Interviuri

Interviu cu Mihaela, elevă în clasa a VII-a (raionul Drochia)

50 de grupuri de copii din raioanele Drochia și Ștefan Vodă au învățat cum pot rezolva problemele cu care se confruntă semenii lor; își descoperă talentele și abilitățile și comunică fără bariere sociale – toate au loc în cadrul proiectelor comunitare pe care le-au gândit și implementat împreună cu profesorul de educație civică.

Mihaela este membrul unui grup de inițiativă și ne vorbește astăzi despre cum a lucrat asupra proiectului și cât de mult a schimbat-o această experiență.

- Mihaela, care a fost scopul proiectului pe care l-ai realizat alături de colegii tăi?

- Prin proiectul pe care l-am realizat am vrut să îmbunătățim calitatea orelor de educație fizică; să le facem mai interesante și să implicăm cât mai mulți copii în activități sportive, prin procurarea unui echipament sportiv diversificat.

- Cât de mare era echipa de proiect și cum ați ajuns să lucrați împreună?

- Echipa era formată din 19 copii. Eram un grup mixt – elevi în diferite clase, începând cu a 5-a și terminând cu a 9-a. Fiecare dintre noi a completat un formular de aplicare, după ce a aflat despre crearea grupului de la profesoara de educație civică.

- După ați format echipa și ați depistat problema, ce acțiuni ați întreprins pentru a o soluționa?-Ca să colectăm suma de bani necesară, am desfășurat o expoziție. Era în ajun de ziua mărțișorului și am decis să facem mărțișoare hand-made și să le vindem la expoziție.

- După acesta am organizat un concert de caritate în gimnaziu, la care am invitat și autoritățile publice locale, dar care nu au venit. Și dacă reprezentanții APL nu au venit la noi, ne-am dus noi la ei. Am luat cu noi poze de la concert ca să le arătăm cât de mulți suntem care așteptăm susținerea lor. APL s-au convins de seriozitatea inițiativei noastre și ne-au ajutat de mai multe ori ulterior.

- Cât de mult sau schimbat de atunci orele de educație civică?

- Eu aș spune că nu s-au schimbat. Tot ce am făcut pentru proiect a fost în afara orelor. În plus, eu sunt unica de la mine din clasă care s-a implicat în proiect. Colegii mei nu prea ar înțelege ce vorbim cu profesoara, când vorbim despre proiect.

- Ce ai reușit să înveți din experiența de inițiere, scriere și dezvoltare a unui proiect comunitar?

- Știu bine că am prins curaj și am mai multă încredere în propriile forțe și capacități. Eu am luat exemplu de la alți colegi, care nu erau timizi, precum eu, și mi-a plăcut să vorbesc despre ceea ce îmi place sau nu 

- Dar părinții tăi, ce cred ei despre implicarea ta în asemenea activități?

- De fiecare dată când trebuia să facem ceva, le povesteam părinților despre ceea ce cred și emoțiile pe care le aveam. Ei mă încurajau de fiecare dată și îmi spuneau că totul va fi bine. Mama mea e profesoară în școala în care învăț eu și se întâmpla că eu nu reușeam să-i ajung acasă să-i povestesc ce am reușit să face, că ea deja auzea de la colegele ei despre succesele noastre. Și iar mă lăuda și încuraja.

Toate istoriile de succes ale grupurilor urmează să fie publicate într-o broșură.

Inițiativele tinerilor au fost susținute parțial de organizațiile Swedish Organisation for Individual Releif și ERIKS Development Partner din Suedia în cadrul proiectului „Participarea copiilor pentru incluziune socială”, implementat de către Centrul de Informare și Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova (CIDDC), în perioada 1 aprilie 2012-31 decembrie 2013.