„Oxănel, vrei oleacă de  vodcă?”. Aşa îşi exprimă dragostea un tată/bunel, atunci când intra în magazin cu copilul. Oxănel nu avea mai mult de 4 ani de la nefericita-i ocazie de a se naşte într-o familie de alcoolici (presupun doar).

Uite-aşa-i încă societatea noastră „deRmocratică”(c) Isolyda. Asta ne e dorinţa de integrare şi aderare europeană: „Oxănel, vrei oleacă de vodcă?”

Câtă grijă exprimă această frază, cât respect faţă de generaţia în creştere. Îmi imaginez că la 9 ani o va întreba dacă nu vrea să facă sex cu el că, deh, trebuie să se înveţe de tânără; cine-o mai dori virgină?! Tăticu’/bunelu’ ştie ce-i bine şi ce nu, el rău copilului nu-i doreşte.

Da, acest fenomen nu este caracteristic doar Moldovei, dar asta nu mă atinge într-atât de tare, pentru că la moment mă deranjează situaţia doar de-aici; globalizarea în domeniul protecţiei copiilor încă nu s-a „pornit”.

Problema principală sunt anume aceste organizaţii de protecţie a drepturilor minorilor, pentru că ele se ocupă de copiii orfani, nu şi de educarea copiilor „maturi”. Aceştia din urmă trebuiesc sensibilizaţi într-aşa un mod, încât să ajungi să îţi fie ruşine dacă-i faci ceva de rău copilului. Ar fi bine dacă s-ar aplica legile armatei: toţi pentru unul, unul pentru toţi. Cum? Dacă unul din adulţi nu doreşte să respecte aceste drepturi, să fie izolat de către restul societăţii. Da, e utopie, dar ar fi una eficientă.

Sau şi mai bine ar fi dacă s-ar aplica pedepsele japoneze din evul mediu, cum ar fi aia cu tăiatul mâinii pentru un copac tăiat. Nimeni nu ar mai îndrăzni să ridice mîna la copil sau să-l maltrateze moral. Dar şi asta e utopie. Atunci ce ne rămâne de făcut?

Ar fi ok dacă s-ar începe o nouă campanie de promovare a drepturilor copilului, cu implicarea forţelor de ordine acolo unde este cazul. De ce nu? Oamenii nu te-ascultă până nu bagi frica-n ei, nu-i aşa? Cu binişorul s-a tot încercat şi încercat, acum trebuie de luat bîta în mână( prin bâtă se înţelege toate mijloacele legale de a pedepsi un infractor) şi de pus pe treabă.

Fiecare din noi poate schimba ceva, trebuie doar să o dorim cu adevărat. Asta chiar ne este uşor să o facem! Iar un proverb spune cam aşa: if you can, you must! (dacă poţi, atunci trebuie).