Mi-a telefonat Doamna Dudnic care militează pentru drepturile animalelor să mă invite la o conferinţă de presă. Nu ştiu cum reuşesc să onorez invitaţia pentru că am o agendă încărcată, dar în multe privinţe sunt solidară cu ONG „Alga”.
Sunt solidară şi cu „Monitorul Civic” care „propune tuturor persoanelor să schimbe poza din profilul personal de pe Facebook cu poza unui câine maidanez, astfel exprimându-şi protestul faţă de decizia autorităţilor de a-i eutanasia.” Mai ales că din mass media ŞI CU OCHII MEI am văzut că „a eutanasia” în Chişinău înseamnă a schilodi animalele şi a le lăsa să moară sub ochii copiilor noştri…
Apropo, în profilul meu de pe Facebook acum este o imagine cu Puşa, câinele adoptat câţiva ani în urmă de echipa noastră şi şcoala unde avem sediu. În copilărie am avut mereu animale, iar cei mai buni tovarăşi de joacă mi-au fost căţeii. Îmi place că „am un câine la birou”, dar îmi lipseşte f. mult un câine numai al nostru. Copii mei, Teia şi Mircea, iubesc enorm „cuţii”, iar noi nu putem închiria o casă la sol ca să avem curte pentru animale.
Psihologii recomandă ca cei mici să aibă în preajmă animale, comunicarea cu un căţel, o pisică sau cu un alt animal îi învaţă pe copii noştri ce înseamnă responsabilitate, prietenie, reproducere, naştere, moarte. Studiile au demonstrat că acei copii care cresc având un animal suferă mai puţin din cauza bolilor respiratorii iar delfinii, caii, căţeii sunt folosişi cu mare succes în terapiile aplicate copiilor cu afecţiuni fizice, psihice sau retard de dezvoltare. Apropierea de un animal are efecte pozitive asupra psihicului unui copil şi grăbeşte vindecarea sau măcar creează o stare de spirit pozitivă.
În curtea blocului nostru sunt doi câini foarte prietenoşi cu locatarii şi care dau o senzaţie de viaţă zonei. Nu-mi imaginez că într-o dimineaţă, când copii o să iasă la joacă, să-i găsim pe câini în agonie lângă scară. În august 2009 am venit cu copii la birou, ca cei mici să dea papă la căţeluşi şi i-am găsit în convulsii, au fost otrăviţi. Am încercat să-i tratăm, dar au murit în chinuri …timp de două zile. Apoi am văzut în mass media şi mi-au povestit cunoscuţii că în întreg oraşul au existat astfel de cazuri.
Ştiu că o să-mi aprind paie în cap, dar pot accepta ca o parte din câini să fie eutanasiaţi (cei agresivi, bolnavi). Dar eutanasia în oraşul nostru i-a o formă diabolică, în continuare vedeţi poze de animale „eutanasiate” cu bâte şi obiecte ascuţite de către “Autosalubritate”. Pozele sunt preluate dintr-un articol cu fiori al Nadejdei Nicorici, Curaj.net …vă previn – fotografiile sunt dure:
Foto din partea de sus a paginii preluată din profilul Facebook al Gloriei Jigău.
Posted: 2010-02-03 14:52:23
Urmărește CIVIC.MD în Google
Adaugă CIVIC.MD la sursele tale preferate pentru a descoperi mai ușor cele mai recente oportunități, știri și anunțuri.
