Una din problemele critice ale actualului proces de negocieri a conflictului transnistrean este eșecul de a identifica corect actorii la conflict, iar ratarea de a demasca faptul că Moldova nu se confruntă un conflict intern, dar o agresiune externă prin proxi a Rusiei, care necesită abordări fundamental diferite, accentuează amenințările de securitate ale statului. Aceasta este una din concluziile notei analitice publicată de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE) și semnată de cercetătorul Dumitru Mînzărari.

Analiza oferă o perspectivă analitico-științifică procesul de negocieri cu privire la soluționarea conflictului transnistrean. În final, analiza propune spre dezbatere publică o serie de recomandări de intervenții care să încerce să plaseze accentul pe strategii efective de negocieri, în sensul identificării unor reguli de „comportament de succes” pe termen lung.

Nota analitică are la baza o un șir de elaborări științifice în materie de conflict, care includ patru instrumente analitice: teoria negocierilor de conflict, condiționarea intereselor,  dependența de traiectorie istorică și conflicte proxi. Astfel, se constată că una din problemele critice ale actualului proces de negocieri este eșecul de a identifica corect actorii la conflict. Din acest motiv, Rusia scapă de sancțiuni, ca în cazul Ucrainei, camuflându-și agresiunea prin expunerea regimului său proxi de la Tiraspol. Analiza nu doar încearcă să identifice obstacolele originale, ignorarea cărora ar condiționat stagnarea procesului de negocieri de peste două decenii, dar și mai oferă niște revelații argumentate tehnic, explicând din care motiv s-a creat rezistență împotriva revizuirii abordării conflictului. 

„Procesul de negocieri a devenit un act ceremonial, determinat de un ciclu recurent, cu scopul principal de a prolifera negocieri continue, care de fapt păstrează status quo-ul, iar acesta este un indicator de succes defectuos. Foarte puțini sunt cei care realizează efectul catastrofal al acestui mecanism, de aceea este important să percepem că amenințările de securitate se proliferează geografic, iar factorul teritorial e unul cheie. Odată cu re-interpretarea conflictului transnistrean, este necesar să înțelegem efectele majore, chiar dacă indirecte, ale conflictului asupra economiei și stabilității sociale naționale, nu doar asupra apărării și securității”, consideră autorul studiului, Dumitru Mînzărari.

Potrivit acestuia, după natura, dinamica și mecanismele sale cauzale, conflictul transnistrean este unul proxi. Conflictele proxi sunt instanțe de agresiune externe, care sunt mascate de agresor drept conflicte interne, materializând agresiunea printr-un intermediar local pe care îl cultivă pe teritoriul statului-țintă sau îl creează, prin infiltrarea deghizată a forțelor armate proprii. Efectele ignorării tipului corect de conflict pentru Moldova este legitimizarea actorului proxi rus, adică regimul secesionist de la Tiraspol. Drept rezultat sunt camuflate scopurile agresiunii ruse în Moldova, printre care transformarea acesteia într-un stat-satelit al Federației Ruse, sub forma unor cerințe obscure ale actorului proxi rus privind federalizarea.

„Prezentând agresiunea sa proxi în Moldova drept un conflict intern, Rusia se izolează de presiuni și menține costuri ușor de mânuit, permițându-i să susțină conflictul în continuare. Iar regimul de la Tiraspol, din cauza dependenței sale de Rusia și prezenței militarilor ruși în regiune, are mereu mai mult de pierdut dacă merge împotriva Moscovei“, consideră autorul analizei.

Nota analitică oferă un mix de gândire provocatoare, împreună cu aplicarea unor instrumente analitice și științifice în materie de analiză a conflictelor de ultimă generație. Iată câteva direcții propuse de autor care ar putea fi explorate în continuare:

• Inițierea măsurilor de internaționalizare a conflictului, prin promovarea modelului de conflict proxi rus în schimbul prezentului model de conflict intern.
• Promovarea ideii de schimbare a formatului de negocieri a conflictului transnistrean, care să califice Federația Rusă drept parte la conflict.
• Valorificarea ferestrei de oportunitate generată de agresiunea rusă contra Ucrainei.
• Restabilirea controlului asupra agendei și procesului de negocieri.
• Avansarea unei strategii pentru contracararea operațiunilor de influență a Rusiei în Moldova.

Pentru mai multe detalii consultați Nota Analitică aici.

Menționăm că analiza a fost elaborată  în cadrul proiectului IPRE „Analize Tematice a politicilor publice”, realizat cu susținerea Fundației Konrad Adenauer (KAS) în Republica Moldova. Opiniile reflectate în prezenta publicație aparțin autorilor și nu reflectă neapărat opinia IPRE sau KAS.