Ziua Internationala pentru sustinerea victimelor torturii

Ziua Internationala pentru sustinerea victimelor torturii - eveniment celebrat in fiecare an la data de 26 iunie

Pe parcursul activitatii Asociatiei Promo-LEX in regiunra transnistreana au fost depistate mai multe probleme ce tin de aplicarea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante in regiunea de est a republicii.
Codul Penal rmn nu prevede expres raspunderea penala pentru actiuni de tortura, existind doar o norma care prevede posibilitatea atragerii la raspundere a persoanelor care au impus la darea depozitiilor prin aplicarea torturii.

În conformitate cu normele in vigoare ale Codului de Procedura Penala rmn este posibila retinerea persoanei pe un termen de 72 ore, dupa care este eliberat mandat de arestare pe un termen de doua luni de zile.

Incidenta aplicarii arestului este foarte mare, deoarece in normele procesuale care prevad posibilitatea aplicarii unei astfel de masuri preventive este specificata posibilitatea arestarii doar din considerentul gravitatii infractiunii, fara a fi luate in consideratie alte circumsatnte ale cazului sau personalitatea banuitului. Mai mult ca atit mandatele de arestare sunt eliberate pe un termen de 2 luni de zile, termen in care este posibila maltratarea detinutilor in scopul recunoasterii vinovatiei si respectiv vindecarea leziunilor in asa fel incit ele sa nu mai fie vizibile.

Facind abstractie de la legalitatea detentiei persoanelor in aceste institutii, putem
spune ca in primul rind este vorba de conditiile precare de detentie din penitenciarele si izolatoarele de detentie preventiva aflate sub controlul organelor secesioniste. Ele sunt suprapopulate, nu dispun de sisteme de aerisire, conditiile sanitaro-igienice sunt la un nivel foarte redus. Este limitat la minim numarul de intrevederi cu rudele si apropiatii.

Accesul reprezentantilor societatii civile in penitenciarele controlatre efectiv de regimul separatist nu este posibil. Cu greu in 2000 a fost permisa vizita reprezentantilor CPT in aceste institutii. Nu este admisa vizitarea persoanelor detinute de catre rudele acestora, fapt care indica la netransparenta acestor institutii.

În perioada 25-27 iulie 2005, intr-un penitenciar (УИН-2 ГУИН МЮ ПМР) a fost inregistrat un caz cu adevarat socant, in care 698 detinuti au declarat greva foamei, iar altii 112 s-au cauzat in masa diverse leziuni corporale. Scopul protestatarilor era de a atrage atentia opiniei publice nationale si internationale asupra situatiei reale din penitenciar, invocind probeleme ce tin de alimentatie, asistenta medicala si sociala, conditii de detentie. Astfel de cazuri izolate au mai fost inregistrate. Pentru a avea acces la asistenta medicala adecvata, detinutii din penitenciarele transnistrene sunt nevoiti sa-si cauzeze leziuni corporale.

Conform declaratiilor unei persoane detinute in penitenciarele din regiunea transnistreana sunt inregistrate abateri in ceea ce tine de detinerea separata a diferitor categorii de condamnati. Astfel persoanele bolnave cu maladii contagioase sunt detinute in comun cu persoanele sanatoase. A fost inregistrat un caz in care persoana sanatoasa a fost infectata cu maladia HIV/SIDA in penitenciar.

O problema persista si in cadrul fortelor paramilitare din regiune unde persoanele inrolate fortat in aceste structuri sunt supuse maltratarilor din partea ofiterilor si respectiv a persoanelor cu un stagiu mai mare. Aceste cazuri incearca a fi musamalizate dar cazurile recente Mospan si Colobisco ne demonstreaza o data in plus ca o astfel de practica persista, iar autoritatile secesioniste nu intreprind masuri eficiente in vederea redresarii situatiei.

Cazurile cind persoanele invoca aplicarea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante nu sunt anchetate eficient in mare parte fiind emise ordonante de refuz in pornirea urmaririi penale. Nu sunt facute publice situatii de sanctionare a persoanelor culpabile de astfel de actiuni, mai mult ca atit reprezentantii „avocatului parlamentar rmn” intr-un recent interviu radio a comunicat ca in regiunea transistreana „nu a existat, nu exista si nici nu va exista tortura”, probabil ca din cauza ca nici nu este prevazuta o asa notiune in Codul Penal rmn.

O alta problema este neexaminarea plingerilor privitor la aplicarea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante de catre organele responsabile din partea dreapta a Nistrului.

În astfel de situatii putem atrage atentia la trei variante de reactionare:
1. Organele de stat fac trimitere la faptul ca la ratificarea Conventiei Europene au formulat rezerve privind respectarea drepturilor garantate de aceasta pentru teritoriul sau din stinga Nistrului.
2. Organele de stat incep examinarea plingerii depuse dar examinarea este de o durata excesiv de lunga, si chiar daca este pornit un dosar penal, autorii nu sunt atrasi la raspundere cu toate ca in unele cazuri petitionarii indica direct numele autorior.
3. Organele de stat (CP mun.Bender) recomanda petitionarilor sa se adreseze
organelor “procuraturii” din rmn fiindca colaboratorii de militie din rmn sunt supravegheati de catre acest organ.

În toate aceste situatii victimile sau rudele acestora au suferinte psihice enorme care in opinia noastra tot pot fi calificate drept violare a art.3 a Conventiei.

Nu putem sa nu atragem atentia si la recentul caz Brezan Stefan, care a fost predat de catre autoritatile constitutionale colaboratorilor de militie din rmn, pentru ca in final acesta sa fie privat de libertate, maltratat si impus sa-si recunoasca vinovatia. Pina la momentul de fata reactia organelor de stat este necunoscuta.

Pavel Postica
Jurist, Promo-LEX

Buletin Promo-LEX