Victimele represiunilor politice nici astăzi nu au acces la propriile dosare
Circa 250 mii de dosare ale victimelor represiunilor politice din perioada sovietică continuă să fie secrete în R. Moldova. Dintre acestea, circa 170 mii se păstrează în depozitul special de la Ministerul Afacerilor Interne (MAI) şi se referă la persoanele care au fost deportate, iar 80 mii sunt depozitate la Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS). Declaraţia a fost făcută de Mihai Taşcă, dr. în drept, secretarul Comisiei pentru studierea regimului comunist totalitar din RM, vineri, 30 aprilie 2010, în cadrul Clubului Jurnaliştilor de Investigaţii. Şedinţa a avut ca temă: „Drepturile deportaţilor la reabilitare şi recuperarea prejudiciilor şi accesul victimelor regimului comunist totalitar la propriile dosare”.
Avocatul Alexandru Postică a spus că este necesară transmiterea acestor dosare, în primă etapă, la Arhiva Naţională, pentru a face liber accesul la ele, iar ulterior urmează să fie creat un institut de studiere a crimelor comunismului, care să le preia. „Multe dosare sunt într-o stare deplorabilă. În plus, am observat că de-a lungul anilor unele se subţiază sau chiar au fost distruse. De aceea se impune implementarea unui program de stat pentru restabilirea documentelor şi digitalizarea lor”, a spus Mihai Taşcă.
„Deportaţii nici astăzi nu au acces la propriile dosare deţinute în arhivele de la MAI şi SIS. Ni se invocă tot felul de motive - ba că nu au în arhive asemenea informaţii, ba că dosarele au fost duse la Tiraspol, numai să nu ni le dea”, a declarat Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei deportaţilor din RM. Ea îşi aminteşte că a avut acces la dosarele familiei sale abia acum trei ani, după multe insistenţe, scrisori, refuzuri. „Am retrăit tot calvarul. M-am cutremurat să aflu că tatăl meu fusese iniţial condamnat la moarte prin împuşcare şi doar ulterior i s-a schimbat sentinţa în 14 ani de închisoare şi zece ani de exil. Îi îndemn pe toţi cei care au avut de suferit în urma acestui regim criminal să-şi solicite dreptul de a vedea aceste dosare”, a menţionat Valentina Sturza.
„Unele persoane deportate nici astăzi nu îşi cunosc drepturile. Ele nu au anumite înlesniri speciale. De aceea, este necesară implementarea unor programe de protecţie socială pentru aceste persoane, cel puţin să fie egalate în drepturi cu foştii participanţi la cel de-al Doilea Război Mondial”, afirmă avocatul Alexadru Postică, care reprezintă mai mulţi deportaţi în instanţă. Avocatul pledează pentru modificarea legislaţiei actuale în ceea ce priveşte restituirea averilor naţionalizate. „Prevederile actuale nu sunt funcţionale. Sarcina despăgubirii victimelor este pusă pe seama autorităţilor publice locale, care nu au mijloacele bugetare necesare pentru asta. În ultimii ani, doar în bugetele municipiilor Chişinău şi Bălţi sunt prevăzuţi bani în acest scop”, mai spune avocatul. Potrivit lui, sunt o mulţime de dosare pe rol la CEDO pentru neexecutarea hotărârilor ce se refera la restituirea averilor foştilor deportaţi, astfel că RM riscă să se trezească cu un val de condamnări.
Potrivit lui Mihai Taşcă, dosarele celor condamnaţi politic se păstrează în depozitul special arhivistic de la SIS. De regulă, aceştia au un dosar penal în baza căruia au fost „judecaţi” şi condamnaţi. Dosarele celor deportaţi (1940-1941, 1949, 1951) se află în depozitul special de la MAI. Anumite informaţii privind persoanele supuse represiunilor politice se păstrează şi la Arhiva Naţională.
„SIS şi MAI, în fond, nu sunt deschise pentru a furniza informaţii, atât în ceea ce priveşte structura fondurilor arhivistice pe care le gestionează, cât şi în privinţa numelor celor reabilitaţi”, a spus Taşcă. Potrivit secretarului Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din RM, cele două instituţii îngrădesc accesul la dosarele păstrate în fondurile speciale. „Aceste dosare nu au caracter personal, ele au fost întocmite de o instituţie de stat, gen NKVD, şi în asemenea cazuri statul nu poate impune obligativitatea ca doar persoanele vizate în ele şi descendenţii lor să le poată vedea. Sunt dosare publice, la care trebuie să aibă acces orice cetăţean”, mai susţine Mihai Taşcă. Acum dacă vrei să vezi dosarul părinţilor, buneilor, străbunicilor trebuie să demonstrezi că eşti descendent cu toate adeverinţele de naştere, căsătorie, deces.
Potrivit unor date, în RM sunt actualmente circa 100 mii de victime ale deportărilor. „Procesul de reabilitare continuă şi azi. Multe persoane încă n-au fost reabilitate. Anumite documente nu s-au păstrat, altele au fost distruse, iar victimele sunt nevoite să meargă în judecată să dovedească că au fost supuse represiunilor politice”, afirmă M. Taşcă. Prin legea din 1992 privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, MAI era obligat să publice periodic listele celor supuşi represiunilor politice, ori în cei 18 ani care au urmat acest lucru nu s-a întâmplat. Nu există deocamdată o cifră exactă a celor reabilitaţi. MAI spune că păstrează în depozitul său 33.590 de dosare ale persoanelor deportate. Un dosar poate să conţină informaţii referitor la o singură persoană, însă, de obicei, vizează familii întregi.
Şedinţa Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie este organizată în cadrul Campaniei „Jurnaliştii pentru Drepturile Omului”, susţinută de Ambasada SUA în Moldova, şi în colaborare cu echipa de implementare a proiectului „Desecretizarea arhivei SIS a R. Moldova”, gestionat de Asociaţia Naţională a Tinerilor Istorici din Moldova (ANTIM) şi susţinut de Fundaţia „Soros-Moldova” (www.secretarhive.org).
30 aprilie 2010
Centrul de Investigaţii Jurnalistice,
www.investigatii.md
