A trecut un an de la revoluţia din Chişinău. Chiar dacă unii zic “protestele din aprilie” pentru mine ea rămâne revoluţie, cu toate că nu eram în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Fizic doar, căci sufletul şi speranţele acolo mi-erau. Urmăream fiecare postare pe twitter cu tag-ul #pman, iar pe 6 şi 7 am ieşit şi noi în stradă, în Suceava, pentru a susţine tinerii din Chişinău. Datorită lor, celor care au avut curajul să iasă în stradă şi să se împotrivească unui regim, acum e altfel. Poate acest altfel nu e aşa cum ni l-am dorit. Multe din aşteptările noastre faţă de actuala guvernare au fost dezămăgite, dar totuşi e altfel, măcar nu ne este frică să mergem acasă, fiind priviţia la vamă ca nişte indivizi care atentează la statalitatea R.M. Aceste poze sunt făcute anul trecut în centrul Sucevei, anul acesta voi fi, trebuie să fiu în Piaţa Marii Adunări Naţionale pentru a aprinde o lumânare în cinstea celor care au murit pentru libertatea noastră, libertate care ne-a costat scump…
Deci, ne vedem acolo. La 18 00. În #pman
