte, de probleme de tot soiul, de corupție și de birocrație fără limite, antreprenorii noștri s-au învățat totuși să reziste, obținând un anumit fel de imunitate care le permite să meargă înainte. Nu în zadar, Eugen Roșcovanu, președintele Asociației Micului Business, membru al Platformei societății civile ”Pentru Europa”, afirmă că ”unii dintre antreprenorii noștri s-ar plictisi în țările cu mediu de afaceri sănătos, fără bariere ridicate la fiece minut”. Ușor ironic față de actuala situație economică în care se află Moldova, Eugen Roșcovanu vorbește în cadrul unui interviu despre barierele care stau în calea mediului de afaceri moldovenesc, despre motivele care țin investitorii străini departe de Moldova și despre incompetența și ignoranța funcționarilor, care trebuie urgent înlocuiți dacă ne dorim progrese reale în economie și în procesul de europenizare a țării.
Dle Roșcovanu, sunteți o voce puternică atunci când vine vorba de protejarea intereselor micului business din Republica Moldova. Pe cât de ușor sau dificil este să fii portavocea celui mai important segment de antreprenori din țară?
Să faci advocacy în condițiile noastre este o încercare destul de dificilă. Asta pentru că funcționarii sunt ”montați să vadă în inițiativa privată o intenție de rea-voință. În realitate, de multe ori aceștia sunt departe de viziunile democratice sau, și mai grav, chiar incompetenți. Bineînțeles, sunt și dintre cei care se orientează în mediul de afaceri, însă ei constituie totuși o excepție. Mai mult, acești funcționari nu decid și nici nu li se permite să se manifeste. Predomină psihologia de ”raket de stat” și nicidecum nu sunt acceptate reformele sau pur și simplu nu se dorește să fie implementate reforme adevărate în mediul de afaceri. Noi avem sectoare mari de afaceri, care nu sunt cuprinse de legislație. Intrarea și ieșirea din afacere, plata impozitelor nu trebuie să fie o pedeapsă, ci o datorie simplă, accesibilă și cu mai multe alternative.
Între timp, în cabinetele ministerelor domină totala dolce far niente, adică un fel de trândăveală dulce. Revoltător este și alt fapt: cinovnicii noștri călătoresc prin spațiul UE, unde, pe contul instituțiilor europene li se demonstrează că dezvoltatrea IMM-urilor contribuie la creșterea PIB-lui, adică a economiei, a numărului locurilor de muncă, a formării clasei de mijloc, deci și a instaurării stabilității sociale. Dar în momentul în care acești funcționari se întorc în țară informația se alterează sau materia cenușie se pierde prin avioane și trenuri.
Antreprenorii protestează de șase ani pentru că nu li se permite să achite impozite și, deci, sunt nevoiți să lucreze semilegal și să fie permanent amendați. Anual, în economia tenebră se duc sute de milioane de lei. Odată ce nu se fac reforme care ar permite să fie legalizate circa 30-40% sau poate chiar mai mult din bugetul țării, ar putea însemna, că acest lucru este convenabil cuiva. Cui oare? A ”ciupi” peste 20 mlrd. de lei pentru ei este ca și cum ai strănuta sănătos și cu gust. În astfel de condiții se cere nimic altceva decât voință și îndîrjire, deși ar trebui să existe și un echilibru.
Opinia Asociației Micului Business este mai des auzită sau ignorată de către autorități? Cum apreciați colaborarea cu instituțiilor responsabile ale statului în vederea îmbunătățirii climatului investițional? Pe cât de receptivi sunt acestea la problemele antreprenorilor?
Bineînțeles, opinia Asociației Micului Business este auzită, fiindcă noi organizăm proteste de stradă în fața Guvernului și în fața Parlamentului fie vară, fie iarnă. Noi suntem conștienți de faptul că doar astfel vom fi auziți. Totodată, o importanță deosebită are și nivelul nostru de competență.
Trebuie însă să facem diferență dintre noțiunea de a fi auziți și a fi ascultați. Nu mai vorbim de necesitatea de a fi înțeleși. Aici este piatra de încercare în dialogul dintre autorități și oamenii de afaceri. Personal, atâta ignoranță și incompetență câtă am întîlnit în ultimii ani nu am avut ocazia să întâlnesc până acum, vorba lui Ion Creangă.
Funcționarii mici și mari consideră că ONG-urile trebuie să fie la cheremul lor sau să fie hărțuite ori ignorate prin metode draconice, chiar persecutate. Din experiența de mai mulți ani știm că putem fi auziți numai dacă organizăm acțiuni de potest. Aducem acest lucru la cunoștința colegilor în cadrul Forumurilor Parteneriatului Estic, la ședințele Grupului de lucru Nr.2 al Forumului Societății Civile la care participăm. Cu alte cuvinte, vrem să se știe că ”atunci când păunul își desface coada frumoasă dezvelește locul rușinos din spate”, potrivit poetului Apolliner. În ultimii ani s-a înrădăcinat o practică a guvernanților despre care ar trebui să vorbim mai des. Fiecare guvernare își face propriile ONG-uri, care servesc această guvernare. În limba engleză există chiar și o abreviatură interesantă de la NGO: GONGO! Adică GOvernmental NonGovernmental Organisation. Simplu și clar, dar cu mult dispreț. Și avem destule GONGO-uri, care ciugulesc din mâna guvernării.
Consider că în prezent se discută formal despre atragerea investițiilor, fiindcă cei care se află la putere preferă să țină țara sub control: de ce ar ceda cuiva partea leului pe care o pot lua singuri. Apoi, o țară săracă cu o populație pauperizată poate fi determinată să voteze pentru un kilogram de orez. Suntem săraci până la lipsă de demnitate. De aici și problema investițiilor: cine ar vrea să aducă bani în țara, unde democrația este o iluzie, iar justiția merge în pași vertiginoși, dar infiniți spre reformare și banii se fură de sub nas. Altfel zis, totul e bine.
Trebuie să recunosc: da, ne primesc în audiență și ne ascultă primele persoane în stat! Spre regret, însă, aura lor bogată și impresionantă nu soluționează de la sine problemele investitorilor și antreprenorilor. Probabil, se crede că audiența pe care ne-o acordă ne fericește și ne rezolvă problemele. Ce se află totuși la mijloc? Bunăvoință și necunoaștere sau rea-voință și ignorarea intereselor țării? Este greu de spus. Deși, noi toți cunoaștem răspunsul, numai cel nu vrea nu știe. Din acest motiv investitorii ne ocolesc și preferă alte țări pentru a face investiții.
Varianta integrală a interviului poate fi citită acesând: