mă gândesc ce să fiu ce sunt naţionalist, pro-euro-integraţionist, român (cum mă simt şi mă consider) sau moldovan cum încearcă să mă educe unii reprezentanţi a elitei politice din ţară

şi îmi dau seama că nici una până la urmă dacă privim prin prisma clasică a dogmelor de apartenenţă naţională

scurtă motivaţie:
eu nu ştiu pe naiba nici un obicei naţional, nu înţeleg care e sensul rudelor gen "fin" "cumătru" "nanaş", nu am fost niciodată cu pluguşorul sau uratul, iar "la ţară" nu am petrecut nici o vară
nu cunosc nici când şi de ce americanii(care ne vând cultura lor în filmele colorate hiliwoodiene)taie curcanul şi când dau focuri de artificii

în schimb ştiu 3 limbi şi trec uşor de pe o bandă pe alta, am învăţat să primesc cu înţelegere şi respect orice etnie, religie, culoare a pielei sau concept de viaţă

dacă cineva m-ar întreba ce sunt eu, aş răspunde că sunt un cosmopolit cu mândrie română
mândrie care nu îmi permite să-i ofer nimănui şansa să desconsidere sau să vorbească de rău ţara în care trăiesc

sursa imagine