Învăţământul + Elevul = LOVE ?!
De ceva vreme se tot discută prin târg, despre schimbarea curriculei şcolare, modificarea din rădăcini a învăţământului moldovenesc, ce vor avea ca rezultat eliberarea prea îngreunatului elev de “multiplele” sarcini ce îi apasă umerii în cadrul orelor de la şcoală. Şi eu fiind elev, nu pot să rămân indiferent faţă de subiectul abordat atât de intens de mediul educaţional al ţării; şi cum documentarea este calea cea mai eficientă în studiul unei probleme, ca 99 % din posesorii de net, “dau” pe google, cuvântul “curricula” şi tastez lin pe Imagini şi batz, prima pictogramă, evident, în opinia SUBIECTIVĂ a marelui GOOGLE, este aceasta (încercaţi şi voi):
daaaaaaa mă gândesc eu, până la o asfel de curriculă şcolară, mai avem “de mâncat mălai”, vorba bunelului, căci spre regret, deşi dispunem de un potenţial pedagogic puternic şi de elevi cu capacităţi bune şi foarte bune (cu excepţii desigur), disciplinele noastre de studiu sunt practic îmbibate cu mercurul teoriei, care apasă şi oboseşte şi în final îndepărtează elevii de carte. Devenim ostatici ai manualelor pline cu definiţii, reguli, teoreme, date, ani, cuvinte care sufocă o gândire alternativă şi crează şablon-uri teoretice. Involuntar obosim în această cursă continuă, în această memorare contra notă.
De fapt apare o întrebare simplă şi totodată dificilă, CE ESTE DE FĂCUT? Personal am auzit mai multe versiuni, atât de la colegii de liceu, cât şi de la prietenii din afara liceului, că este nevoie de reducere, debarasare, lipsire de balast informaţional nenecesar creierului unui elev. Dar ca orice relaţie CAUZĂ-EFECT, cioplirea unei noi feţe, “frezate” a învăţământului, involuntar, şi este logic presupune reducrea orelor. Şi îmi pun întrebarea, este aceasta cea mai durabilă şi corectă soluţie din toate, oare nu ar fi fost “mai bine” să tăiem din teorie, pentru a oferi ELEVULUI şi pedagogului un respiro practic. Consider că secolul XXI, secol al BOOM-ului informaţional solicită nemijlocit ajustarea rapidă a sistemelor de învăţământ cu realităţile zilei de azi, căci informaţia se învecheşte cu tempouri rapide şi foarte rapide, nu după ani, luni sau săptămâni, ci după zile, ore şi chiar minute. Şcoala trebuie să valorifice capacităţile individuale ale copiilor, să nu creeze şablon-uri şi maşinării de “zubrit” ci indivizi, capabili să interacţioneze în societate din cea mai fragedă vârstă, şcoala trebuie să ofere elevilor posibilitatea evidenţiării personale şi să antreneze copii săi în activităţi extraşcolare voluntare pentru a spori nivelul civic şi atitudional al tinerei generaţii. Cu acest scop, consider imperios sprijinirea iniţitivelor tinerilor în cadrul instituţiilor preuniversitare de învăţământ, căci democraţia în cadrul unei ţări porneşte din băncile unei şcoli şi se realizează prin combinarea teoriei ştiinţifice cu actul practic.
p.s: aici, aici, aici, aici, aici, aici,aici, aici, aici şi aici puteţi vedea iniţiative ale elevilor din mun. Chişinău, sunt câteva, dar sunt încă şi mai multe, fiindcă tinerii sunt acei care sunt extrem de flexibili faţă de schimbări şi dornici de a acţiona direct prin participare.
