Voluntari din cadrul Cancelariei de Stat
Victoria Zaharia este Consultant Principal în cadrul Direcţiei comunicare şi relaţii cu presa, Cancelaria de stat, Guvernul RM. A absolvit Universitatea de Stat, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării. A fost corespondent special la Postul Național de televiziune Moldova 1, apoi a salutat telespectatorii de la masa știrilor, mai exact în cadrul programului Mesager. S-a alăturat proiectului Vedete Voluntare unde își împărtășește acțiunile civice și îi îndeamnă și pe alții să facă voluntariat.
Ce părere ai despre acest fenomen, voluntariatul ?
Bucuria pe care o simţi după ce ai făcut o faptă bună şi satisfacţia primită nu pot fi cumpărate cu bani, iată de ce voluntariatul trebuie promovat în rîndul tinerilor. Este tare plăcut atunci cînd te întîlneşti cu cineva pe care l-ai ajutat, iar acesta îţi zîmbeşte, sau atunci cînd revii într-un parc şi ştii că este mai curat pentru că şi tu ai stîns gunoaie, dar este şi extrem de neplăcut cînd îţi dai seama că munca ta a fost în zadar şi trebuie să începi de la capăt.
Care din acţiunile tale de voluntar au fost cele mai interesante?
Cele mai interesante au fost momentele petrecute la orfelinate. Acolo copii sunt dispuşi să ofere multă dragoste, dar din păcate nu prea au cui. E foarte plăcut cînd aceşti micuţi vin şi te strîng de mînă, se lipesc de tine, iar cu ochii lor nevinovaţi te cercetează, îţi adresează zeci de întrebări, însă este tare greu să te desparţi de ei. De fiecare dată cînd plecam din casele de copii eram cu sufletul răvăşit, tristeţea şi poveştile acestor copii te urmăresc mult timp. Istorii incredibile de viaţă am aflat şi la azilul pentru bătrîni, deşi pare incredibil oameni care odinioară au ocupat funcţii importante, au colindat lumea în lung şi în lat, avînd o mulţime de prieteni, îşi duc ultimile zile în singurătate şi se bucură de vizita oricui.
Prima mea experienţă de voluntariat, pe atunci nici nu cunoşteam acest cuvînt, trezeşte însă în sufletul meu ori de cîte ori îmi amintesc, nişte emoţii ciudate şi nu cred că o voi uita vreo dată. Aveam vreo 7 ani cred că pe atunci şi împreună cu alţi copii din mahalaua noastră petreceam zile întregi îngrijind un izvor de pe un cîmp, iar cînd reveneam acasă, plini de nămol şi lut, le povesteam entuziasmaţi părinţilor noştri ce faptă bună am făcut.
Cum ți se par persoanele care fac anumite acțiuni şi nu sunt remunerate?
Dacă aceste persoane fac voluntariat pentru că se simt bine făcînd acest lucru, jos pălăria în faţa lor, nu îi suport însă pe cei care o fac doar de dragul PR-ului, cei care în faţa camerelor video fac orice muncă, iar după plecarea jurnaliştilor îşi termină şi ei treaba. Implicarea persoanelor publice în acţiuni de voluntariat, pentru a-i motiva şi pe alţii este o idee bună, dar cred că ar trebui selectate cu mai mută grijă.
În ce proiecte esti implicată la moment?
Acum din păcate, din cauza programului foarte încărcat, nu sunt implicată în proiecte concrete dar nu ezit să dau o mînă de ajutor acolo unde este nevoie de mine.
Ai experiențe de voluntariat peste hotare?
Din păcate nu am astfel de experienţe, dar dacă aş avea posibilitatea îmi doresc să plec să ajut voluntarii care salvează păsările şi animăluţele ce suferă din cauza neglijenţei unor oameni ori în rezultatul unor accidente. Imaginile cu păsările acoperite de petrol după ce s-a scufundat o barjă care transporta combustibil m-au marcat profund.
Ai facut materiale despre voulntariat?
Da bine înţeles că am realizat mai multe reportaje despre voluntarii care activează la diverse centre sociale, hospice-uri sau alt fel de ONG-uri. Îmi amintesc perfect o experienţă plăcută, în satul Lozova din Străşeni , un grup de tineri încerca să promoveze turismul rural, în timpul filmărilor am văzut o grămadă de locuri şi lucruri frumoase, iar timpul rezervat pentru realizarea reportajului l-am extins de la o oră la o jumătate de zi, iar cînd am revenit în redacţie eram atît de entuziasmată încît nici nu ştiam despre ce să scriu.
Iuliana Mămăligă
