IDIS „Viitorul” furnizează Comisiei Europene o analiză riguroasă pe sistemul de protecţie şi incluziune socială din Republica Moldova
Comisia Europeană a plasat azi, 12 ianuarie 2010, pe site-ul său oficial, studiul IDIS asupra sistemului de protecţie şi incluziune socială din Republica Moldova. IDIS „Viitorul” a fost selectat pentru a elabora această cercetare complexă în urma unui tender desfăşurat de către Comisia Europeană. Studii similare au fost efectuate în Ucraina şi Belarus.
Raportul IDIS reprezintă prima încercare de a aborda nivelul de armonizare a politicilor şi datelor statistice din Republica Moldova cu cele din UE, precum şi cu alte ţări din regiune. În premieră, a fost aplicată Metoda Deschisă de Coordonare (Open Method of Coordination) pentru Republica Moldova: „Aceasta ne va permite să oferim instituţiilor europene date relevante, obiective, raportate la Portofoliu de indicatori UE.”, subliniază coordonatorul de proiect de la IDIS „Viitorul” Olesea Cruc.
Studiul oferă date relevante şi analize riguroase ale sistemului de protecţie socială, ale modelelor existente de excluziune socială şi sărăcie. Mai mult, sunt relevate provocările majore cu care se confruntă sistemul de pensionare şi cel de îngrijire a sănătăţii.
Accesul la protecţie socială. În ciuda numeroaselor reforme instituţionale, sistemul actual de protecţie socială rămâne unul centralizat atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere administrativ, subliniază expertul asociat al IDIS, Viorica Craievschi-Toartă. Totodată, ea constată că cheltuielile sistemului de protecţie socială sunt în creştere continuă, atingând în 2008 30% din bugetul public naţional, ceea ce reprezintă 12% din PIB. Deşi asistenţa oferită de donatori pentru protecţia socială a fost considerabilă, eficienţa acesteia a variat în funcţie de voinţa politică de a implementa un şir de politici sensibile.
Craievschi-Toartă susţine că impactul prestaţiilor de asistenţă socială asupra reducerii sărăciei este prea nesemnificativ: „Gospodăriile ale căror sursă principală de venit sunt prestaţiile sociale înregistrează un risc crescut de sărăcie, de 33,6%. Aceasta se explică parţial prin alocarea acestora în bază de categorii. Faptul că familiile care obţin prestaţii sociale sunt considerate printre cele mai sărace indică totuşi asupra faptului că problema nu rezidă doar în direcţionarea nereuşită, dar şi în mărimea mică a prestaţiilor”.
Cele mai importante şi costisitoare prestaţii de asigurări sociale sunt pensiile, indemnizaţiile de şomaj şi maternitate, precum şi alocaţiile pentru îngrijirea copilului. Prestaţiile de asigurări sociale înregistrează o majorare continuă şi, într-o oarecare măsură, contribuie la evitarea excluziunii sociale. Cu toate acestea, mărimea medie a prestaţiilor de asigurări sociale este mică în comparaţie cu cea din ţările membre ale UE, conchide autorul.
Sărăcie şi incluziune socială. Reducerea sărăciei a fost însoţită de reducerea inegalităţii sociale, accentuează expertul social Maria Vremiş: „Cele mai vulnerabile grupuri ale populaţiei din Republica Moldova sunt gospodăriile cu copii îngrijiţi de alte persoane decât părinţii, familiile cu mulţi copii, persoanele încadrate în sectorul agricol, vârstnicii, persoanele cu dizabilităţi, şomerii şi persoanele fără educaţie şi abilităţi profesionale”.
Gospodăriile a căror sursă principală de venit sunt remitenţele se confruntă cu cel mai mic nivel al riscului de sărăcie, spre deosebire de gospodăriile a căror sursă de venit sunt activităţile agricole şi prestaţiile sociale. „Migraţia este considerată drept una din opţiunile persoanelor sărace de a scăpa de sărăcie, iar probabilitatea ca membrii gospodăriei care se consideră săraci să plece la muncă peste hotare este mai mare decât în cazul gospodăriilor care depăşesc pragul sărăciei. Emigrarea pare să contribuie semnificativ la ameliorarea nivelului de trai al persoanelor sărace”, explică Maria Vremiş.
Sistemul de pensii. Sistemul actual de pensionare este unul „foarte complex şi puţin înţeles, care nici pe departe nu este transparent, complicând modalitatea de explicare noilor generaţii de muncitori şi pensionari cum funcţionează sistemul acestora”, este de părere Alexandru Sinchetru.
Pentru a consolida sistemul de pensii, Sinchetru recomandă reintroducerea valorizării câştigurilor anterioare în formula de pensii, însoţită de o rată de acumulare mai mică, de 1,4% din salariul brut până la 30 ani de muncă şi 2% pentru peste 30 ani de muncă: „Aceasta ar asigura nişte rate de înlocuire sustenabile de lungă durată şi ar reduce diferenţele între grupurile de pensionari”.
De asemenea, reformele ulterioare menite să soluţioneze problema îmbătrânirii populaţiei trebuie să se concentreze asupra extinderii încadrării vârstnicilor în câmpul de muncă. Asta pentru a evita micşorarea prestaţiilor, care poate să submineze caracterul adecvat şi ratele foarte înalte de contribuţie, dar şi să descurajeze încadrarea oficială în câmpul muncii.
Sistemul de sănătate. Deşi reformele lansate în 1996 au ameliorat finanţarea şi gestionarea sectorului sănătăţii, accesul universal la serviciile de sănătate este încă compromis de puternicele diferenţe regionale şi inegalităţi în accesul la servicii medicale între regiunile urbane şi rural, afirmă expertul asociat al IDIS „Viitorul”, Iurie Brinişter: „Costurile medicamentelor reprezintă pentru populaţie o barieră puternică în accesarea tuturor tipurilor de îngrijire. Atât persoanele asigurate, cât şi cele neasigurate deseori trebuie să plătească pentru majoritatea medicamentelor atât la nivel primar, cât şi la cel ambulator, şi uneori chiar şi în instituţii spitaliceşti”.
Alte probleme cronice sunt: mecanisme slabe de control a calităţii, dotare insuficientă cu echipament tehnic. Iurie Brinişter avertizează totodată că o posibilă reducere a finanţării sectorului de sănătate datorată contractării colectării asigurărilor medicale obligatorii şi scăderii veniturilor la bugetul public naţional poate duce la înrăutăţirea situaţiei financiare în instituţiile medicale.
Din 2002, ţările membre şi candidate ale Uniunii Europene au efectuat studii similare. Din 2008, au fost incluse statele vizate de Politica Europeană de Vecinătate, printre care şi Republica Moldova.
