Tudor Tacu: Povestea mea de voluntar
În continuare Vă propun să aflaţi despre o nouă activitate pe care o derulează un fost pedagog în oraşul Soroca, actualmente voluntar al Asociatiei Obşteşti "Soarta".
Dle Tudor Tacu, cum aţi ajuns sa fiţi voluntar in Programul de voluntariat al vârstnicilor?
Despre programul de voluntariat pentru vârstnici am aflat de la colega mea dna Olga, care de ceva timp activează in calitate de voluntar la “Soarta”, si care mi-a povestit despre acest lucru – cum merge la domiciliul unor bătrâni in situaţii dificile, ii ajuta in măsura posibilităţilor, dar cel mai important – ii susţine moral, satisfăcându-le setea de comunicare. Acest lucru m-a interesat, dat fiind, ca personal am activat o perioada îndelungata in pedagogie, permanent fiind printre studenţi, in proces de comunicare, astfel simţeam si eu necesitatea de a-mi valorifica competentele profesionale si necesitatea de comunicare. Atunci m-am adresat la “Soarta” si am fost acceptat in calitate de voluntar la domiciliu.
Dle Tacu, cine este persoana pe care o patronaţi? In ce consta prestaţia Dvs. ca voluntar?
Actualmente, beneficiarul meu este Petru Luchin, un vârstnic imobilizat, dar cu o voinţă si dragoste de viaţă de invidiat. Periodic îl vizitez la domiciliu, discutam despre toate ce se întâmpla in lume, dar, mai ales, despre activitatea noastră din tinereţe. Mă bucur sa-l vad optimist, când îşi aminteşte si cu drag povesteşte despre viaţă si activitatea sa de pe timpul când era sănătos, despre soţia sa, care îl îngrijeşte foarte bine. Împreună analizam viaţa care a trecut, facem nişte concluzii, si e bine, când ai cui le spune, in acest fel ne este interesant la ambii si primim emoţii pozitive. Este si el bucuros întotdeauna sa mă vadă, si recent, când am fost o perioada de timp bolnav si nu am putut merge la el, am simţit ambii lipsa de aceasta comunicare.
Dle Tudor Tacu, personal, din această activitate aveţi careva beneficii?
Beneficiul meu personal din lucrul de voluntariat este ca mi-am schimbat atitudinea fata de viaţă, care poate deveni interesanta, indiferent de vârsta si situaţia in care te afli. M-am simţit util in aceasta viaţă, mi-am amintit despre activitatea mea pedagogica. Am posibilitate sa-mi aplic cunoştinţele si metodele acumulate din pedagogie, psihologie, etc., dar principalul – ambii ne satisfacem necesitatea de socializare si nevoia de a ajuta pe cineva. Recomand si altor persoane in vârsta, care dispun de timp, posibilităţi si au dorinţa de a face bine pentru cineva, sa încerce voluntariatul – este o activitate plăcuta, necesara, cu efecte pozitive reciproce.
Vă mulţumesc mult şi vă doresc multă sănătate, optimism şi putere, să puteţi aduce o rază de speranţă şi căldură în viaţa celor trişti şi neputincioşi.
