Suspiciuni trezeşte faptul că nici măcar nu sunt puse în discuţie posibilele ameninţări cibernetice asupra securităţii scrutinelor electorale. Astfel, pe lângă acei politicieni care visează pe calea “şmecheriilor” să obţină un rezultat cât mai bun, ne putem trezi cu indivizi gata să submineze sistemul electoral electronizat al ţării. Pericolele se pot multiplica îndată ce va fi pus în funcţiune mecanismul de votare electronică la distanţă, menit să uşureze participarea moldovenilor din străinătate. Odată cu sporirea dependenţei naţionale de sistemele electronice, devine iminentă eventuala antrenare a diverşilor “hackeri” în trucare sau manipularea bilanţurilor electorale, la propria discreţie, fie contractaţi de anumite forţe cointeresate.
Evident, sistemele electronice pot facilita ordonarea procesului electoral plin de carenţe al Moldovei, dar există riscuri şi ameninţări, care pot rezulta în urma implementării lor. Pentru a nu nimeri în capcana unor posibile “sincope” operate de răufăcători, se impune investigarea exhaustivă a capacităţilor de protecţie a reţelelor naţionale de informaţie cu caracter confidenţial. Identificare organizatorilor atacurilor cibernetice asupra paginilor oficiale ale instituţiilor este o altă condiţie imperativă. Iar în vederea prevenirii unor acţiuni similare şi avansarea capabilităţilor poate fi solicitată asistenţa Alianţei Nord-Atlantice, în baza viitorului Plan Individual de Acţiuni reactualizat.
