Pentru prima oară revolta mea pentru soarta femeilor din R. Moldova s-a născut atunci …când nu s-a născut primul meu copil. Am trecut un test personal de calvar în contextul drepturilor reproductive ale femeilor din ţara noastră înainte ca, graţie unui proiect cu suport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, să merg prin ţara noastră şi să discut cu femei pentru care metodele de contracepţie încep de la actul sexual întrerupt şi spălatul vaginului cu urină …şi se termină cu avorturi.
Vizitele obligatorii la ginecologa din Policlinica de sector (brr!) în timpul sarcinii, discuţiile de spital cu alte femei însărcinate, atitudinea unor medici din instituţiile în care femeile merg pentru unul dintre cele mai frumoase şi poate cel mai complicat eveniment din viaţa lor – naşterea – m-au marcat. După naştere îmi alăptam epuizată puiul de fetiţă şi mă gândeam la ce mi-a zis Irina (o ex-colegă şi bună prietenă) când nu am crezut-o: „S-ar putea întâmpla ca după naştere, alăptare, nopţi nedormite să nu-ţi mai doreşti sex mult timp…”. Mă gândeam la situaţia femeilor din ţara noastră, câte din ele sunt asistate, fizic şi emoţional, la naştere de soţii lor? Câte mame se trezesc noaptea să facă ceva pentru un nou-născut …în mod egal cu tatăl pruncului: să-i dea sticluţa, scutecul, plimbe în braţe până-n zor când mai trec colicii? Câte femei din R. Moldova revin la …activitatea sexuală de după naştere doar atunci când se simt refăcute fizic şi psihic? Cine le asistă pe femeile din R. Moldova să treacă peste depresii post-natale?
Soţul meu a fost întreg travaliul lângă mine, mi-a făcut masaj şi a chemat medicul cu câteva minute înainte să vină …Teia în salon. Cu ajutorul moaşei soţul mi-a pus fetiţa pe piept imediat după ce s-a născut şi în acel moment s-a ales cu o soţie feministă (şi cine ştie ce drepturi o să apere fiică-sa când creşte). Atunci mi-am dat seama că poate fi f. greu când ai susţinere, respect, poţi împărţi responsabilităţile, îţi cunoşti drepturile şi ai acces la servicii de bază. Dar cum este pentru femeile care nu au aceste condiţii?
Peste câteva luni când am reuşit să ne aducem acasă şi fiul, am auzit întrebări retorice pe care probabil le aud mulţi părinţi care nu ascund faptul că au adoptat: „Ei, cum poate o mamă să-şi lase copilul, cine a putut să lase aşa un copilaş de mic şi neajutorat?”.. Vă previn să nu mă întrebaţi aceasta că vă aşez în faţa mea şi nu plecaţi până nu-mi daţi răspunsuri concrete – Cum poate un tată să-şi lase copilul? Pe cine judecă gura-lumii când se naşte un copil în afara căsătoriei? Cum este să creşti un copil fiind părinte-singur şi necăsătorit, cum este gura-lumii pe tine? De ce toţi copii lăsaţi la orfelinate şi internate ne duc cu gândul la mame iresponsabile? Poate că multe mame ale acelor copii suferă şi vor să-şi ţină la piept, dar au nevoie de un bărbat normal alături şi de tărie să treacă peste gura lumii, stigmatul sărăciei.
M-a întrebat cineva recent: „Şi dacă creşti copilul unei prostituate?” şi asta mă arde şi nu-mi dă pace să dorm, deci iată răspunsurile: 1. Cresc copii MEI, doar ai mei şi ei sunt senini de la Dumnezeu, gata să crească orice reuşesc eu să-i educ. 2. Noi nu (ne) năştem misogini, dar nici prostituate, oamenii se formează în timp, iar anumite femei devin victime ale comportamentelor sexuale masculine din cauza educaţiei, sărăciei, traficului de fiinţe umane şi al unui cadru legislativ prost.
Nu am motive personale să zic că drepturile mele feminine nu sunt respectate, dar mă răscoleşte durerea şi frustrarea altor femei. Pentru că îmi plac femeile, mi-s dragi, eu sunt ce sunt pentru că am avut femei de la care să învăţ, cui să mă confesez, pe cine să admir. Pentru că eu nu folosesc termeni de genul „concurentă, rivală”, dar nici „să lupt” pentru drepturile femeilor nu-mi place. Prefer să comunic SENIN …la feminin, rămâneţi pe fir.
