“Поздравляю с 23  Февраля!!! Как защитнику желаю… etc., etc.” ♦ ”С Днем Защитника, /МАЛЬЧИКИ МИЛЫЕ! / Жизнь без ВАС – это просто мучение! / Восхищаюсь талантом и силою. / И прошу ВАС принять поздравления! / ВЫ моря бороздите безбрежные, / ВЫ всегда нас согреете ласкою. / Поздравляю ВАС, / МАЛЬЧИКИ НЕЖНЫЕ!… etc., etc.” ♦ ”C 23 ФЕВРАЛЯ! / Мы любим вас не за красивые машины. /Мы любим вас не за красивые глаза. / Мы любим вас за то, что вы МУЖЧИНЫ!!!…. etc., etc.”…
Sunt doar unele dintre multele “felicitări” pe care azi, 23 februarie, o zi ca atâtea altele, le-am primit pe Odnoklassniki.ru, o reţea de socializare rusească, cică number 1 în CSI, cică number 1 şi în Republica Moldova. Unele şi aceleaşi “urări” le-am primit de la toţi drugii posibili şi imposibili. Desigur, le-am mulţumit şi le-am scris că tare bine ar fi dacă aş primi asemenea urări (aparent pozitive) în toate zilele obişnuite. Aşa şi oamenii ar fi mai… buni.
Republica Moldova e o ţară de paie. E simplu, dar şi foarte complicat să “explic” de ce. Oricum, risc să fiu înţeles greşit de foarte mulţi conaţionali.


Posted: 2011-02-23 22:16:28

Blog | Ion Uruşciuc