Pentru prima data in istorie, Republica Moldova beneficiaza de asistenta financiara larga si multiaspectuala din partea comunitatii europene, dar si celei internationale. Intr-un front comun, institutiile financiare mondiale si cele regionale au dispus sa sprijine intr-un mod concertat guvernarea moldoveana, urmarind realizarea politicilor de dezvoltare si de adaptare a Moldovei la realitatile europene. Analizata prin prisma politica, impulsionarea relatiilor cu donatorii internationali antreneaza tara intr-un proces amplu de relansare. Daca lasam la o parte castigurile particulare, strict politice, care vor rezulta pentru anumiti exponenti ai Aliantei pentru Integrare Europeana, atunci evidentiem caracterul oportun al acestui „eveniment” pentru mica republica ex-sovietica, dupa 8 ani de guvernare comunista. Or, canalizarea asistentelor promise de fiecare dintre partenerii externi coincide cu o perioada dificila pe care o traverseaza statul, partial paralizat de dificultatile generate de criza economica, dar si de „efervescenta comunista”. Totodata, pe langa sincopele politice produse de energicul partid de opozitie, „concentrarea” asistentei financiare occidentale este la fel eclipsata de subterfugiile in problema constitutionala si cea a anticipatelor, la care se dedau unii reprezentanti ai guvenarii liberal-democrate. In situatia creata, focusarea „donatiilor financiare” devine o „ancora”, prin care actuala guvernarea se obliga la nivel foarte inalt sa indeplineasca un set comprehensiv de obligatii „contractuale” unilaterale.
Prin aceasta actiune Chisinaul urmareste statornicirea fluxului de asistenta internationala, care in prezent este periclitat de deficitele bugetare emergente sau substantialele costuri cauzate de cataclismele naturale dezlantuite in diverse colturi ale lumii. Cu certitudine, insa, atragerea factorului extern „finaciar” ofera o siguranta suplimentara pentru dinamizarea reformelor in economie, avand totodata si implicatii politice serioase. Finalitatea asumata de guvernarea moldoveana consta in mod principal in apropierea Moldovei de Uniunea Europeana.
Cu toate acestea, spre deosebire de rationamentele guvernarii moldovenesti, europenii se ghideaza de o logica mai pragmatica. In viziunea lor instrumentele financiare „coordonate” vizeaza in primul rand „stabilizarea tarii”, contribuind astfel la mentinerea stabilitatii in vecinatatea europeana. Acest argument a fost subliniat de catre comisarul european pentru extindere si politica de vecinatate, Stefan Fule, care apreciaza Moldova ca „un partener apropiat” cu care se „colaboreaza” pentru ca „vecinatatea europeana sa fie mai stabila si prospera”.
De aceea, vedem optimismul Chisinaului pe alocuri exagerat si distorsionat. In primul rand, nu este clar mecanismul de alocare a finantarii externe bilaterale si internationale, dar si felul in care acestea vor fi monitorizate. Nenominalizarea unei singure autoritati externe responsabile pentru gestionarea fondurilor destinate Moldovei ridica alte semne de intrebare.
In fine, Declaratia finala a „Forumului de Parteneriat cu Moldova” nu exprima angajamente concrete din partea partenerilor externi. Aceasta omitere poate fi motivata prin faptul ca lista semnatarilor documentului nu a cuprins niciunul din adevaratii factori de decizie la nivel european sau international.
Click pe ecuson pentru toate articolele de la această organizație:
