Nici saptamana voluntariatului nu a reusit sa sensibilizeze opinia deputatilor ignoranti, chiar daca a cuprins evenimente organizate de persoane cu dizabilitati care militeaza acerb pentru urgentarea traducerii in viata a Conventiei ONU. Cauzele reticentei sunt variate si tin atat de ambiguitatea situatiei politice, cat si de costurile pe care nu vor sa le asume autoritatile.

Faptul ca initiativa legislativa privitor la Conventie nu a fost introdusa pe lista de asteptare a proiectelor intrate in Parlamentul RM, dar cu atat mai mult pe cea a proiectelor de lege examinate, denota interesul redus pentru aceasta din partea politicienilor (cu exceptia democratilor, care prin intermediul Valentinei Buliga, iar mai devreme si cea a lui M. Lupu, promoveaza Conventia ONU).

Angajamentele fata de Fondul Monetar Interntional, dar si complicatiile in asigurarea inlesnirilor sociale pe perioada crizei, de asemenea, predispune spre amanarea ratificarii. Cu toate acestea, atat presiunea organizatiilor non-guvernamentale, cat si armonizarea normelor moldovenesti la cele europene, creeaza atmosfera potrivita pentru incheierea procesului de translare a Conventiei ONU. Desi majoritatea persoanelor interesate asteapta cu rabdare acest lucru, in prezentul legislativ sau in cel urmator, documentul urmeaza sa fie supus ratificarii.