Pe 7 aprilie 2009, tinerii din Republica Moldova au contestat rezultatul alegerilor parlamentare. Faptul că Partidul Comuniştilor din Republica Moldova lua 60 de mandate în Parlament era o uşă izbită în faţa celor care sperau la căderea regimului totalitar. Protestele paşnice au fost deturnate şi au urmat dezordini în masă, clădiri oficiale au fost vandalizate. 

Presa vorbeşte despre 7 aprilie 2010 ca fiind un an de libertate în Republica Moldova. O comparaţie cît se poate de eronată. Pe 7 aprilie 2099 au fost proteste. După 7 aprilie au urmat arestări şi ameninţări, tineri bătuţi şi maltrataţi în comisariate de poliţie. Atunci era libertate ? Pe 29 aprilie 2009, într-o zi de miercuri, au fost alegerile parlamentare anticipate. Putem considera această dată ca prima zi a libertăţii ? Nu. Transferul de putere de la fosta guvernare comunistă spre actuala liberal-democrată încă nu s-a finalizat. 

Este adevărat că astăzi Republica Moldova beneficiază de cea mai mare încredere din partea partenerilor săi externi însă trebuie să muncim la noi acasă. La un an de la protestele din aprilie 2009 putem vorbi de faptul că am mişcat carul din loc. Spre vest. Atît. 

Trebuie să fim optimişti, însă mai mult ca oricînd trebuie să fim realişti şi să nu ne îmbătăm cu apă rece. Avem un Guvern competent însă, creşterea economică depinde de fiecare în parte. Trebuie să fim mai eficienţi, mai corecţi şi mai performanţi în ceea ce facem. Ceea ce ne oferă astăzi Moldova este un punct de start. Restul este pe umerii noştri.

Dan Caranfil.Blog