Stau în faţa uşei de la clădirea Guvernului, fumez lângă tomberonul special amplasat, mă răscolesc amintiri. Uite acolo este o cutie de metal cu careva acareturi electrice, pe ia stam căţăraţi pe 7 după amiază, jos, lângă tufele celea, am luat masa, am scos ultimii bani şi s-a dus Ianuş după mâncare, pe drum tot felul de oameni străini i-au mai dat bani, noi tot am împărţit cu oameni absolut necunoscuţi. Cam acu un an în timpul campaniei electorale dădeam adevărate prezentări teatrale numite flash-mob pe aici, cel mai bine îl ţin minte pe acela în care le dădeam cadouri sugestive foştilor minitri, un gen de adio, nu ştiam noi că va fi 7 aprilie. Atunci i-am dat lui Papuc un pachet cu fasole - foarte sugestiv, "Asta trebu s'fii idea lui Ghimpu" - a aruncat Oleg Brega care lucra cameraman la Jurnal, a ghicit.

Acu un an urlam să zboare toţi din Guvern, era bastionul inamicului la 7 aprilie, acum... Sun pe cineva ş iîl rog să comande un permis pentru mine, intru liber, atunci doream să dau pe toţi afară de aici, acum vin eu... să fiu angajat, cine ar fi putea gândi pe 7?

Simbolic loc piaţa asta, aici se fac toate, aici se scrie istoria ţării, aici suntem noi. La 1988-1989, eram micuţi, generaţia celor născuţi sub semnul Cernobîlului, aici era generaţia lui '89, copii ai Zastoiului, noi suntem copiii Perestroikăi - generaţia lui 7 aprilie.

va urma...