Şezătoare la Iaşi

Vine primăvara. E atât de aproape încât ne copleşeşte cu prezenţa ei, o putem simţi cu toată fiinţa - uite o zi cu soare, uite o mireasmă în aer, uite flori gingaşe ce-ţi bucură privirea la tot colţul.

Pentru noi, cei de la Asociaţia Tinerilor Basarabeni, această presimţire a primăverii se manifestă prin idei, proaspete şi noi. O şezătoare de exemplu. Şi ce să faci la o şezătoare prevestitoare a anotimpului speranţei dacă nu marţişoare?! Şi am făcut, sâmbătă, 27 februarie, găzduiţi de Muzeul Literaturii Române din Iaşi. Au răspuns destui chemării de a ni se alătura, pentru că tradiţia şi spiritul neamului românesc au rădăcini adânci în sufletele noastre. Şi noi, copii ai secolului XXI, ne-am regăsit tot pe noi, doar că având un secol mai puţin. Îmbrăcaţi cum se cuvine, astfel încât atmosfera să fie una cât mai autentică, având pe masă plăcinte făcute de noi, vin şi multe ghemotoace de aţă roşie şi albă. Am început să reconstruim, pas cu pas, ceea ce însemna cândva o şezătoare. Am ascultat istorii vesele şi triste, am recitat poezii, ne-am întrecut la a spune cimilituri si ghicitori, am cantat si am dansat, altfel nici nu se poate la asemenea adunări de lume bună. Şi toate astea în timp ce lucram la crearea modelelor de mărtişoare pe care urmează să le dăruim celor dragi nouă. Mare zarvă am făcut - dar aşa se cuvine celor tineri! Şi am învăţat. Am învăţat să ne bucurăm de tradiţii atât de frumoase, deosebite, înţelepte, am avut ocazia unică de a le redescoperi şi de a le integra în structura internă a propriei fiinţe. Şi nu din cărti sau din prelegerile unor profesori renumiţi, ci din experienţa vie a ceea ce înseamnă folclor, obicei, neam. Am simţit glasul străbunilor vibrând în noi în acest prag de primăvară.

Victoria Muntean, an II, ATB