Tragica poveste a Marianitei
Peste 4 ani in poarta orfelinatului apare o femeie tanara insa cu fata arsa de incercarile vietii. Era mama Marianitei, insa fetita nu o cunostia. O doamna de la orfelinat i-a spus:
-Marianita, uite-te a venit mama! Si arata inspre femeia ce statea langa usa.
-Mămica mea? Si alerga fetita in bratele femeiei.
-Copilita mea cea dulce ,cat asteptam aceasta clipa, ani in sir speram la secundele acestea!
Mama si fiica stateau imbratisate in mijlocul orfelinatului…
Cand Marianita avea 10 anisori locuiacu mama sa intr-o casuta mica de la marginea unui satuc, niciodata nu a intrebat-o unde a fost in tot acest timp cand ea se afla la orfelinat, stia ca sunt clipe grele si nu a mai vrut sa rascoleasca trecutul. Iata ca intr-o zi la poarta lor se opri un barbat ciudat care vorbea ceva cu mama ei intr-o limba necunoscuta pentru micuta. Au discutat ei mai mult de doua ore iar Marianita privea cu groaza cand acel barbat striga la mama ei. Dupa mult timp mama intra in casa cu lacrimi im ochi:
-Ce s-a intamplat mami? Cine este domnul?
-El…el…Fa-ti valiza draga mea, plecam. Mama nu gasi cuvintele potrivite.
-Unde plecam? Intreba micuta curioasa.
Mama nu-I mai raspunsera,insa scria ceva rapid. Peste 10 minute iesira din casa cu bagajul in mana si ambele se urcara in masina rosie a barbatului, mama tot plangea…
Micuta s-a trezit in orfelinat pentru a doua oara, a tot asteptat-o pe mama; zi de zi privea prin geam spre poarta orfelinatului insa acea femeie tanara insa cu fata arsa de chinurile vietii nu mai intra in curtea casei de copii niciodata.
Cand Marianita a implinit 18 ani a iesit de la orfelinat…singura pe drumul vietii. S-a intors la casuta cea mica si uitata de toti de la marginea satului.Iedera a-n-colocit curtea, geamurile s-au spart si doar mohorul era stapan pe casuta parasite. A deschis poarta incet…cu frica apoi usa casei. In casuta lucrurile au ramas asa cum isi aminteste micuta, ca in ziua in care la poarta a venit barbatul strain.
Dupa doua luni casuta radia de fericire, Mariana a taiat iarba, a dat casuta cu var, a reinoit portita, acum era alta casuta de nerecunoscut.
Intr-o zi cand facea ordine in pod gasi o scrisoare:
,,Draga mea fetita Mariana, daca citesti aceasta scrisoare atunci sa stii ca s-antamplat ce este mai rau. Ar trebui sa afli ce s-antamplat cat timp ai stat la orfelinat. Cand aveai doar trei anisori impreuna cu cateva vecine din sat am plecat in Macedonia la munca, speram ca intr-un an sa obtin o suma de bani cu care sa-ti pot oferi un trai cat mai decent. Insa cand am ajuns acolo am fost puse la munci mizerabile si nu primeam nici un ban. Abia peste 4 ani am putut sa evadez din locul acela groaznic si sa ma intorc la tine, micuta mea fetita. Scriu aceste randuri in timp ce la poarta se afla acel domn care l-ai vazut tu atunci, in cateva clipe el te v-a duce iarasi la orfelinat iar pe mine ma v-a omora fiindca am evadat atunci.Da micuta mea in timp ce citesti aceste randuri eu sunt moarta de mult. Te rog sa ai grija de tine si sa fii o fetita buna si cuminte. Te iubesc mult. Mămica.”Tocmai acum Mariana intelese ce s-a intamplat cu mama ei. A inceput a plange in hohot insa in zadar, nu mai putea sa-si intoarca mămica inapoi.
Anii au trecut iar Marianita a devenit si ea mama, isi iubeste foarte mult fetita si niciodaa nu o v-a parasi. Mereu a blestemat oamenii acei rai care i-au rapid mama si spera ca v-a putea intr-o zi sa-si razbune fiinta calda a mămicii ei.
