Nici nu ştiu de unde să încep. De la bine sau de la rău.

Priveam zilele trecute cum oamenii se îmbulzesc la autobuzele puse la dispoziţie de către primărie pentru a merge la cimitir în zilele de Paştele Blajinilor. Bună intenţie, bună organizare. Doar că nu sunt toţi de acord. Ei cum să ne mulţumim, dacă putem să-l înjurăm pe Chirtoacă pentru orice? Mai ales unii care stau şi aşteaptă poliţia să-i aranjeze în rând pentru a intra în autobuz.

Cu bâta, ca pe animale. Doar aşa suntem obişnuiţi, asta am primit timp de ani buni încă din timpurile când am fost ocupaţi de ruşi, cu asta continuăm a face legea. Altfel nu se poate. Eram total stupefiată cum tanti cerea poliţia să facă ordine. Animale, nu alta.

Pe de altă parte, mi-am dat seama că asta reflectă comportamentul a doar o parte din societate. Şi sper că această parte e foarte mică, sper. Sunt naivă poate, dar mai tind să cred  .

De ce? Pentru că tot zilele trecute am mers la o bancă comercială. Acolo – iarăşi coada. Şi banca se vede că s-a gândit la clienţii săi. Bravo managerilor. Au instalat un sistem electronic de management al fluxurilor de clienţi (parcă aşa-i spune). Adică mergi la bancă, acolo este un aparat micuţ la intrare, apeşi doar un buton şi ţi se dă un bileţel cu un număr, unde se indică al câtulea client eşti. Te mai informează acel aparat câţi clienţi mai sunt în aşteptare. Deci, poţi decide singur dacă face să aştepţi sau nu. Apoi, toţi aşteaptă cuminţi în faţa unui ecran, unde este indicat numărul următorului client la care ghişeu să se apropie.

Continuarea o citiţi aici.