Pornind de la o filosofie, pe care chiar nu-mi dau seama dacă a înțeles-o cineva, voi relata o întâmplare, relativ recentă… trimit un CV, plus răspunsul la o întrebare – erau cerintele unui concurs (așa din întâmpare, și fără să-mi dau seama de ce?). Am fost selectată, la fel nu știu pentru ce merit, căci am un sentiment că nu conta calitatea ci cantitatea (nu ma subapreciez). Luând o pauză de la programul meu, cam stresant; cum ar părea logic, particip.

Aici se începe… Întârzierea proectului cu juma de oră, pentru moldoveni ar părea ceva cât se poate de potrivit, dar anume această juma de oră a fost decisivă, am întârziat la toate întâlnirile programate în cadrul activității – Curtea Constituționala, Parlament, și scrierea articolului, acesta din urmă era scopul activității. Acum mă întreb, de ce un ONG, care mi se părea mie unul foarte bun, nu poate stabili un plan strategic, unde  să nu se taraganeze un proiect? Denotă – neprofesionalism și iresponsabilitate față de programul celorlalți?

Acum vreau să spun de ce am început de la scop și am ajuns la ONG-urile moldave (nu fac discriminare, dar prefer punctualitatea germanilor, pentru care ora 9.30, nu înseamnă 9.31). Legătura se face cam așa – dacă nu știi de ce te esti acolo unde te afli, ori găsești răspunsul, ori pleci. Nu există alternativă.

PS. Într-un alt post voi descrie formula „ce?/ cum? de ce?”.