Cum arată universitatea ideală a majorității tinerilor? Ieftină? Xeroxată? Cu access nelimitat la net (adică, odnoklassniki)? Lucrează o zi în săptămână? Vacanța lungită? Și, fără semne de întrebare: diplome roșii fiecăruia. Angro. Dintre doi profi, stundeții aleg pe cel despre care se spune că e mai puțin exigent, că mai are obiceiul să lipsească, că nu prea ”gruzește”, că eliberează de la examene cu note de la 8 în sus: Oooo! Iaca aista profesor! Dă-mi o pace și-ți dau cât spui.
Idea asta, probabil, recurge de la convingerea mea din ultimul timp că Republica Moldova are nevoie de un regim totalitar! Dictatură corectă. Limitare și educare. Nu nu poate moldoveanul nostru să înțeleagă că în locurile unde scrie că ”nu se fumează” într-adevăr nu se fumează. Nu nu înțelege moldoveanul nostru că dacă dai bani pentru ceva, trebuie să fii responsabil de investiție (la sistemul educațional mă refer). Nu avem noi așa instincte. Încă.
Din aceste considerente, cred că cel mai corect e să dai liberatate studentului să organizeze, să participe, să fie ascultat, dar să nu și decidă. Pentru că până a decide mai are multă mamaligă (măligă) de mâncat.
Contraziceri la acest subiect știu că ar avea mulți… sau nu?… Nuștiu.
